Tulburarea de stres posttraumatic (PTSD) apare după un eveniment traumatic și interferează cu capacitatea unei persoane de a funcționa. S-ar putea să vă întrebați dacă dumneavoastră sau cineva de care aveți grijă aveți PTSD și dacă aveți nevoie de ajutor profesional. Dacă aveți simptome de PTSD, este important să consultați un medic, astfel încât să puteți obține diagnosticul și tratamentul corect.
Diferența dintre PTSD și stres
Nu toți cei care au experimentat un eveniment traumatic vor dezvolta PTSD. După un eveniment traumatic, este normal să ai sentimente puternice de anxietate, tristețe sau stres. Unele persoane pot avea chiar coșmaruri, amintiri despre eveniment sau probleme cu somnul pe timp de noapte, care sunt caracteristici comune ale PTSD.
Cu toate acestea, aceste simptome nu înseamnă neapărat că aveți PTSD. Gândiți-vă în acest fel: durerile de cap pot fi un simptom al unei probleme mai mari, cum ar fi meningita.
Cu toate acestea, a avea dureri de cap nu înseamnă neapărat că aveți meningită. Același lucru este valabil și pentru PTSD. Multe dintre simptome fac parte din răspunsul normal al organismului la stres, dar a le avea nu înseamnă că aveți PTSD.
Există cerințe specifice care trebuie îndeplinite pentru un diagnostic de PTSD. Aceste cerințe sunt prezentate în ediția a V - a a Manualul de diagnostic și statistic al tulburărilor mentale (DSM-5).
DSM-5 Criterii pentru PTSD
Criteriul A: Stresor
Expunerea sau amenințarea cu moartea, vătămarea gravă sau violența sexuală într-unul sau mai multe dintre următoarele moduri:
- Ați experimentat direct evenimentul.
- Ai asistat la întâmplarea întâmplării cu altcineva, în persoană.
- Ați aflat despre o rudă apropiată sau un prieten apropiat care a suferit o moarte accidentală sau violentă reală sau amenințată.
- Ați avut expuneri indirecte repetate la detalii îngrijorătoare ale evenimentului (evenimentelor). Acest lucru ar putea apărea în cursul sarcinilor profesionale (primii intervenienți, colectarea părților corpului sau profesioniști expuși în mod repetat la detalii despre abuzul asupra copiilor). Aceasta nu include expunerea care nu are legătură cu locul de muncă prin intermediul mass-media electronice, televizor, filme sau imagini.
Criteriul B: Simptome de intruziune
Evenimentul traumatic este re-experimentat în mod continuu într-unul sau mai multe dintre următoarele moduri:
- Amintiri recurente, involuntare și intruzive. Copiii mai mari de șase ani pot exprima acest simptom prin jocuri repetitive în care sunt exprimate aspecte ale traumei.
- Coșmaruri traumatice sau vise supărătoare cu conținut legat de eveniment. Copiii pot avea vise înfricoșătoare fără conținut legat de traumă.
- Reacții disociative, cum ar fi flashback-urile, în care se simte că experiența se întâmplă din nou. Acestea pot apărea pe un continuum variind de la episoade scurte până la pierderea completă a conștientizării. Copiii pot readuce în scenă evenimentele în joc.
- Distres intens sau prelungit după expunerea la memento-uri traumatice.
- Reactivitate fiziologică marcată, cum ar fi creșterea frecvenței cardiace, după expunerea la memento-uri traumatice.
Criteriul C: Evitare
Evitarea cu efort persistent a memento-urilor legate de traume dureroase după eveniment, dovadă fiind una sau ambele dintre următoarele:
- Evitarea gândurilor sau sentimentelor legate de traume.
- Evitarea mementourilor externe legate de traume, cum ar fi oameni, locuri, conversații, activități, obiecte sau situații.
