Optimismul învățat implică dezvoltarea abilității de a privi lumea dintr-un punct de vedere pozitiv. Este adesea contrastat cu neputința învățată. Prin provocarea vorbirii de sine negative și înlocuirea gândurilor pesimiste cu gânduri mai pozitive, oamenii pot învăța cum să devină mai optimisti.
Avantajele optimismului
Există o serie de avantaje pentru a deveni o persoană mai optimistă. Unele dintre numeroasele avantaje ale optimismului descoperite de cercetători includ:
- Rezultate mai bune pentru sănătate: O meta-analiză a 83 de studii a constatat că optimismul a jucat un rol semnificativ în rezultatele sănătății bolilor cardiovasculare, cancerului, durerii, simptomelor fizice și mortalității.
- O sănătate mintală mai bună: Optimistii raportează niveluri mai ridicate de bunăstare decât pesimiștii. Cercetările sugerează, de asemenea, că predarea tehnicilor de optimism învățate poate reduce semnificativ depresia.
- Motivație mai mare: A deveni mai optimist vă poate ajuta, de asemenea, să vă mențineți motivația atunci când urmăriți obiectivele. De exemplu, atunci când încearcă să slăbească, pesimiștii pot renunța, deoarece consideră că dietele nu funcționează niciodată. Optimistii, pe de altă parte, sunt mai predispuși să se concentreze asupra schimbărilor pozitive pe care le pot face, care îi vor ajuta să își atingă obiectivele.
- Durată de viață mai lungă: Studiile au arătat că oamenii optimisti tind să trăiască mai mult decât pesimiștii.
- Niveluri mai mici de stres: Optimistii nu numai că experimentează mai puțin stres, dar îi fac față mai bine. Ei tind să fie mai rezistenți și să se recupereze mai repede de la contracarări În loc să devină copleșiți și descurajați de evenimente negative, se concentrează pe a face schimbări pozitive care le vor îmbunătăți viața.
Într-un studiu, copiii cu factori de risc pentru depresie au fost plasați într-un program de instruire în care au fost învățați abilități legate de optimismul învățat.
Rezultatele studiului au arătat că copiii cu factori de risc au fost mult mai predispuși să prezinte simptome de depresie moderată până la severă la un control de doi ani. Cu toate acestea, cei care au primit instruire în optimismul învățat au fost la jumătate de șanse să dezvolte astfel de simptome de depresie.
Optimism vs. Pesimism
Pesimiștii tind să creadă că lucrurile rele trebuie să se întâmple pur și simplu, că sunt vinovați și că rezultatele negative vor fi permanente. Optimistii, pe de altă parte, se așteaptă să li se întâmple lucruri bune. Ei tind să vadă contracarările ca evenimente temporare cauzate de circumstanțe. În loc să renunțe sau să se simtă neajutorat în fața eșecului, optimistii o privesc ca pe o provocare care poate fi depășită sau remediată.
Optimistii și pesimiștii tind să difere în ceea ce privește stilul explicativ sau modul în care explică evenimentele care au loc în viața lor. Diferențele cheie în aceste stiluri explicative tind să fie centrate pe:
- Permanenţă: Optimistii tind sa vada momentele proaste ca fiind temporare. Din acest motiv, ei tind să fie și mai capabili să revină după eșecuri sau contracarări. Pesimistii sunt mai predispuși să vadă evenimentele negative ca fiind permanente și neschimbabile. Acesta este motivul pentru care sunt adesea mai predispuși să renunțe atunci când lucrurile se îngreunează.
- Personalizare: Când lucrurile merg prost, optimistii tind să dea vina pe forțe sau circumstanțe externe. Pe de altă parte, pesimiștii sunt mai susceptibili să se învinovățească pentru evenimentele nefericite din viața lor. În același timp, optimistii tind să vadă evenimentele bune ca fiind rezultatul propriilor lor eforturi, în timp ce pesimiștii leagă rezultatele bune de influențele externe.
- Pervasivitate: Atunci când optimistii experimentează eșecul într-o zonă, nu-l lasă să influențeze convingerile lor despre abilitățile lor în alte domenii. Cu toate acestea, pesimiștii consideră că eșecurile sunt mai răspândite. Cu alte cuvinte, dacă nu reușesc la un lucru, cred că vor eșua la toate.
