În teoria psihanalitică a personalității a lui Sigmund Freud, mintea conștientă constă în tot ceea ce se află în conștiința noastră, acesta este aspectul procesării noastre mentale despre care putem gândi și vorbi într-un mod rațional.
Mintea conștientă include lucruri precum senzațiile, percepțiile, amintirile, sentimentele și fanteziile din conștiința noastră actuală. Strâns aliat cu mintea conștientă este preconștientul (sau subconștientul), care include lucrurile la care nu ne gândim în acest moment, dar pe care le putem atrage cu ușurință în conștientizarea conștientă.
Lucrurile pe care mintea conștientă vrea să le țină ascunse de conștientizare sunt reprimate în mintea inconștientă. Deși nu suntem conștienți de aceste sentimente, gânduri, îndemnuri și emoții, Freud a crezut că mintea inconștientă ar putea avea în continuare o influență asupra comportamentului nostru.
Lucrurile care se află în inconștient sunt disponibile doar pentru mintea conștientă sub formă deghizată. De exemplu, conținutul inconștientului s-ar putea revărsa în conștientizare sub forma viselor. Freud credea că, analizând conținutul viselor, oamenii puteau descoperi influențele inconștiente asupra acțiunilor lor conștiente.
Metafora Iceberg
Freud a folosit adesea metafora unui aisberg pentru a descrie cele două aspecte majore ale personalității umane. Vârful aisbergului care se extinde deasupra apei reprezintă mintea conștientă. După cum puteți vedea în imaginea de sus, mintea conștientă este doar „vârful aisbergului”. Sub apă se află volumul mult mai mare al aisbergului, care reprezintă inconștientul.
În timp ce conștientul și preconștientul sunt importante, Freud credea că acestea sunt mult mai puțin vitale decât inconștientul.
Lucrurile care sunt ascunse conștientizării, credea Freud, au exercitat cea mai mare influență asupra personalităților și comportamentelor noastre.
Diferențe conștiente vs. preconștiente
Mintea conștientă implică toate lucrurile despre care sunteți conștient în prezent și la care vă gândiți. Este oarecum asemănător cu memoria pe termen scurt și este limitată în ceea ce privește capacitatea. Conștiința ta despre tine și despre lumea din jurul tău fac parte din conștiința ta.
Mintea preconștientă, cunoscută și sub numele de subconștient, include lucruri de care s-ar putea să nu fim conștienți în prezent, dar pe care să le putem trage în conștientizarea conștientă atunci când este nevoie.
S-ar putea să nu vă gândiți în prezent la cum să faceți o diviziune lungă, dar puteți accesa informațiile și să le aduceți la conștientizare atunci când vă confruntați cu o problemă matematică. Mintea preconștientă este o parte a minții care corespunde memoriei obișnuite. Aceste amintiri nu sunt conștiente, dar le putem prelua în orice moment la conștientizare conștientă.
Mintea preconștientă
Deși aceste amintiri nu fac parte din conștientizarea imediată, ele pot fi rapid aduse la conștientizare prin efort conștient. De exemplu, dacă v-ar fi întrebat ce emisiune de televiziune ați urmărit aseară sau ce ați luat la micul dejun în această dimineață, ați scoate acele informații din preconștient.
Un mod util de a gândi la preconștient este că acesta acționează ca un fel de gardian între părțile conștiente și inconștiente ale minții. Permite doar anumite informații să treacă și să intre în conștientizare conștientă.
Numerele de telefon și numerele de securitate socială sunt, de asemenea, exemple de informații stocate în mintea preconștientă. În timp ce nu vă plimbați în mod conștient gândindu-vă la aceste informații tot timpul, puteți să le extrageți rapid din subconștient atunci când vi se cere să raportați aceste numere.
În metafora aisbergului lui Freud, preconștientul există chiar sub suprafața apei. Puteți vedea forma tulbure și conturul gheții scufundate dacă vă concentrați și faceți un efort să o vedeți.
La fel ca mintea inconștientă, Freud credea că preconștientul ar putea avea o influență asupra conștientizării conștiente. Uneori, informațiile din suprafețele preconștiente în moduri neașteptate, cum ar fi în vise sau în alunecări accidentale ale limbii (cunoscute sub numele de alunecări freudiene). În timp ce s-ar putea să nu ne gândim activ la aceste lucruri, Freud credea că acestea încă au servit la influențarea acțiunilor comportamente.