Criteriul D: Modificări negative în dispoziție
Modificări negative ale cunoașterii și stării de spirit care au început sau s-au înrăutățit după evenimentul traumatic, dovadă fiind două sau mai multe dintre următoarele:
- Incapacitatea de a aminti trăsăturile cheie ale evenimentului traumatic. Aceasta este, de obicei, amnezie disociativă, nu datorată leziunilor capului, alcoolului sau drogurilor.
- Credințe și așteptări negative persistente și adesea distorsionate despre sine sau despre lume, precum „Sunt rău” sau „Lumea este complet periculoasă”.
- Vina persistentă distorsionată a sinelui sau a altora pentru provocarea evenimentului traumatic sau pentru consecințele rezultate.
- Emoții negative persistente, inclusiv frică, groază, furie, vinovăție sau rușine.
- A scăzut semnificativ interesul pentru activitățile care erau plăcute.
- Să te simți înstrăinat, detașat sau înstrăinat de ceilalți.
- Incapacitate persistentă de a experimenta emoții pozitive, cum ar fi fericirea, dragostea și bucuria.
Criteriul E: Modificări în excitare și reactivitate
Modificări ale excitării și reactivității legate de traume care au început sau s-au înrăutățit după evenimentul traumatic, inclusiv două sau mai multe dintre următoarele:
- Comportament iritabil sau agresiv
- Comportament autodistructiv sau nesăbuit
- Simțirea permanentă „în gardă” sau pericolul este la pândă după fiecare colț (hipervigilență)
- Răspuns exagerat la tresărire
- Probleme de concentrare
- Tulburari ale somnului
Criteriul F: Durata
Persistența simptomelor în criteriile B, C, D și E pentru mai mult de o lună.
Criteriul G: Semnificația funcțională
Distres semnificativ legat de simptome sau afectarea diferitelor domenii ale vieții, cum ar fi cele sociale sau profesionale.
Criteriul H: Excludere
Perturbarea nu se datorează medicamentelor, consumului de substanțe sau alte boli.
Diagnosticul PTSD DSM-5
Pentru a fi diagnosticat cu PTSD în conformitate cu DSM-5, trebuie să îndepliniți următoarele:
- Criteriul A
- Un simptom sau mai multe din Criteriul B
- Un simptom sau mai multe din Criteriul C
- Două simptome sau mai multe din Criteriul D
- Două simptome sau mai multe din Criteriul E
- Criteriul F
- Criteriul G
- Criteriul H
Modificări ale criteriilor de diagnosticare
Există câteva modificări în cea mai recentă versiune a DSM în ceea ce privește diagnosticul PTSD.
Modificările cheie includ:
- Definind mai clar ce fel de evenimente sunt considerate traumatice în Criteriul A
- Adăugarea unui al patrulea tip de expunere în Criteriul A
- Creșterea numărului de grupuri de simptome de la trei la patru prin separarea simptomelor de evitare în propriul grup (Criteriul C)
- Creșterea numărului de simptome de la 17 la 20
- Modificarea formulării unor simptome din DSM-IV
- Adăugarea unui nou set de criterii pentru copiii cu vârsta de 6 ani sau mai mică
- Eliminarea specificatorilor "acuti" si "cronici"
- Introducerea unui nou specificator „cu simptome disociative”
Cea mai mare schimbare în DSM-5 este eliminarea PTSD din categoria tulburărilor de anxietate și plasarea acesteia într-o clasificare numită „Traumatisme și tulburări legate de stres”.
Puteți examina motivele care stau la baza acestor modificări, precum și să vedeți alte modificări ale DSM-5, pe site-ul web al Asociației Americane de Psihiatrie (APA).
Alte instrumente de diagnosticare
În plus față de utilizarea manualului DSM-5 pentru a evalua criteriile PTSD, un profesionist medical va dori probabil să efectueze un examen fizic pentru a verifica dacă există probleme medicale care ar putea contribui sau provoca simptome.
