Te strecoare sau te stresezi când găsești părul căzut pe cămașă sau pe scaun? Dacă da, este posibil să aveți ceea ce este cunoscut sub numele de tricofobie, care este o frică excesivă și persistentă de păr. Aceasta poate include teama de părul de pe cap, dar implică adesea atingerea sau observarea firelor libere care au căzut pe îmbrăcăminte, corp, mobilier sau altă suprafață. O perie acoperită în fire libere, de exemplu, poate declanșa sentimente de frică și anxietate.
În timp ce trichofobia nu este o afecțiune distinctă recunoscută de Manualul de diagnostic și statistic al tulburărilor mintale (DSM-5), simptomele sale pot îndeplini criteriile de diagnostic pentru o fobie specifică. O fobie specifică este o frică intensă și irațională față de un anumit obiect sau situație.
Potrivit Institutului Național de Sănătate Mentală, aproximativ 12,5% dintre adulții din Statele Unite vor avea o fobie specifică la un moment dat în viața lor.
Cauze, declanșatoare și factori de risc
Ca și în cazul altor fobii specifice, cauzele exacte ale trichofobiei nu sunt pe deplin înțelese, deși se crede că mai mulți factori pot juca un rol.
Frica de boală sau de contaminare poate contribui la afecțiune, în special dacă focalizarea fricii este senzația sau vederea părului liber pe piele. Credința că părul este un contaminant poate determina oamenii să se teamă să vadă părul liber. Oamenii pot curăța chiar obsesiv pentru a îndepărta orice păr liber care a căzut pe suprafețele din jurul casei.
Tricofobia poate contribui sau exacerba o afecțiune cunoscută sub numele de trichotilomanie. Această tulburare se caracterizează prin căderea părului cauzată de tragere sau presiune asupra părului. Persoanele cu trichofobie pot crede că rădăcinile propriului păr conțin entități străine care pot fi îndepărtate numai prin tragerea părului afară. În acest caz, fobia implică teama de părul care este încă atașat la cap sau corp.
Alți factori de risc care pot contribui la dezvoltarea unor fobii specifice, cum ar fi trichofobia, includ:
- Experienţă: În urma unei experiențe supărătoare, o persoană ar putea dezvolta o asociere între un anumit obiect și sentimente de panică.
- Modelare: O altă teorie sugerează că se pot forma fobii specifice după ce o persoană a observat că altele prezintă reacții fobice ca răspuns la un anumit obiect.
- Genetica: Factorii genetici pot juca un rol care contribuie la dezvoltarea fobiilor. Cercetările au arătat că factorii genetici joacă un rol semnificativ în dezvoltarea subtipului de sânge / leziuni / injecții de fobii, care sunt adesea asociați cu teama de boală, boală sau contaminare.
Simptome de trichofobie
Simptomele trichofobiei sunt diferite pentru fiecare persoană și variază în ceea ce privește severitatea. Ca și în cazul altor fobii, oamenii experimentează atât reacții fizice, cât și emoționale ca răspuns la sursa temerilor lor.
Simptomele fizice ale trichofobiei includ:
- Creșterea frecvenței cardiace
- Respirație rapidă
- Transpiraţie
- Tremurând
- Ameţeală
- Respiratie dificila
Simptomele emoționale pot include:
- Sentimente de dezgust sau scârțâeală la vederea părului
- Anxietate sau panică extremă
- Un sentiment de frică
- Simțindu-vă neputincios și scăpat de control
- O nevoie de evadare
- Un sentiment de fatalitate iminentă
- Sentimente de irealitate
- Un sentiment că moartea poate fi iminentă
Evitarea este un alt simptom comun al fobiilor specifice. Persoanele cu trichofobie pot încerca să evite întâlnirea de păr liber sau bucăți de păr prin curățarea excesivă. În unele cazuri, oamenii pot experimenta chiar un atac de panică atunci când se confruntă cu sursa fricii lor.
Un atac de panică se caracterizează prin apariția bruscă a anxietății extreme. Oamenii pot simți că nu pot respira, pot experimenta senzația că se sufocă și chiar se pot teme că mor.
Diagnostic
Pe baza simptomelor descrise mai sus, este posibil să puteți stabili dacă aveți trichofobie. Dacă simptomele sunt ușoare, s-ar putea să simțiți că starea este ușor de gestionat. Pentru simptome mai severe care interferează cu capacitatea dumneavoastră de a funcționa normal în viața de zi cu zi, este important să discutați cu medicul dumneavoastră.
În timp ce trichofobia nu este recunoscută în mod oficial de DSM-5 ca o afecțiune separată, medicul dumneavoastră vă poate diagnostica o fobie specifică pe baza simptomelor dumneavoastră. Criteriile de diagnostic pentru fobii specifice sunt:
- Frică nerezonabilă, excesivă
- Răspunsul imediat la anxietate la sursa fricii (în acest caz, părul)
- Evitarea obiectului sau suferință extremă atunci când acesta este întâlnit
- Un impact semnificativ asupra vieții și capacității de funcționare a individului
Diagnosticul necesită, de asemenea, ca simptomele să fie prezente de cel puțin șase luni și să nu fie cauzate de o altă afecțiune. De exemplu, simptomele nu trebuie explicate mai bine printr-o altă afecțiune, cum ar fi tulburarea obsesiv-compulsivă (TOC). O persoană cu TOC, de exemplu, poate considera părul lăsat ca fiind dezordonat sau dezordonat, ceea ce ar putea declanșa simptome de anxietate și nevoia de a curăța sau elimina sursele acelei suferințe.
