Trauma poate afecta oamenii într-o varietate de moduri și poate avea chiar un impact durabil asupra creierului. În unele cazuri, poate duce la tulburare de stres post-traumatic (PTSD), o tulburare legată de traume și de stres care are ca rezultat procesarea și stocarea necorespunzătoare a amintirilor traumatice.
Datorită modului în care sunt stocate aceste amintiri, persoanele cu PTSD prezintă simptome precum amintiri recurente cu privire la eveniment; coșmaruri traumatice; flashback-uri disociative; hipervigilență; angajarea într-un comportament de asumare a riscurilor; și un răspuns de tresărire exagerat.
Nu toate persoanele cu PTSD au aceleași simptome sau au exact același model de modificări ale creierului. Cu toate acestea, cercetătorii au reușit să utilizeze tehnici de neuroimagistică pentru a analiza unele dintre diferitele zone ale creierului care joacă un rol în dezvoltarea afecțiunii.
Institutul Național de Sănătate Mintală raportează că aproximativ 3,6% dintre adulții din SUA au suferit de PTSD în ultimul an. Aproximativ 6,8% din toți adulții vor experimenta această afecțiune la un moment dat în viața lor.
Părți ale creierului afectate de PTSD
Anumite structuri ale creierului sunt strâns legate de unele dintre simptomele PTSD. Aceste structuri includ amigdala și hipocampul (care fac parte din sistemul limbic); mai multe părți ale cortexului prefrontal (PFC); cortexul cingulat mediu-anterior și girusul frontal inferior drept.
PTSD cauzează hiperactivarea unor structuri cerebrale, în timp ce alte zone devin hipoactive.
Atât amigdala, cât și cortexul cingulat mediu-anterior devin supra-stimulate atunci când o persoană are PTSD. Cu toate acestea, hipocampul, girusul frontal inferior drept, PFC ventromedial, PFC dorsolateral și cortexul orbitofrontal devin toate hipoactive, unele până la punctul de atrofie.
Amigdala
Amigdala este o regiune mică a creierului, în formă de migdale, care joacă un rol în mai multe funcții, inclusiv:
- Unele funcții de împerechere
- Evaluarea stimulilor legați de amenințări (adică, evaluarea a ceea ce în mediu este considerat un pericol)
- Formarea și stocarea amintirilor emoționale
- Frica condiționată
- Consolidarea memoriei
Cortexul frontal (PFC)
Cortexul prefrontal (PFC) este o zonă a creierului care se găsește în lobul frontal. Această regiune a creierului joacă un rol important în PTSD. Unele dintre funcțiile cheie ale cortexului prefrontal includ:
- Reglementarea emoțională
- Inițierea comportamentelor voluntare, conștiente
- Reglarea atenției
- Luarea deciziilor
- Interpretarea emoțiilor
PFC ventromedial ajută la suprimarea emoțiilor negative, precum și joacă un rol în luarea deciziilor personale și sociale. De asemenea, joacă un rol major în ultima parte a consolidării memoriei, precum și în reglarea extincției - slăbirea și eventuala disipare a unui răspuns condiționat.
PFC dorsolateral modulează luarea deciziilor și memoria de lucru. Memoria de lucru păstrează în mod activ informații tranzitorii înainte de a deveni parte a memoriei pe termen lung în timpul consolidării memoriei.
Cortexul orbitofrontal, una dintre cele mai puțin înțelese părți ale creierului, pare să fie implicată în integrarea senzorială și semnalând recompensele și / sau pedepsele așteptate într-o situație dată. De asemenea, modulează emoția și luarea deciziilor.
În ansamblu, cortexul prefrontal este interconectat cu multe funcții ale creierului, inclusiv consolidarea memoriei și reglarea somnului cu unde lente (somn non-REM, denumit „somn profund”).
Cortexul cingulat mediu-anterior
Funcția principală a cortexului cingulat median anterior (ACC) este de a monitoriza conflictul. ACC joacă, de asemenea, un rol în:
- Conștientizarea emoțională (în special empatia)
- Înregistrarea durerii fizice
- Reglarea funcțiilor autonome precum ritmul cardiac și tensiunea arterială
Cercetările au constatat că scăderea grosimii corticale în ACC este legată de simptomele PTSD crescute.