Este probabil să fie recomandată o evaluare psihologică, care vă permite să discutați deschis cu furnizorul dvs. unele dintre evenimentele care v-au determinat să experimentați aceste simptome. În timpul acestei evaluări, ați împărtăși unui furnizor semnele și simptomele pe care le experimentați, precum și durata și nivelul de intensitate al acestora.
Aceste informații colective pot ajuta furnizorii de servicii medicale și profesioniștii din domeniul sănătății mintale să înțeleagă nevoile dumneavoastră de tratament și să vă ofere un nivel adecvat de îngrijire.
Când să vezi un profesionist
Simptomele debilitante ale PTSD pot face viața, munca și interacțiunea dificile. De fapt, mulți oameni care se luptă cu tulburarea de stres post-traumatic pot apela la abilități nesănătoase de coping, cum ar fi abuzul de substanțe sau auto-vătămarea, în încercarea de a minimiza sau a scăpa de suferința lor emoțională.
Dacă aveți simptome de mai mult de o lună, ar putea fi util să discutați cu un profesionist. Când aveți de-a face cu coșmaruri, flashback-uri și o perspectivă negativă despre dvs. și ceilalți, poate începe să simțiți că lucrurile nu se vor schimba niciodată.
Găsirea unui profesionist calificat care să vă ajute poate face diferența, readucând speranța prin schimbul de experiențe și ajutându-vă să învățați modalități sănătoase și eficiente de a face față.
Ghid de discuție PTSD
Obțineți ghidul nostru imprimabil pentru a vă ajuta să puneți întrebările corecte la următoarea întâlnire cu medicul dumneavoastră.
Descărcați PDF
Timpul nu ajută întotdeauna
Uneori, după o experiență traumatică, oamenii cred că simptomele lor vor dispărea în cele din urmă în timp. Această eventuală diminuare a simptomelor dureroase se poate întâmpla pentru unii oameni, dar nu pentru toată lumea.
Este posibil să aveți simptome mult timp după ce a avut loc evenimentul traumatic, ceea ce face dificilă asocierea simptomelor cu PTSD.
Chiar dacă au trecut luni sau ani, poate fi util să discutați cu un profesionist calificat pentru a obține o înțelegere exactă a ceea ce se întâmplă pentru dvs. și pentru a fi conectat cu resurse adecvate care vă pot ajuta să vă recâștigați calitatea vieții.
Condiții conexe
Deși semnul distinctiv al tulburării de stres posttraumatic este faptul că a experimentat sau a asistat la un eveniment traumatic, există o varietate de simptome dureroase pe care cineva cu PTSD le va experimenta după eveniment.
Înțelegând că unele dintre aceste simptome se pot suprapune cu alte afecțiuni de sănătate mintală, este important să se facă o evaluare amănunțită pentru a se asigura că diagnosticul de PTSD este corect.
Alte afecțiuni care ar putea fi discutate sau explorate cu furnizorul dvs. de servicii medicale, din cauza simptomelor pe care le-ați putea întâmpina, ar putea include lucruri precum:
- Tulburare obsesiv-compulsive
- Tulburare acută de stres
- Tulburare de ajustare
- Tulburare de panica
- Tulburare de anxietate generalizată
- Depresie majoră
- Abuz de substante
- Tulburari de alimentatie
Din nou, deoarece unele dintre simptomele tulburătoare se pot suprapune puțin cu alte afecțiuni de sănătate mintală, este important să discutați cu un profesionist calificat pentru a vă asigura că primiți un diagnostic precis și că vi se oferă resurse adecvate pentru îngrijire și tratament.
A fi sincer și deschis cu furnizorul dvs. cu privire la simptomele pe care le-ați experimentat este esențial pentru a-i ajuta să înțeleagă ce se întâmplă pentru dvs. și pentru a stabili calea corectă pentru vindecarea dumneavoastră.
Cele mai bune 9 programe de terapie online Am încercat, testat și scris recenzii imparțiale ale celor mai bune programe de terapie online, inclusiv Talkspace, Betterhelp și Regain.