Ce este Umanismul?

Umanismul este o filozofie care subliniază importanța factorilor umani mai degrabă decât să se uite la chestiuni religioase, divine sau spirituale. Umanismul își are rădăcinile în ideea că oamenii au o responsabilitate etică de a duce vieți care se împlinesc personal, contribuind în același timp la binele mai mare pentru toți oamenii.

Umanismul subliniază importanța valorilor și demnității umane. Propune ca oamenii să rezolve problemele prin utilizarea științei și a rațiunii. În loc să privească tradițiile religioase, umanismul se concentrează în schimb pe a ajuta oamenii să trăiască bine, să obțină o creștere personală și să facă lumea un loc mai bun.

Tipuri de umanism

Termenul „umanism” este adesea folosit mai larg, dar are și o semnificație în mai multe domenii diferite, inclusiv în psihologie.

Psihologie umanistă

Psihologia umanistă este o perspectivă care pune accentul pe privirea asupra întregului individ și subliniază concepte precum liberul arbitru, autoeficacitate și auto-actualizare. În loc să se concentreze asupra disfuncției, psihologia umanistă se străduiește să ajute oamenii să-și împlinească potențialul și să-și maximizeze bunăstarea.

Această zonă a psihologiei a apărut în anii 1950 ca o reacție la psihanaliză și comportamentism, care dominase psihologia în prima jumătate a secolului. Psihanaliza a fost axată pe înțelegerea motivațiilor inconștiente care conduc comportamentul în timp ce comportamentismul a studiat procesele de condiționare care produc comportamentul.

Gânditorii umaniști au considerat că atât psihanaliza, cât și comportamentismul erau prea pesimisti, fie concentrându-se pe cea mai tragică dintre emoții, fie nereușind să țină cont de rolul alegerii personale.

Cu toate acestea, nu este necesar să ne gândim la aceste trei școli de gândire ca la elemente concurente. Fiecare ramură a psihologiei a contribuit la înțelegerea noastră a minții și a comportamentului uman.

Psihologia umanistă a adăugat încă o altă dimensiune care are o viziune mai holistică asupra individului.

Umanismul religios

Unele tradiții religioase încorporează elemente ale umanismului ca parte a sistemelor lor de credință. Exemple de umanism religios includ quakerii, luteranii și universaliștii unitarieni.

Umanism secular

Umanismul laic respinge toate credințele religioase, inclusiv existența supranaturalului. Această abordare subliniază importanța logicii, a metodei științifice și a raționalității atunci când vine vorba de înțelegerea lumii și rezolvarea problemelor umane.

Utilizări

Umanismul se concentrează pe potențialul fiecărui individ și subliniază importanța creșterii și a actualizării de sine. Credința fundamentală a psihologiei umaniste este că oamenii sunt înnăscuti buni și că problemele mentale și sociale rezultă din abateri de la această tendință naturală.

Umanismul sugerează, de asemenea, că oamenii posedă o acțiune personală și că sunt motivați să folosească acest liber arbitru pentru a urmări lucruri care îi vor ajuta să-și atingă întregul potențial ca ființe umane.

Nevoia de împlinire și creștere personală este un motiv cheie al oricărui comportament. Oamenii caută continuu noi modalități de a crește, de a deveni mai buni, de a învăța lucruri noi și de a experimenta creșterea psihologică și auto-actualizarea.

Unele dintre modalitățile prin care umanismul este aplicat în domeniul psihologiei includ:

Terapie umanistă: Au apărut o serie de tipuri diferite de psihoterapie care au rădăcini în principiile umanismului. Acestea includ terapia centrată pe client, terapia existențială și terapia Gestalt.
Dezvoltare personala: Deoarece umanismul subliniază importanța actualizării de sine și a atingerii întregului potențial, poate fi folosit ca instrument de descoperire de sine și dezvoltare personală.
Schimbare sociala: Un alt aspect important al umanismului este îmbunătățirea comunităților și a societăților. Pentru ca indivizii să fie sănătoși și întregi, este important să se dezvolte societăți care să favorizeze bunăstarea personală și să ofere sprijin social.

Impactul umanismului

Mișcarea umanistă a avut o influență enormă asupra cursului psihologiei și a contribuit cu noi moduri de gândire despre sănătatea mintală. A oferit o nouă abordare a înțelegerii comportamentelor și motivațiilor umane și a condus la dezvoltarea de noi tehnici și abordări ale psihoterapiei.

