Alocarea aleatorie se referă la utilizarea procedurilor întâmplătoare în experimentele de psihologie pentru a se asigura că fiecare participant are aceeași oportunitate de a fi atribuit unui grup dat. Participanții la studiu sunt repartizați aleatoriu în diferite grupuri, cum ar fi grupul experimental sau grupul de tratament.
Prezentare generală
Alocarea aleatorie ar putea implica tactici precum aruncarea unei monede, extragerea de nume dintr-o pălărie, aruncarea zarurilor sau atribuirea de numere aleatorii participanților.
Este important să rețineți că alocarea aleatorie diferă de selecția aleatorie. În timp ce selecția aleatorie se referă la modul în care participanții sunt aleși aleatoriu pentru a reprezenta populația mai mare, atribuirea aleatorie se referă la modul în care acești participanți aleși sunt apoi alocați grupurilor experimentale.
Alocarea aleatorie în cercetare
Pentru a determina dacă modificările dintr-o variabilă duc la schimbări în altă variabilă, psihologii trebuie să efectueze un experiment. Cercetătorii încep adesea prin formarea unei ipoteze testabile care prezice că o variabilă de interes va avea un anumit impact asupra altei variabile.
Variabila pe care experimentatorii o vor manipula în experiment este cunoscută sub numele de variabilă independentă, în timp ce variabila pe care o vor măsura apoi este cunoscută sub numele de variabilă dependentă. Deși există diferite moduri de a privi relațiile dintre variabile, un experiment este cel mai bun mod de a vă face o idee clară dacă există o relație cauză-efect între două sau mai multe variabile.
Odată ce cercetătorii au formulat o ipoteză, au efectuat cercetări de fond și au ales un design experimental, este timpul să găsim participanți pentru experimentul lor. Cum decid anume cercetătorii cine va face parte dintr-un experiment? După cum sa menționat anterior, acest lucru este adesea realizat prin ceva cunoscut sub numele de selecție aleatorie.
Selectie aleatorie
Pentru a generaliza rezultatele unui experiment la un grup mai mare, este important să alegeți un eșantion care să fie reprezentativ pentru calitățile găsite în acea populație. De exemplu, dacă populația totală este de 51% femei și 49% bărbați, atunci eșantionul ar trebui să reflecte aceleași procente.
Alegerea unui eșantion reprezentativ este adesea realizată prin alegerea aleatorie a persoanelor din populație pentru a participa la un studiu. Selecția aleatorie înseamnă că toți membrii grupului au șanse egale de a fi aleși. Odată ce a fost selectat un grup de participanți, este timpul să îi alocați în grupuri.
Prin alocarea aleatorie a participanților în grupuri, experimentatorii pot fi destul de siguri că fiecare grup va fi același înainte de aplicarea variabilei independente.
Participanții ar putea fi repartizați aleatoriu în grupul de control, care nu primește tratamentul în cauză. Sau ar putea fi alocați aleatoriu grupului experimental, care primește tratamentul.
Alocarea aleatorie crește probabilitatea ca cele două grupuri să fie aceleași la început. În acest fel, orice modificare care rezultă din aplicarea variabilei independente poate fi presupusă a fi rezultatul tratamentului interesului.
Exemplu de alocare aleatorie
Imaginați-vă că un cercetător este interesat să afle dacă consumul de băuturi cu cofeină înainte de examen va îmbunătăți performanța testului. După selectarea aleatorie a unui grup de participanți, fiecare persoană este alocată aleatoriu fie grupului de control, fie grupului experimental.
Participanții la grupul de control consumă o băutură placebo înainte de examen care nu conține cofeină. Cei din grupul experimental, pe de altă parte, consumă o băutură cu cofeină înainte de a face testul.
Participanții la ambele grupuri iau testul, iar cercetătorul compară rezultatele pentru a determina dacă băutura cu cofeină a avut vreun impact asupra performanței testului.
Un cuvânt de la Verywell
Alocarea aleatorie joacă un rol important în procesul de cercetare psihologică. Acest proces nu numai că ajută la eliminarea posibilelor surse de părtinire, dar facilitează și generalizarea rezultatelor unei eșantioane testate la o populație mai mare.
Alocarea aleatorie ajută la asigurarea faptului că membrii fiecărui grup din experiment sunt aceiași, ceea ce înseamnă că grupurile sunt, de asemenea, mai reprezentative pentru ceea ce este prezent în populația mai mare. Prin utilizarea acestei tehnici, cercetătorii în psihologie sunt capabili să studieze fenomene complexe și să contribuie la înțelegerea noastră a minții și comportamentului uman.
