Un mediu terapeutic este un mediu structurat care creează un loc sigur și sigur pentru persoanele care se află în terapie. Mediul terapeutic este cel care susține individul în procesul său de recuperare și bunăstare. Acest mediu implică nu doar asigurarea unui mediu fizic sigur, ci și terapeuți și personal de susținere.
În setările de terapie de grup, include comunitatea socială formată din alții care fac parte din grup. Folosind elementele combinate de influență pozitivă a colegilor, încredere, siguranță și repetare, mediul terapeutic oferă un cadru ideal pentru ca oamenii să lucreze la obiectivele lor terapeutice.
Un mediu terapeutic poate apărea într-o serie de setări diferite, cum ar fi în spitale, ambulatorii, clinici de internare, facilități de reabilitare, practici terapeutice private și acasă. Unele setări care utilizează un mediu terapeutic includ facilități de reabilitare a alcoolului și a drogurilor, grupuri de pierdere în greutate și clinici de tratament pentru tulburări de comportament. Unii oameni simt că, în mediul terapeutic de încredere, pot încerca noi abilități de coping fără a se simți conștienți de sine.
Utilizarea unui mediu terapeutic face parte din ceea ce este formal cunoscut sub numele de terapia mediului. Acest lucru a apărut ca răspuns la abordările anterioare ale îngrijirii comunitare, care au adoptat o abordare mai curativă a tratamentului. Persoanelor care se aflau în spitale sau în instituții de îngrijire comunitară li s-a acordat îngrijire de bază, dar rareori li sa permis să participe la propriul tratament. În cele din urmă, a apărut ideea comunității terapeutice în care toate dimensiunile mediului individului au potențialul de a avea beneficii terapeutice.
Componentele unui mediu terapeutic
Unele dintre cheile unui mediu terapeutic de succes sunt suportul, structura, repetarea și așteptările consecvente. Prin urmare, rolul terapeutului în dezvoltarea unui mediu terapeutic este atât complicat, cât și extrem de important.
Terapeutul trebuie să servească drept model, practicând comportamentele așteptate de la grup. De asemenea, facilitează elaborarea unei liste de reguli și așteptări pentru a face față infracțiunilor fără a se prezenta ca o figură de autoritate.
Un mediu terapeutic ar trebui să ofere:
A sustine
Asistența poate veni sub mai multe forme, de la crearea unui mediu sigur până la stabilirea așteptărilor, limitelor și coerenței. Mediul terapeutic ar trebui să fie un mediu în care oamenii sunt feriți de pericolul fizic și emoțional. În mod ideal, acest mediu ar trebui să fie intim, oferind cât mai multă intimitate posibil pe baza resurselor și a nevoilor individuale ale clientului. Mediul terapeutic ar trebui să fie, de asemenea, un loc în care oamenii se simt în siguranță să se exprime și să participe fără teama de respingere.
Structura
Mediul ar trebui să ofere rutine precum activități zilnice programate, orele de masă și timpul liber. Aceasta poate include, de asemenea, pregătirea pentru abilități sociale, personal, educație psihosocială, terapie de grup, terapie individuală, instruire ocupațională, terapie recreativă și terapie prin artă.
Acest lucru oferă un sentiment de siguranță, dar permite, de asemenea, persoanelor în tratament să testeze noi modele de comportament, având în același timp un sentiment de securitate și sprijin. Mediul terapeutic este benefic, deoarece permite oamenilor să rezolve probleme și să încerce noi comportamente prin interacțiuni cu alții, care pot include membri ai personalului, terapeuți, asistenți medicali și alți pacienți.
Coerență
Pe lângă crearea rutinelor, mediul ar trebui să ofere consistență. Terapeuții și alt personal ar trebui să aibă așteptări comportamentale care sunt clar explicate. Aceasta include limite și limite care sunt menținute în mod constant.
Stabilirea unor norme care sunt consecvente în întregul mediu terapeutic îi ajută pe oameni să înțeleagă mai bine ce se va aștepta de la ei și ce se pot aștepta de la alții. În timp ce așteptările comportamentale sunt importante, oamenilor ar trebui, de asemenea, să li se permită să exercite cât mai mult un sentiment de control personal posibil.
Coeziune
În condițiile de internare, oamenii învață modele de viață sănătoase prin expunerea constantă la modele.
Un mediu terapeutic poate fi dezvoltat și pentru grupurile ambulatorii. Un exemplu este Alcoolicii Anonimi, unde participanții participă la întâlniri programate în mod regulat.
Scopul este de a promova coeziunea și unirea grupului. În absența unor interacțiuni regulate, presiunea pozitivă a colegilor, încrederea și repetarea pe care se bazează această tehnică nu se pot dezvolta corect.
Vulnerabilitate
Deși este nevoie de timp pentru realizare, un mediu terapeutic de succes este un mediu sigur și de încredere. Oamenii se simt liberi să experimenteze schimbări de comportament și să discute secrete profunde fără teama judecății sau a represaliilor.
Un beneficiu într-o comunitate sau grup este că oamenii sunt expuși și luptelor altora. Acest lucru poate construi empatie și înțelegere, reduce sentimentul de a fi singur și poate ajuta la declanșarea de noi idei despre modul în care oamenii își pot rezolva propriile dificultăți.
Avantajele terapiei în mediu
Unele dintre beneficiile pe care le poate oferi un mediu terapeutic includ:
- Capacitatea de a te simți atât în siguranță fizică, cât și emoțională
- Setarea ajută oamenii să își asume responsabilitatea pentru comportamentul lor
- Oamenii pot primi feedback de la terapeuți, alți angajați și alții din comunitate
- Posibilitatea de a învăța și exersa noi abilități de coping
- Abilitatea de a încerca noi comportamente într-un mediu sigur și de susținere
Provocări pentru mediul terapeutic
Fie că tratamentul este pe termen scurt, o lună sau mai puțin, sau pe termen lung, până la 12 luni, există provocări pentru acest tip de mediu de tratament. Participarea continuă este adesea o parte esențială a menținerii câștigurilor obținute în acest tip de cadru.
Este important ca oamenii să se dezvolte și să se bazeze pe mecanisme individuale de coping pentru a-i ajuta să se adapteze atunci când nu se află în mediul de tratament.
Când tratamentul se încheie sau se modifică, oamenii pot întâmpina obstacole semnificative ca urmare a pierderii suportului, structurii și familiarității mediului terapeutic.
Poate fi util să păstrați legătura cu alții care au fost, de asemenea, în tratament. Acest lucru îi poate ajuta pe oameni să facă față propriei libertăți personale după schimbarea setării terapiei. Modificările aduse mediului de terapie, cum ar fi părăsirea membrilor personalului sau introducerea de personal nou, pot duce, de asemenea, la lupte.
Aceste provocări pentru mediul terapeutic pot fi depășite cu previziune și pregătire adecvată atât pentru practicieni, cât și pentru pacienți.
