Este surprinzător de obișnuit ca victimele violenței domestice să decidă să renunțe la mărturia lor și să nu continue acțiunile împotriva unui partener intim. În unele state, au fost adoptate legi care impun arestarea obligatorie și urmărirea penală a cazurilor, indiferent dacă victima cooperează sau nu.
Dacă dumneavoastră sau o persoană dragă sunteți victima violenței domestice, contactați Linia telefonică națională pentru violența domestică la 1-800-799-7233 pentru asistență confidențială din partea avocaților instruiți.
Pentru mai multe resurse de sănătate mintală, consultați baza noastră de date națională de asistență.
Dacă o victimă a violenței domestice refuză să depună mărturie sau retrage și mărturisește că incidentul nu s-a întâmplat, îngreunează obținerea unei condamnări. În schimb, agresorul este eliberat din închisoare, evită consecințele, iar ciclul violenței este liber să se repete.
Iată câteva dintre motivele pentru care o victimă a violenței domestice ar putea retrage povestea lor.
Amenințări cu mai multă violență
Avocații și consilierii care lucrează cu oameni care au experimentat violența în familie obișnuiau să creadă că victimele și-au retras poveștile pentru că se temeau de mai multă violență. Gândul a fost că victimele s-au răzgândit cu privire la urmărirea acuzațiilor, deoarece făptașii i-au amenințat.
Cu toate acestea, cercetări recente au arătat că nu sunt amenințări pe care agresorii le folosesc pentru a-și determina victimele să-și schimbe poveștile; mai degrabă, este un apel emoțional sofisticat care progresează de obicei prin cinci etape distincte menite să-și minimizeze acțiunile și să câștige simpatia victimei.
Procesul de retragere
Din motive de securitate, multe închisori și centre de detenție înregistrează conversațiile apelurilor telefonice efectuate de deținuți. Participanții știu că conversația lor este înregistrată deoarece se face un anunț la începutul apelului.
Studiind multe ore de conversații înregistrate între deținuții de sex masculin care se confruntă cu acuzații de violență domestică și femeile victime ale acestora, care ulterior au decis să renunțe, cercetătorii au reușit să obțină o perspectivă asupra procesului de retragere.
Cei cinci pași ai retragerii
Cercetătorii au identificat un proces de retragere în cinci pași. Începe cu victimele care se apără cu forță și se încheie cu unirea cu făptuitorul și planificarea modului în care își vor schimba mărturia.
Cele cinci etape ale retragerii sunt la fel de previzibile ca ciclul violenței care se repetă într-o relație abuzivă fizic.
Pasul 1: puternic și rezolvat
Conversațiile telefonice timpurii sunt adesea argumente aprinse despre evenimentele care au condus la actele de violență. În aceste apeluri inițiale, victima este puternică și rezistă la relatarea evenimentelor făptuitorului.
În primul sau al doilea apel, victimele sunt aproape întotdeauna hotărâte să-l vadă pe agresor pentru urmărirea penală pentru acțiunile lor. Pe măsură ce apelurile continuă, această hotărâre începe să se erodeze.
Pasul 2: Minimizarea abuzului
În apelurile ulterioare, făptuitorul încearcă să convingă victima că incidentul nu a fost atât de grav. Mai important, în această etapă, abuzatorul încearcă să câștige simpatia victimei aruncându-se ca victimă (de exemplu, suferind în închisoare, dor de familie etc.)
Acesta este un moment crucial în procesul în care victima reală începe să vadă făptuitorul ca pe o victimă. Odată ce victima începe să-l liniștească și să-l consoleze pe agresor, următorii trei pași ai procesului tind să aibă loc relativ repede.
Pasul 3: „Nu ne înțeleg”.
Odată ce agresorul a câștigat simpatia victimei, perechea începe să se lege de dragostea lor unul față de celălalt. Cuplul devine unit într-o luptă împotriva unei lumi care „nu înțelege” relația lor.
Pasul 4: Mințiți-vă pentru mine
Acum, că sunt ei împotriva sistemului, a statului sau a unei societăți indiferente, agresorul va cere pur și simplu victimei să renunțe la acuzațiile lor. Odată ce victima este de acord, se mută în ultima etapă.
Pasul 5: Dezvoltarea planului
Când victima este de acord să-și schimbe povestea, cuplul lucrează împreună pentru a-și dezvolta (și corobora) poveștile.
Pregătirea ar putea fi cheia
Amy Bonomi, profesor asociat de dezvoltare umană și științe ale familiei la Universitatea de Stat din Ohio, a efectuat o analiză primară de acest gen a conversațiilor reale dintre agresori și victimele lor.
Bonomi consideră că descoperirile vor oferi avocaților și consilierilor un nou model pentru modul de lucru cu victimele violenței partenerului intim.
Mai exact, dacă victimele sunt pregătite din timp ca abuzatorii lor să folosească recursuri de simpatie și tehnici de minimizare, este mai puțin probabil ca victimele să cadă în joc și să fie mai predispuse la urmărirea acuzării.
Bonomi concluzionează că, fără un astfel de ajutor, poate fi dificil pentru unele victime să se descurce de relațiile violente.