Cercetările au constatat că pesimiștii tind să fie minoritari. Majoritatea oamenilor (estimările au variat între 60 și 80%) tind să fie optimiști în diferite grade.
Origini ale optimismului
Optimismul învățat este un concept care a apărut din ramura relativ tânără a psihologiei cunoscută sub numele de psihologie pozitivă. Optimismul învățat a fost introdus de psihologul Martin Seligman, care este considerat tatăl mișcării de psihologie pozitivă.
Potrivit lui Seligman, procesul de a învăța să fii optimist este un mod important de a ajuta oamenii să-și maximizeze sănătatea mintală și să ducă o viață mai bună.
Seligman însuși a sugerat că opera sa se concentra inițial pe pesimism. În calitate de psiholog clinic, el a avut tendința să caute probleme și cum să le rezolve. Abia după ce un prieten a subliniat că munca sa a fost cu adevărat optimistă, a început să se concentreze cu adevărat pe cum să ia ceea ce era bun și să-l facă și mai bun.
Neajutorarea învățată
Munca lui Seligman la începutul carierei sale s-a concentrat pe ceea ce este cunoscut sub numele de neajutorare învățată, ceea ce implică renunțarea atunci când crezi că nimic din ceea ce faci nu va avea vreo diferență.
Stilurile explicative joacă un rol în această neputință învățată. Modul în care oamenii explică lucrurile care li se întâmplă, indiferent dacă le consideră ca fiind cauzate de forțe exterioare sau interne, contribuie la faptul dacă oamenii experimentează sau nu această neputință.
O nouă direcție în psihologie
Ca urmare a acestei schimbări de paradigmă, Seligman a scris o carte axată pe psihologia optimismului învățat. Munca sa a ajutat la inspirarea apariției psihologiei pozitive. Seligman a devenit președintele Asociației Psihologice Americane, ales prin cel mai mare vot din istoria APA. Tema sa pentru anul sa concentrat pe subiectul psihologiei pozitive.
Psihologia era doar pe jumătate formată, credea el. Acolo unde a existat un corp solid de cercetare și practică cu privire la modul de tratare a bolilor mintale, a traumei și a suferinței psihologice, cealaltă parte care s-a concentrat asupra modului de a fi fericiți și de a trăi o viață bună, a fost abia la început. El credea că dacă oamenii ar putea învăța cum să devină optimisti, ar putea duce la o viață mai sănătoasă și mai fericită.
Poți învăța optimismul?
Deși poate fi clar că optimismul poate fi benefic, atunci devine o întrebare dacă oamenii pot învăța sau nu să adopte o perspectivă mai pozitivă. Poate chiar și cei mai pesimiști oameni să își adapteze viziunea asupra lumii?
Natura vs. Nurture
Cercetătorii sugerează că, pe lângă faptul că sunt parțial ereditari, nivelurile de optimism sunt influențate și de experiențele din copilărie, inclusiv căldura părinților și stabilitatea financiară.
Munca lui Seligman sugerează totuși că este posibil să înveți abilitățile care te pot ajuta să devii o persoană mai optimistă. Oricine poate învăța aceste abilități, oricât de pesimiste ar fi, pentru început.
Timp optim pentru dezvoltarea optimismului
Cercetările lui Seligman sugerează că ar putea fi benefic să îi învățăm pe copii abilități de optimism suficient de târziu în copilărie, astfel încât copiii să aibă abilitățile metacognitive de a se gândi la propriile lor gânduri, dar înainte de apariția pubertății. Predarea unor astfel de abilități în această perioadă critică ar putea fi cheia pentru ai ajuta pe copii să îndepărteze o serie de boli psihologice, inclusiv depresia.
Modelul ABCDE
Seligman crede că oricine poate învăța cum să devină mai optimist. El a dezvoltat un test de optimism învățat conceput pentru a ajuta oamenii să descopere cât de optimiști sunt. Persoanele care încep mai optimiste își pot îmbunătăți și mai mult propria sănătate emoțională, în timp ce cei care sunt mai pesimisti pot beneficia de reducerea șanselor de a experimenta simptome de depresie.