Hipocampul
Hipocampul ajută la reglarea mirosului, a codificării spațiale și a memoriei. Mai precis, hipocampul ajută la stocarea amintirilor pe termen lung, ajutând practic la decizia ce trece de la a fi o memorie pe termen scurt la ceea ce devine o memorie pe termen lung. Acest proces de transformare a memoriei pe termen scurt în memorie pe termen lung este ceea ce se numește consolidarea memoriei.
Deteriorarea hipocampului poate elibera, de asemenea, excesul de cortizol (un hormon al stresului).
Girusul frontal inferior drept
Girusul frontal inferior drept este implicat în modularea aversiunii la risc. Studiile arată că stimularea magnetică transcraniană (TMS) a acestei regiuni cerebrale poate reduce un anumit comportament de asumare a riscurilor.
Răspunsul creierului la traume
Când creierul tău identifică un anumit tip de amenințare, amigdala este responsabilă pentru inițierea unei reacții rapide, automate, cunoscută sub numele de răspuns de luptă sau fugă. Gândiți-vă la amigdala ca la alarma care sună atunci când ceva prezintă un pericol. Această alarmă vă pregătește corpul să răspundă, fie tratând sau scăpând de amenințare.
Amigdala comunică și cu alte zone ale creierului, inclusiv cu hipotalamusul, care eliberează apoi hormonul de stres cortizol. Cortexul prefrontal al creierului trebuie să evalueze apoi sursa amenințării și să stabilească dacă corpul trebuie să stea în alertă pentru a face față amenințării sau dacă creierul trebuie să înceapă să calmeze corpul.
Cortexul prefrontal acționează ca un sistem de frânare care vă ajută să vă readuceți corpul într-o stare normală când vă dați seama că amenințarea nu reprezintă un pericol sau după ce amenințarea a trecut.
Când oamenii prezintă simptome de tulburare de stres posttraumatic, amigdala devine hiperactivă în timp ce cortexul prefrontal medial devine hipoactiv.
Cu alte cuvinte, partea creierului care declanșează un răspuns de luptă sau fugă răspunde de asemenea puternic, deseori într-un mod disproporționat față de pericolul reprezentat de amenințare. În același timp, partea din creier responsabilă de calmarea acestei reacții nu funcționează suficient de bine.
Consecințele traumei
Atunci când examinăm funcțiile diferitelor structuri ale creierului, corelația dintre o modificare a nivelurilor de activitate ale acestor structuri și unele simptome ale PTSD devine mai clară.
Hipervigilență
Excesul de activitate al amigdalei se prezintă ca simptome de hipervigilență și răspunsul de tresărire exagerat.
Ca urmare, persoanele cu PTSD prezintă simptome de hipervigilență. Devin excitați excesiv și sunt în alertă maximă, ceea ce poate face dificilă relaxarea și somnul. O persoană poate simți că este întotdeauna tensionată și chiar și factorii declanșatori mici pot duce la reacții de parcă s-ar confrunta sau ar experimenta din nou trauma lor originală.
Reamintire distorsionată
Hipocampul este implicat în procesele de memorie explicite și în codificarea contextului în timpul condiționării fricii. Atunci când hipocampusul nu funcționează optim, acesta afectează modul în care o persoană își amintește și își amintește amintirile, în special amintirile care conțin un element de frică - cum ar fi cele legate de traume.
În ceea ce privește simptomele PTSD, rezultă:
- Amintiri recurente cu privire la eveniment
- Convingeri negative distorsionate
- Flashback-uri disociative
Comportament impulsiv
Modificările gyrusului frontal inferior drept ajută la explicarea de ce persoanele cu PTSD se pot angaja brusc în activități cu risc ridicat.
Cercetările au descoperit că grosimea corticală redusă în anumite zone ale creierului asociată cu reglarea emoțională și inhibarea răspunsului, inclusiv girusul frontal drept, este legată de problemele de control al impulsurilor în PTSD.
Un cuvânt de la Verywell
Atunci când examinăm cu atenție relația dintre funcția creierului și simptomele unei persoane, devine mai ușor să înțelegem multe dintre manifestările complexe ale PTSD. Deși înțelegerea creierului în acest mod poate să nu ofere o ameliorare directă a simptomelor cuiva care trăiește cu PTSD, poate fi utilă în înțelegerea De ce simptomele se întâmplă și, la rândul lor, ajută comunitatea medicală să continue să dezvolte intervenții mai eficiente.
