Există încă o controversă destul de aprinsă în domeniul psihologiei cu privire la faptul dacă amintirile reprimate pot sau nu pot fi recuperate, precum și dacă sunt sau nu corecte. Cea mai clară divizare pare să fie între practicienii în sănătate mintală și cercetători.
Într-un studiu, clinicienii au avut o tendință mult mai mare să creadă că oamenii reprimă amintirile care pot fi recuperate în terapie decât au făcut cercetătorii. Și publicul larg are credința în memoria reprimată. În mod clar, sunt necesare mai multe cercetări în domeniul memoriei.
Trauma poate fi uitată
Majoritatea oamenilor își amintesc de lucrurile rele care li se întâmplă, dar uneori traumele extreme sunt uitate. Oamenii de știință studiază acest lucru și începem să înțelegem cum se întâmplă acest lucru.
Când această uitare devine extremă, uneori se dezvoltă o tulburare disociativă, cum ar fi amnezie disociativă, fugă disociativă, tulburare de depersonalizare și tulburare de identitate disociativă. Aceste tulburări și relația lor cu traumele sunt încă studiate.
Cum funcționează memoria
Memoria nu este ca un magnetofon. Creierul procesează informațiile și le stochează în moduri diferite. Cei mai mulți dintre noi au avut niște experiențe ușor traumatizante, iar aceste experiențe par a fi uneori arse în creierul nostru cu un grad ridicat de detalii.
Oamenii de știință studiază relația dintre două părți ale creierului, amigdala și hipocampus, pentru a înțelege de ce este acest lucru. Iată ce știm în acest moment:
- Traumatismele moderate pot spori memoria pe termen lungAceasta este experiența de bun simț pe care o avem cei mai mulți dintre noi și face dificilă înțelegerea modului în care amintirea evenimentelor oribile poate fi uitată.
- Traumele extreme pot perturba stocarea pe termen lung și pot lăsa amintirile stocate mai degrabă ca emoții sau senzații decât ca amintiri. Cercetările sugerează că poate dura până la câteva zile până la stocarea completă a unui eveniment în memoria pe termen lung.
- Declanșatoarele senzoriale din prezent pot provoca apariția materialului uitat. Acest lucru se datorează faptului că materialul este asociat cu declanșatorul printr-un proces cunoscut sub numele de „memorie, învățare și comportament dependente de stare”.
- „Amintiri false” de evenimente ușor traumatice au fost create în laborator.Nu este clar în ce măsură acest lucru se întâmplă în alte setări.
- Studiile au documentat că persoanele care trăiesc prin traume extreme uită uneori trauma.Amintirea traumei poate reveni mai târziu în viață, începând de obicei sub formă de senzații sau emoții, implicând uneori „flashback-uri” în timpul cărora persoana simte că retrăiește memoria. Acest material devine treptat mai integrat până când seamănă cu alte amintiri.
Dezbatere asupra amintirilor recuperate
Amintirile recuperate sunt neapărat adevărate? Există multe dezbateri în jurul acestei întrebări. Unii terapeuți care lucrează cu supraviețuitori ai traumei cred că amintirile sunt adevărate deoarece sunt însoțite de astfel de emoții extreme.
Alți terapeuți au raportat că unii dintre pacienții lor și-au recuperat amintiri care nu ar fi putut fi adevărate (o amintire a faptului că au fost decapitați, de exemplu). Unele grupuri au susținut că terapeuții „implantează amintiri” sau cauzează amintiri false la pacienții vulnerabili, sugerând că sunt victime ale abuzului atunci când nu au avut loc abuzuri.
Unii terapeți par să fi convins pacienții că simptomele lor se datorează abuzului atunci când nu știau că acest lucru este adevărat. Aceasta nu a fost niciodată considerată o bună practică terapeutică și majoritatea terapeuților au grijă să nu sugereze o cauză a unui simptom, cu excepția cazului în care pacientul raportează cauza.
Există unele cercetări care sugerează că amintirile false pentru traume ușoare pot fi create în laborator. Într-un studiu, s-au sugerat că copiii au fost pierduți într-un centru comercial. Mulți dintre copii au ajuns mai târziu să creadă că aceasta a fost o amintire reală. Este important de reținut că nu este etic să sugerăm amintiri de traume severe într-un cadru de laborator.
