Perfecționismul este o tendință de a stabili standarde excesiv de înalte pentru tine și / sau pentru alții. Ca orice trăsătură de personalitate, perfecționismul include un întreg spectru de caracteristici, unele pozitive și altele negative, care variază de la persoană la persoană. Tindem să caracterizăm perfecționismul ca o trăsătură negativă în cultura noastră, dar cercetările au indicat că există atât tipuri de perfecționism sănătos (adaptativ), cât și nesănătos (inadaptativ).
Ce este perfecționismul adaptiv (sau „sănătos”)?
Acest tip de perfecționism se caracterizează prin a avea standarde înalte pentru tine și pentru alții, fiind persistent în fața adversității și conștiinciozității. Perfecționismul sănătos merge de obicei împreună cu un comportament orientat spre obiective și bune abilități organizatorice.
De exemplu, s-ar putea să te descrii ca perfecționist atunci când vine vorba de școală sau de muncă, pentru că te străduiești întotdeauna să faci tot posibilul, să-ți predi munca la timp și să îndeplinești sau să depășești așteptările. Cu toate acestea, nu vă supărați prea mult dacă nu vă îndepliniți cu adevărat obiectivele.
Acesta este un tip sănătos de perfecționism, deoarece se concentrează pe pozitiv și te motivează să faci bine. Mulți sportivi și artiști au perfecționism adaptiv și, deoarece se referă doar la un domeniu al vieții lor, sportul sau arta lor, îi ajută să exceleze în domeniile lor.
Ce este perfecționismul maladaptativ (sau „nesănătos”)?
La fel ca în orice, perfecționismul poate fi extrem de nesănătos dacă este dus la extrem. Perfecționismul maladaptativ se caracterizează prin preocupare excesivă față de greșelile din trecut, frici cu privire la comiterea unor noi greșeli, îndoieli cu privire la faptul dacă faceți ceva corect și preocupare extremă de așteptările mari ale celorlalți, cum ar fi părinții sau angajatorii.
O preocupare excesivă cu controlul este o trăsătură distinctivă a perfecționismului dezadaptativ.
Acest tip poate afecta fiecare domeniu al vieții tale, nu doar unul sau două. Practic, perfecționismul este suficient de extrem încât să-ți conducă viața și să provoace stres și anxietate severă.
De exemplu, s-ar putea să vă îmbolnăviți în mod constant de stomac înainte de un test sau prezentare, deoarece vă este atât de teamă că nu veți fi la înălțimea așteptărilor altora sau a propriilor voastre Un alt exemplu este să le ceri în permanență celorlalți asigurarea că faci o treabă bună și că ești plăcut și respectat. Puteți petrece o bună parte din zilele voastre conduse de frică sau anxietate pentru a nu vă îndeplini propriile standarde înalte. Aceste moduri de a face față nu sunt sănătoase, deoarece se concentrează asupra negativului, precum și asupra lucrurilor pe care oricum nu le poți controla oricum.
În general, în timp ce perfecționismul adaptiv tinde să fie asociat cu bunăstare psihologică bună și cu performanțe ridicate atât la școală, cât și la locul de muncă, perfecționismul inadaptativ a fost asociat cu stres, scăderea stimei de sine, tulburări alimentare, insomnie și simptome ale bolilor mintale. (…)
Obțineți ajutor dacă perfecționismul vă afectează calitatea vieții
Dacă perfecționismul tău pare să-ți preia viața, ar putea fi timpul să găsești un ajutor. Există tratamente, cum ar fi terapia cognitiv-comportamentală, disponibile pentru a vă ajuta să vă relaxați, să renunțați și să nu mai lăsați perfecționismul să vă conducă viața.
Este posibil să puteți identifica cauzele sau declanșatorii perfecționismului dvs., care vă vor ajuta să înțelegeți cum să îl gestionați mai eficient.