Medierea este un proces de negociere utilizat pentru a obține rezoluția între două părți. Când vine vorba de meditarea cu succes, combaterea prejudecății inerente este una dintre cele mai mari provocări.
Scopul medierii
Medierea ajută la rezolvarea conflictelor. Adesea utilizată într-un cadru legal, medierea vă poate ajuta să evitați litigiile și taxele costisitoare ale instanței. De asemenea, vă poate ajuta să obțineți o rezoluție mai rapidă, menținând în același timp relația interpersonală, totul într-un cadru confidențial.
Unele situații care pot necesita mediere includ, dar nu sunt limitate:
- Litigiile contractuale, care poate apărea între un angajator și un angajat, un proprietar și un chiriaș sau orice număr de părți în care a fost încheiat un contract.
- Disputele matrimoniale, care include și probleme de separare sau divorț. Unele cupluri preferă să ajungă la un acord, de exemplu, în loc să treacă prin proceduri judiciare pentru divorț.
- Custodia copilului, care poate fi stresant, dar cel mai bine realizat atunci când ambele părți sunt dispuse să pună nevoile copilului înaintea lor.
- Litigii fiscale, dacă nu sunteți de acord cu o decizie luată de IRS. Sunt disponibile programe de mediere pentru a facilita procesul de contestare.
Deși toate acestea sunt motive legitime pentru a aduce un meditator, meditația poate fi utilizată pentru orice dezacord care nu poate fi soluționat între două părți individuale. Liderii guvernamentali, angajații și chiar frații pot solicita la un moment dat un mediator să intervină.
Cum funcționează procesul
Când meditația este convenită într-un cadru legal, cele două părți trebuie să semneze un acord. Deși există diferite stiluri de mediere, care pot fi utilizate în funcție de situație și circumstanță, nu există un ghid direct. Medierea este pur și simplu un instrument.
Există diferite tipuri de mediere care pot fi utilizate, toate având argumente pro și contra.
Mediere evaluativă
Această abordare este adesea utilizată de un mediator pentru a face recomandări bazate pe corectitudinea juridică. Aceștia pot indica punctele slabe și își pot oferi recomandările pe baza a ceea ce cred că ar decide un judecător sau un juriu. Acest tip de stil de mediere este adesea folosit în medierea mandatată de instanță. Spre deosebire de medierea transformativă, evaluarea este mai puțin concentrată pe promovarea unei comunicări mai puternice între cele două părți.
Mediere Transformativă
Acesta este un stil recent, introdus în anii 1990, care se concentrează pe împuternicirea celor două părți pentru a face față mai bine conflictelor, mai degrabă decât pentru simpla realizare a unei soluții. Cu acest stil, mediatorul permite celor două părți să preia conducerea și să își asume mai multă responsabilitate pentru proces. Deși acest lucru poate fi benefic pentru părți pe termen lung, acesta le poate împiedica să ajungă la un acord echitabil.
Medierea narativă
Acest stil adoptă o abordare de povestire a medierii. Ambele părți au ocazia de a-și împărtăși poveștile, permițând mediatorului să prezinte noi perspective pe care părțile să le ia în considerare. Provocarea aici este să fii atent pentru a evita etichetele și pentru a te asigura că ambele părți obțin un rezultat la fel de satisfăcător.
Rolul mediatorului
Un mediator lucrează pentru a ghida două părți spre soluționare. Spre deosebire de arbitri, care acționează imparțial pentru a ajuta la luarea deciziilor în numele ambelor părți, mediatorii nu iau decizii obligatorii.
În procesul de mediere, mediatorul va pune întrebări, va face propuneri, va oferi proceduri, va face interpretări, va explica problemele cheie sau va oferi noi perspective în încercarea de a facilita comunicarea, înțelegerea și acordul eficient între cele două părți. Un mediator trebuie să utilizeze abilități creative de rezolvare a problemelor pentru a rezolva conflictul.
În timp ce anumite stiluri pot fi folosite, un bun mediator va recunoaște nevoile și abilitățile fiecărei părți individuale și își va regla stilul pentru a se potrivi cel mai bine acestora.
