Pentru a explica de ce stările noastre mentale influențează percepțiile durerii, cercetătorii Ronald Melzack și Patrick Wall au propus ceea ce este cunoscută sub numele de teoria controlului porții la începutul anilor 1960. Această teorie sugerează că măduva spinării conține o „poartă” neurologică care fie blochează semnalele de durere, fie le permite să continue spre creier.
Cercetătorii au observat de mult că factori precum gândurile, emoțiile și așteptările ne pot influența percepția asupra durerii. Dacă vă așteptați să vă doară ceva, probabil că va răni mai rău. Dacă sunteți supărat sau speriat, durerea poate părea mai intensă decât ar fi dacă ați fi calm.
Spre deosebire de o poartă reală, care se deschide și se închide pentru a permite trecerea lucrurilor, „poarta” din măduva spinării funcționează prin diferențierea tipurilor de fibre care poartă semnale de durere. Semnalele de durere care călătoresc prin intermediul fibrelor nervoase mici sunt permise să treacă în timp ce semnalele trimise de fibrele nervoase mari sunt blocate. Teoria controlului porții este adesea utilizată pentru a explica durerea fantomă sau cronică.
Cum funcționează controlul porții
În urma unei leziuni, semnalele de durere sunt transmise la măduva spinării și apoi la creier. Melzack și Wall sugerează că, înainte ca informațiile să fie transmise creierului, mesajele dureroase întâlnesc „porți nervoase” care controlează dacă aceste semnale sunt permise să treacă către creier.
În unele cazuri, semnalele sunt transmise mai ușor și durerea este experimentată mai intens. În alte cazuri, mesajele dureroase sunt minimizate sau chiar împiedicate să ajungă la creier.
Acest mecanism de închidere are loc în cornul dorsal al măduvei spinării a corpului. Atât fibrele nervoase mici (fibrele dureroase), cât și fibrele nervoase mari (fibrele normale pentru atingere, presiune și alte simțuri ale pielii) ambele transportă informații către două zone ale cornului dorsal.
Aceste două zone sunt fie celulele de transmisie care transportă informații până la măduva spinării către creier, fie interneuronii inhibitori care opresc sau împiedică transmiterea informațiilor senzoriale.
- Activitatea mare a fibrelor excită neuronii inhibitori, ceea ce diminuează transmiterea informațiilor despre durere. Atunci când există o activitate mai mare a fibrelor în comparație cu activitatea mică a fibrelor, oamenii tind să aibă mai puțină durere. Aceasta înseamnă că porțile durerii sunt închise.
- Fibrele mici împiedică interneuronii inhibitori, permițând informațiilor despre durere să se deplaseze până la creier. Când există o activitate mai mică a fibrelor, aceasta inactivează neuronii inhibitori, astfel încât semnalele de durere să poată fi trimise la creier pentru ca percepția durerii (cunoscută și sub numele de nocicepție) să aibă loc. Cu alte cuvinte, porțile durerii sunt acum deschise.
Deși este probabil cea mai influentă teorie a percepției durerii, controlul porții nu este lipsit de probleme. Multe dintre ideile sugerate de Melzack și Wall nu au fost confirmate de cercetări, incluzând însăși existența unui sistem de porți propriu-zis în măduva spinării.
Modul în care Touch Modulează percepția durerii
Melzack și Wall sugerează că acest proces explică de ce avem tendința de a freca leziunile după ce acestea se întâmplă. De exemplu, când îți lovești tibia pe un scaun sau masă, te poți opri pentru a freca locul rănit câteva clipe. Creșterea informațiilor senzoriale normale la atingere ajută la inhibarea activității fibrelor dureroase, reducând astfel percepția durerii.
Teoria controlului porții este, de asemenea, adesea utilizată pentru a explica de ce masajul și atingerea pot fi strategii utile de gestionare a durerii în timpul nașterii. Deoarece atingerea crește activitatea mare a fibrelor, are un efect inhibitor asupra semnalelor de durere.
Melzack și Wall înșiși au remarcat că metafora „poartă” a percepției durerii a servit ca o modalitate utilă de a ajuta oamenii să înțeleagă conceptul de bază, indiferent dacă au înțeles procesele fiziologice complexe din spatele teoriei. Medicii folosesc adesea metafora poartă pentru a ajuta pacienții să înțeleagă cum și de ce durerea poate fluctua atât de mult.
Un cuvânt de la Verywell
În timp ce teoria controlului porții nu explică fiecare aspect al modului în care oamenii experimentează durerea, teoria lui Melzack și Wall a fost primul care a luat în considerare factorii psihologici care influențează percepția și experiența durerii. Inițial, a existat rezistență la teorie, dar dovezile au indicat din ce în ce mai mult existența unui mecanism de porți spinali. Teoria a ajutat la transformarea abordărilor de gestionare a durerii.