Asimilarea este procesul cognitiv de a face ca informațiile noi să se potrivească cu înțelegerea dvs. existentă asupra lumii. În esență, atunci când întâlnești ceva nou, îl procesezi și dai sens prin raportarea la lucruri pe care le știi deja.
Asimilarea se referă la o parte a procesului de adaptare propus inițial de Jean Piaget. Prin asimilare, preluăm informații sau experiențe noi și le încorporăm în ideile noastre existente. Procesul este oarecum subiectiv, deoarece avem tendința de a modifica experiența sau informațiile pentru a se potrivi cu credințele noastre preexistente.
Asimilarea joacă un rol important în modul în care învățăm despre lumea din jurul nostru. În copilăria timpurie, copiii asimilează constant informații și experiențe noi în cunoștințele lor existente despre lume. Cu toate acestea, acest proces nu se termină odată cu copilăria. Pe măsură ce oamenii întâlnesc lucruri noi și interpretează aceste experiențe, ei fac atât mici cât și mari ajustări la ideile lor existente despre lumea din jurul lor.
Asimilarea vs. acomodarea
Piaget credea că există două moduri de bază prin care ne putem adapta la noi experiențe și informații: asimilarea și acomodarea. Asimilarea este cea mai ușoară metodă, deoarece nu necesită o ajustare mare. Prin acest proces, adăugăm noi informații la baza noastră de cunoștințe existente, uneori reinterpretând aceste noi experiențe, astfel încât să se potrivească cu informațiile existente anterior.
În asimilare, copiii dau sens lumii aplicând ceea ce știu deja. Aceasta implică adaptarea realității și a ceea ce experimentează în structura lor cognitivă actuală. Înțelegerea unui copil despre modul în care funcționează lumea filtrează și influențează modul în care interpretează realitatea.
De exemplu, imaginează-ți că vecinii tăi au o fiică pe care ai știut-o dintotdeauna că este dulce, politicoasă și amabilă. Într-o zi, te uiți pe fereastră și o vezi pe fată aruncând un bulgăre de zăpadă în mașina ta. Pare lipsit de caracter și destul de nepoliticos.
Cum interpretați aceste noi informații? Dacă folosiți procesul de asimilare, ați putea respinge comportamentul fetei, crezând că este ceva ce a asistat la o colegă de clasă și că nu înseamnă să fie nepoliticoasă. Nu-ți revizuiești părerea despre fată; pur și simplu adăugați informații noi la cunoștințele dvs. existente. Este încă amabilă, dar acum știi că are și o latură răutăcioasă a personalității sale.
Dacă ar fi să folosiți a doua metodă de adaptare descrisă de Piaget, comportamentul tinerei fete vă poate determina să vă reevaluați opinia despre ea. Acest proces este ceea ce Piaget a numit acomodare, în care ideile vechi sunt schimbate sau chiar înlocuite pe baza informațiilor noi.
Asimilarea și acomodarea funcționează în tandem ca parte a procesului de învățare. Unele informații sunt încorporate în schemele noastre existente prin procesul de asimilare, în timp ce alte informații conduc la dezvoltarea de noi scheme sau transformări totale ale ideilor existente prin procesul de învățare. cazare.
Exemple de asimilare
Piaget nu credea că copiii primesc doar în mod pasiv informații. El a susținut că încearcă în mod activ să dea sens lumii, formând în mod constant idei noi și experimentând cu aceste idei. Exemple de asimilare includ:
- Un copil vede un nou tip de câine pe care nu l-a mai văzut niciodată și îi arată imediat animalul și spune: „Câine!”
- Un bucătar învață o nouă tehnică de gătit
- Un programator de computer învață un nou limbaj de programare
Un alt exemplu obișnuit ar fi modul în care copiii învață despre diferite tipuri de animale. Un copil ar putea începe cu o schemă pentru un câine, care în mintea copilului este un animal mic, cu patru picioare. Pe măsură ce copilul întâlnește informații noi în lume, noile informații pot fi apoi asimilate sau acomodate în această schemă existentă.
Când copilul întâlnește un cal, ar putea să asimileze aceste informații și să numească imediat animalul un câine. Procesul de acomodare îi permite apoi copilului să adapteze schema existentă pentru a încorpora cunoștințele că unele animale cu patru picioare sunt cai.
În fiecare dintre aceste exemple, individul adaugă informații la schema existentă. Amintiți-vă, dacă experiențele noi determină persoana să-și modifice sau să-și schimbe complet convingerile existente, atunci este cunoscut sub numele de acomodare.
Echilibrarea
Piaget a crezut, de asemenea, că, pe măsură ce copiii învață, ajung la un echilibru între utilizarea asimilării și acomodarea. Acest proces, cunoscut sub numele de echilibrare, le permite copiilor să găsească un echilibru între aplicarea cunoștințelor existente și adaptarea comportamentului lor la noile informații.
Potrivit lui Piaget, procesul de învățare implică încercarea de a interpreta informații noi în cadrul cunoștințelor existente (asimilare), efectuarea unor mici modificări ale cunoștințelor respective pentru a face față lucrurilor care nu se potrivesc acestor cadre existente (acomodare) și, eventual, ajustarea schemele existente sau formarea altora noi pentru a se adapta la o nouă înțelegere (echilibrare).
Un cuvânt de la Verywell
Asimilarea și acomodarea sunt procese de învățare complementare care joacă un rol în fiecare etapă a dezvoltării cognitive. În timpul etapei senzorimotorii, de exemplu, unele informații sunt asimilate, în timp ce unele experiențe trebuie să fie adaptate. Prin aceste procese, sugarii, copiii și adolescenții dobândesc noi cunoștințe și progrese în etapele dezvoltării.