Ce este inconștientul?
În teoria psihanalitică a personalității lui Sigmund Freud, mintea inconștientă este definită ca un rezervor de sentimente, gânduri, îndemnuri și amintiri care se află în afara conștiinței conștiente.
În cadrul acestei înțelegeri, majoritatea conținutului inconștientului este considerat inacceptabil sau neplăcut, cum ar fi sentimentele de durere, anxietate sau conflict. Freud credea că inconștientul continuă să influențeze comportamentul, chiar dacă oamenii nu sunt conștienți de aceste influențe de bază.
Cum functioneaza
Când conceptualizați mintea inconștientă, poate fi util să comparați mintea cu un aisberg. Totul deasupra apei reprezintă conștientizarea conștientă în timp ce tot ceea ce este sub apă reprezintă inconștientul.
Luați în considerare cum ar arăta un aisberg dacă l-ați putea vedea în întregime. Doar o mică parte a aisbergului este de fapt vizibilă deasupra apei. Ceea ce nu puteți vedea de la suprafață este cantitatea enormă de gheață care alcătuiește cea mai mare parte a aisbergului, scufundată adânc în apă.
Lucrurile care reprezintă conștiința noastră conștientă sunt pur și simplu „vârful aisbergului”. Restul informațiilor care se află în afara conștiinței conștiente se află sub suprafață. Deși este posibil ca aceste informații să nu fie accesibile în mod conștient, ele exercită în continuare o influență asupra comportamentului actual.
Impactul inconștientului
Gândurile, convingerile și sentimentele inconștiente pot provoca o serie de probleme, inclusiv:
- Furie
- Părtinire
- Comportamente compulsive
- Interacțiuni sociale dificile
- Suferință
- Probleme de relație
Freud credea că multe dintre sentimentele, dorințele și emoțiile noastre sunt reprimate sau ținute în afara conștientizării, deoarece sunt pur și simplu prea amenințătoare. Freud credea că uneori aceste dorințe și dorințe ascunse se fac cunoscute prin vise și alunecări de limbă (alias „alunecări freudiene”).
Freud credea, de asemenea, că toate instinctele și impulsurile noastre de bază erau, de asemenea, conținute în mintea inconștientă. Instinctele de viață și moarte, de exemplu, au fost găsite în inconștient. Instinctele de viață, cunoscute uneori sub numele de instincte sexuale, sunt cele care au legătură cu supraviețuirea. Instinctele de moarte includ lucruri precum gânduri de agresiune, traume și pericol.
Astfel de îndemnuri sunt ținute în afara conștiinței, deoarece mintea noastră conștientă le consideră adesea inacceptabile sau iraționale. Pentru a menține aceste îndemnuri în afara conștientizării, Freud a sugerat ca oamenii să utilizeze o serie de mecanisme diferite de apărare pentru a le împiedica să ajungă la conștientizare.
Utilizări
Freud credea că aducerea conținutului inconștientului în conștientizare era importantă pentru ameliorarea suferinței psihologice. Mai recent, cercetătorii au explorat diferite tehnici pentru a vedea cum influențele inconștiente pot avea impact asupra comportamentelor. Există câteva moduri diferite în care informațiile din inconștient ar putea fi aduse în conștientizarea conștientă sau studiate de cercetători.
Asociere libera
Freud a crezut că poate aduce sentimente inconștiente în conștientizare prin utilizarea unei tehnici numite asociere liberă. El le-a cerut pacienților să se relaxeze și să spună orice i-a venit în minte fără a lua în considerare cât de banal, irelevant sau jenant ar putea fi.
Trasând aceste fluxuri de gândire, Freud credea că poate descoperi conținutul minții inconștiente unde existau dorințe reprimate și amintiri dureroase din copilărie.
Interpretarea viselor
Freud a mai sugerat că visele erau un alt drum către inconștient. În timp ce informațiile din mintea inconștientă pot apărea uneori în vise, el credea că acestea erau adesea într-o formă deghizată.