Unele dintre ideile și conceptele majore care au apărut ca urmare a mișcării umaniste includ un accent pe lucruri precum:

Terapie centrată pe client
Liberul arbitru
Persoană care funcționează pe deplin
Ierarhia nevoilor
Experiențe de vârf
Auto-actualizare
Conceptul de sine
Considerare pozitivă necondiționată

sfaturi

Câteva sfaturi din umanism care pot ajuta oamenii să-și urmeze propria împlinire și actualizare includ:

Descoperă-ți propriile puncte forte
Dezvoltă o viziune pentru ceea ce vrei să realizezi
Luați în considerare propriile credințe și valori
Urmăriți experiențe care vă aduc bucurie și vă dezvoltați abilitățile
Învață să te accepți pe tine și pe ceilalți
Concentrați-vă pe bucurarea experiențelor, mai degrabă decât pe atingerea obiectivelor
Continuă să înveți lucruri noi
Urmăriți lucruri care vă pasionează
Mențineți o perspectivă optimistă

Unul dintre punctele forte ale psihologiei umaniste este acela că accentuează rolul individului. Această școală de psihologie oferă oamenilor mai mult credit în controlul și determinarea stării lor de sănătate mintală.

De asemenea, ia în considerare influențele de mediu. În loc să se concentreze exclusiv pe gândurile și dorințele noastre interne, psihologia umanistă atribuie și influența mediului asupra experiențelor noastre.

Psihologia umanistă a ajutat la îndepărtarea unora dintre stigmatul atașat terapiei și a făcut-o mai acceptabilă pentru indivizii normali și sănătoși să își exploreze abilitățile și potențialul prin terapie.

Posibile capcane

În timp ce umanismul continuă să influențeze terapia, educația, asistența medicală și alte domenii, nu a fost lipsit de unele critici.

De exemplu, abordarea umanistă este adesea văzută ca fiind prea subiectivă. Importanța experienței individuale face dificilă studierea și măsurarea obiectivă a fenomenelor umaniste. Cum putem spune în mod obiectiv dacă cineva se auto-actualizează? Răspunsul, desigur, este că nu putem. Ne putem baza doar pe propria evaluare a experienței individuale.

O altă critică majoră este că observațiile sunt neverificabile; nu există o modalitate exactă de a măsura sau cuantifica aceste calități. Acest lucru poate face mai dificilă efectuarea de cercetări și evaluări de proiectare pentru a măsura concepte greu de măsurat.

Istoria umanismului

Dezvoltarea timpurie a psihologiei umaniste a fost puternic influențată de lucrările câtorva teoreticieni cheie, în special Abraham Maslow și Carl Rogers. Alți gânditori umaniști de seamă au inclus Rollo May și Erich Fromm.

În 1943, Abraham Maslow și-a descris ierarhia nevoilor în „O teorie a motivației umane” publicată în Revizuirea psihologică.Mai târziu la sfârșitul anilor 1950, Abraham Maslow și alți psihologi au ținut întâlniri pentru a discuta despre dezvoltarea unei organizații profesionale dedicate unei abordări mai umaniste a psihologiei.

Au fost de acord că subiecte precum auto-actualizarea, creativitatea, individualitatea și subiectele conexe erau temele centrale ale acestei noi abordări. În 1951, Carl Rogers a publicat „Terapia centrată pe client”, care descria abordarea sa umanistă, orientată către client, a terapiei. În 1961, Jurnal de psihologie umanistă a fost înființat.

Tot în 1961 s-a format Asociația Americană pentru Psihologie Umanistă și, până în 1971, psihologia umanistă a devenit o divizie APA. În 1962, Maslow a publicat „Către o psihologie a ființei”, în care descria psihologia umanistă drept „a treia forță” din psihologie. Prima și a doua forță au fost conductismul și, respectiv, psihanaliza.

Un cuvânt de la Verywell

Astăzi, conceptele centrale ale psihologiei umaniste pot fi văzute în multe discipline, inclusiv în alte ramuri ale psihologiei, educației, terapiei, mișcărilor politice și în alte domenii. De exemplu, psihologia transpersonală și psihologia pozitivă se bazează atât pe influențe umaniste.

Obiectivele umanismului rămân la fel de relevante astăzi ca și în anii 1940 și 1950, iar psihologia umanistă continuă să împuternicească indivizii, să sporească bunăstarea, să împingă oamenii spre împlinirea potențialului lor și să îmbunătățească comunitățile din întreaga lume.