Tratamentul tricofobiei
Dacă ați fost diagnosticat cu tricofobie, există tratamente eficiente care vă pot ajuta.
Terapiile de expunere, inclusiv desensibilizarea sistematică, sunt tratamentele de primă linie pentru fobii specifice. Această abordare implică expunerea treptată și repetată la sursa fricii dvs., practicând în același timp strategii de relaxare pentru a ajuta la gestionarea răspunsului de anxietate.
Pentru trichofobie, ați putea începe prin a învăța și a practica o serie de strategii de relaxare, cum ar fi respirația profundă și relaxarea musculară progresivă. Odată ce le-ați învățat, ați putea începe prin a vă imagina aproape de părul liber în timp ce practicați acele strategii de relaxare.
Apoi, s-ar putea să treceți la o fotografie cu părul slăbit înainte de a lucra progresiv pentru a vedea efectiv părul slăbit sau pentru a-l avea de fapt pe piele sau îmbrăcăminte. În timp, asocierea răspunsului de relaxare cu sursa fricii vă poate ajuta să învățați să vă gestionați anxietatea ori de câte ori întâlniți obiectul temut.
Terapia cognitiv-comportamentală (TCC) poate fi, de asemenea, utilă pentru a aborda gândurile, sentimentele și comportamentele care pot contribui la reacțiile fobice.
Deși medicamentele nu sunt de obicei indicate în tratamentul fobiilor specifice, uneori pot fi utilizate împreună cu tratamente comportamentale pentru a gestiona unele dintre simptomele anxietății.
Complicații
La fel ca alte fobii specifice, trichofobia poate avea un impact semnificativ asupra vieții de zi cu zi a unui individ. Unele dintre potențialele complicații cu care se poate confrunta o persoană ca urmare a stării sale includ:
- Izolare și singurătate: Oamenii se străduiesc uneori să evite sursa fricii lor. În cazul tricofobiei, aceasta ar putea implica evitarea locurilor în care părul lăsat este comun, cum ar fi un salon de coafură. În alte cazuri, oamenii pot deveni atât de temători de a avea un atac de panică încât ar putea chiar să nu mai poată merge la serviciu, la școală sau la alte evenimente sociale.
- Utilizarea incorectă a substanțelor: Este posibil ca persoanele cu simptome de tricofobie să încerce să-și controleze anxietatea cu alcool sau alte substanțe.
- Alte tulburări: Nu este neobișnuit ca o persoană să experimenteze condiții comorbide, cum ar fi anxietatea sau depresia. Tricofobia poate apărea, de asemenea, alături de alte tulburări, cum ar fi TOC sau trichotilomania.
Prognoză și prevenire
Terapia expunerii a fost validată empiric ca un tratament eficient pentru fobii specifice, cum ar fi trichofobia. Cercetările au arătat că 90% dintre persoanele care primesc tratament cu terapie prin expunere suferă reduceri semnificative ale fricii și evitării și 65% nu mai au o fobie specifică post-tratament.
Deși nu există nicio modalitate de a elimina toți factorii de risc pentru trichofobie, intervenția timpurie și tratamentul pot fi utile. Părinții și ceilalți membri ai familiei care au această fobie sau alta pot reduce la minimum riscul modelării comportamentelor fobice prin tratament.
Sfaturi de coping
Dacă aveți simptome de tricofobie, există lucruri pe care le puteți face pentru a face față temerilor și a vă controla anxietățile.
Invata tehnici de relaxare. Utilizarea unora dintre aceleași strategii care sunt utilizate în terapiile de expunere poate fi utilă. Explorează metode precum vizualizarea, respirația profundă și relaxarea musculară progresivă. Când vă simțiți simțind simptome de anxietate ca răspuns la vederea părului, folosiți tehnicile pe care le-ați practicat pentru a vă relaxa corpul și mintea.
Ai grijă de tine. Respectarea rutinelor sănătoase, cum ar fi să dormi suficient, să mănânci bine și să faci o activitate fizică regulată, este importantă pentru bunăstarea generală. Când vă simțiți bine, probabil că veți putea să vă gestionați mai bine anxietatea.
Exersează-ți înfruntarea temerilor. S-ar putea să începeți doar să vă imaginați părul sau să vă uitați la imagini cu părul liber online. În timp, expunerea treptată la frici vă poate ajuta să vă gestionați mai bine sentimentele de anxietate.
Dacă simptomele trichofobiei vă afectează grav viața și vă fac dificilă funcționarea normală, este important să solicitați ajutor profesional. Discutați cu medicul dumneavoastră sau cu un profesionist din domeniul sănătății mintale despre ceea ce simțiți. Împreună, puteți lucra la un plan de tratament care vă va readuce pe drumul cel bun.
Tricofobia poate provoca simptome care pot afecta în mod semnificativ multe aspecte diferite ale vieții tale, inclusiv capacitatea ta de a lucra, de a merge la școală și de a menține relații. Din fericire, tratamentele eficiente pot reduce sau chiar elimina simptomele acestei afecțiuni.
De asemenea, puteți apela Alianța Națională pentru Sănătate Mentală (NAMI) la 1-800-950-6264 pentru resurse suplimentare și recomandări către profesioniștii din domeniul sănătății mintale din zona dvs.