Unul dintre cele mai provocatoare și critice aspecte ale mediatorului este recunoașterea și minimizarea prejudecăților personale, a prejudecăților și a favoritismului. Pot apărea părtiniri implicite, asocierea automată a stereotipurilor și atitudinilor (bazate pe gen, rasă, identitate, orientare sexuală etc.), motiv pentru care mediatorii trebuie să se angajeze activ în strategii de reducere a prejudecății pentru a avea succes meditatori. (…)
„Abilitatea de a empatiza cu inteligența emoțională poate fi învățată dacă doriți acest lucru și este crucială pentru a deveni mediator”, spune Mary Joye, LMH, consilier autorizat și mediator al instanței de familie.
Cum să evitați părtinirea în mediere
Există multe definiții diferite ale neutralității în meditație. Una dintre ele, prezentată de Journal of Law & Policy, sugerează că mediatorul nu ar trebui să aibă niciun interes pentru subiect, nici o relație nedezvăluită cu părțile și nici o posibilitate de câștig personal.
Prin neutralitate, prejudecățile ar trebui, inevitabil, evitate. Cei mai buni și mai pricepuți mediatori ar trebui să știe să recunoască și să rezolve conflictele fără a lăsa prejudecățile sau prejudecățile lor să intervină, dar este chiar posibil?
Din păcate, toți experimentăm părtinire implicită, care apare involuntar și produce o asociere inconștientă, credință sau atitudine față de indivizi pe baza anumitor aspecte, cum ar fi rasa, sexul, mediul socio-economic sau sexualitatea. Deoarece creierul nostru funcționează pentru a simplifica lumea, așa că facem în mod automat asociații bazate pe cunoștințe preconcepute.
Vestea bună este că putem dezvăța prejudecăți implicite și acest lucru este crucial pentru mediatorii care se așteaptă să acționeze ca un partid neutru.
Deși există multe tipuri diferite de părtinire, inclusiv părtinire cognitivă și părtinire negativă, un mediator nu ar trebui să arate nici o preferință personală în procesul de mediere, ceea ce înseamnă că ar trebui să ignore toate formele de părtinire.
Un raport din Penn State Journal of Law & International Affairs sugerează că mediatorii părtinitori depășesc mediatorii neutri în medierea internațională, dar mediatorii, prin datorie etică, trebuie să fie neutri.
Strategii pentru evitarea prejudecății
„Găsirea unui punct comun și concentrarea asupra soluțiilor în locul problemelor ajută la soluționarea disputelor cu demnitate și integritate și permite ambelor părți să fie ascultate fără întrerupere”, spune Joye.
„Ascultați activ și luați notițe dacă trebuie să înțelegeți cum persoana a ajuns să se gândească la o problemă din punctul său de vedere, nu al vostru”, spune ea. „Opiniile și concluziile dvs. trebuie lăsate deoparte.”
Pentru a evita părtinirea și a oferi o mediere eficientă, mediatorii trebuie să utilizeze abilități creative de rezolvare a problemelor și să practice în mod activ strategii de reducere a părtinirii. Journal of Experimental Social Psychology, folosind un studiu de 12 săptămâni, a constatat că prejudecățile implicite pot fi reduse prin creșterea gradului de conștientizare a prejudecății.
„Un mediator este un moderator, nu un manipulator. Le permit oamenilor cu puncte de vedere opuse să își spună adevărul așa cum îl văd fără să aibă o agendă ”, spune Joye. „Cel mai bun mod de a evita conflictele uriașe este să nu ridici niciodată vocea, să întrerupi sau să vorbești peste altul, deoarece asta creează furie”.
Un cuvânt de la Verywell
Metoda de mediere a fost utilizată de mii de ani, traversând adesea diferite culturi, limbi și țări, pentru a rezolva conflictele. În timp ce medierea poate fi informală sau formală, ea este utilizată în multe feluri în toată țara noastră.
Pentru a înțelege mai bine perspectiva fiecărei părți, este crucial ca un mediator să asculte cu atenție și gândire și să ofere fiecărei părți aceeași oportunitate de a-și prezenta partea argumentului.