Ca atare, din punctul de vedere al lui Freud, interpretarea viselor ar necesita examinarea conținutului literal al unui vis (cunoscut sub numele de conținut manifest) pentru a încerca să descopere sensul ascuns, inconștient al visului (conținutul latent).
Freud credea, de asemenea, că visele erau o formă de împlinire a dorințelor. Deoarece aceste impulsuri inconștiente nu puteau fi exprimate în viața de veghe, el credea că își găsesc expresia în vise.
Suprimarea continuă a blițului
Cercetările moderne de psihologie cognitivă au arătat că chiar percepțiile la care nu participăm în mod conștient pot avea un impact puternic asupra comportamentului. Folosind o tehnică numită suprimare continuă a blițului, cercetătorii sunt capabili să afișeze o imagine fără ca oamenii să o vadă în mod conștient, deoarece sunt în schimb distrase de un alt ecran vizual.
Cercetările au arătat că oamenii vor evalua anumite afișaje vizuale mai negativ atunci când sunt asociați cu o imagine „invizibilă” negativă sau mai puțin dorită (cum ar fi o imagine a unei fețe supărate). Chiar dacă oamenii nu au conștientizare conștientă de a vedea chiar și acele imagini negative, expunerea la ele are încă un efect asupra comportamentului și alegerilor lor.
Posibile capcane
Însăși ideea existenței inconștientului nu a fost lipsită de controverse. Un număr de cercetători au criticat noțiunea și contestă faptul că există de fapt o minte inconștientă.
Mai recent, în domeniul psihologiei cognitive, cercetătorii s-au concentrat asupra funcțiilor automate și implicite pentru a descrie lucruri care anterior erau atribuite inconștientului. Conform acestei abordări, există multe funcții cognitive care au loc în afara conștiinței noastre conștiente. Este posibil ca această cercetare să nu susțină conceptualizarea lui Freud a minții inconștiente, dar oferă dovezi că lucrurile despre care nu suntem conștienți în mod conștient pot avea încă o influență asupra comportamentelor noastre.
Una dintre capcanele majore ale operei lui Freud este lipsa metodologiei sale științifice în dezvoltarea teoriilor sale.Multe dintre ideile sale s-au bazat pe studii de caz sau observații ale unui singur individ. Spre deosebire de abordările psihanalitice timpurii ale inconștientului, cercetările moderne din domeniul psihologiei cognitive sunt conduse de investigații științifice și date empirice care susțin existența acestor procese cognitive automate.
Istoria inconștientului
Ideea că există forțe în afara conștiinței conștiente există de mii de ani. Termenul „inconștient” a fost inventat pentru prima dată de filosoful Friedrich Schelling la sfârșitul secolului al XVIII-lea și ulterior a fost tradus în engleză de poetul Samuel Taylor Coleridge.
În domeniul psihologiei, noțiunea de influențe inconștiente a fost atinsă de gânditori, inclusiv William James și Wilhelm Wundt, dar Freud a fost cel care a popularizat ideea și a făcut din aceasta o componentă centrală a abordării sale psihanalitice a psihologiei.
Psihiatrul elvețian Carl Jung credea, de asemenea, că inconștientul joacă un rol important în conturarea personalității. Cu toate acestea, el credea că există un inconștient personal care consta în amintirile și îndemnurile suprimate sau uitate ale unui individ, precum și în ceea ce el se referea la inconștientul colectiv. S-a spus că inconștientul colectiv conține amintiri ancestrale moștenite comune tuturor omenirii.
În timp ce multe dintre ideile lui Freud au căzut din favoare, psihologii moderni continuă să exploreze influențele proceselor mentale inconștiente, inclusiv subiecte conexe, cum ar fi părtinirea inconștientă, memoria implicită, atitudinile implicite, pregătirea și învățarea inconștientă.
Un cuvânt de la Verywell
În timp ce Sigmund Freud nu a inventat conceptul minții inconștiente, el l-a popularizat până la punctul în care acum este în mare parte asociat cu teoriile sale psihanalitice. Noțiunea de inconștient continuă să joace un rol în psihologia modernă, pe măsură ce cercetătorii se străduiesc să înțeleagă cum funcționează mintea în afara conștiinței conștiente.