Abordarea lui Seligman cu privire la optimismul învățării se bazează pe tehnicile cognitiv-comportamentale dezvoltate de Aaron Beck și pe terapia comportamentală emoțională rațională creată de Albert Ellis. Ambele abordări sunt axate pe identificarea gândurilor de bază care influențează comportamentele și apoi provocarea activă a acestor credințe.
Abordarea lui Seligman este cunoscută sub numele de modelul „ABCDE” al optimismului învățat:
- Adversitate: Situația care necesită un răspuns
- Credință: Cum interpretăm evenimentul
- Consecinţă: Modul în care ne comportăm, răspundem sau simțim
- Dispută: Efortul pe care îl depunem pentru a argumenta sau a contesta credința
- Energizare: Rezultatul care rezultă din încercarea de a ne contesta convingerile
Să folosești acest model pentru a învăța să fii mai optimist. Aici sunt cateva exemple.
Adversitate
Gândește-te la un fel recent de adversitate cu care te-ai confruntat. S-ar putea să fie ceva legat de sănătatea ta, familia ta, relațiile tale, locul de muncă sau orice alt tip de provocare pe care ai putea să o întâmpini.
De exemplu, imaginați-vă că ați început recent un nou plan de exerciții fizice, dar aveți probleme cu respectarea acestuia.
Credință
Notați tipul de gânduri care vă trec prin minte atunci când vă gândiți la această adversitate. Fii cât se poate de sincer și nu încerca să-ți îmbraci sau să-ți editezi sentimentele.
În exemplul anterior, ați putea crede că lucruri precum „Nu sunt bun la urmărirea planului meu de antrenament”, „Nu voi putea niciodată să-mi ating obiectivele” sau „Poate că nu sunt suficient de puternic pentru a-mi atinge obiectivele . "
Consecinţă
Luați în considerare ce fel de consecințe și comportamente au apărut din convingerile pe care le-ați înregistrat la pasul 2. Au avut astfel de convingeri acțiuni pozitive sau v-au împiedicat să vă atingeți obiectivele?
În exemplul nostru, ați putea realiza rapid că convingerile negative pe care le-ați exprimat au făcut mai dificilă respectarea planului dvs. de antrenament. Poate că ați început să săriți mai mult antrenamentele sau ați depus mai puțin efort când ați mers la sală.
Disputa
Contestați-vă convingerile. Gândiți-vă la convingerile dvs. de la pasul 2 și căutați exemple care demonstrează că aceste credințe sunt greșite. Căutați un exemplu care vă provoacă ipotezele.
De exemplu, ați putea lua în considerare toate momentele în care ați terminat cu succes antrenamentul. Sau chiar și alte ori când ți-ai stabilit un obiectiv, ai lucrat spre el și ai ajuns în cele din urmă la el.
Energizare
Luați în considerare cum vă simțiți acum că v-ați provocat convingerile. Cum v-a făcut să vă simțiți disputarea credințelor anterioare
După ce te-ai gândit la momente în care ai muncit din greu pentru a-ți atinge obiectivul, s-ar putea să rămâi mai energic și mai motivat. Acum că ați văzut că nu este la fel de deznădăjduit pe cât credeați anterior, s-ar putea să fiți mai inspirați să continuați să lucrați la obiectivele dvs.
Optimismul învățării poate dura
Amintiți-vă, acesta este un proces continuu pe care poate fi necesar să îl repetați des. Când vă aflați în fața unei provocări, faceți un efort să urmați acești pași. În cele din urmă, veți găsi mai ușor să identificați convingerile pesimiste și să vă provocați gândurile negative. Acest proces vă poate ajuta în cele din urmă să vă înlocuiți gândurile negative și să abordați provocările cu un optimism mai mare.
Critici și capcane potențiale
Unii critici au susținut că unele programe de instruire în domeniul optimismului au învățat mai puțin despre învățarea oamenilor să devină mai optimisti și mai mult despre reducerea pesimismului. Alți cercetători cred că stilurile explicative ar putea avea de fapt mai puțin de-a face cu optimismul decât se credea anterior.
Alte cercetări au sugerat, de asemenea, că optimismul ar putea avea și o latură negativă. Pozitivitatea toxică, de exemplu, care duce gândirea pozitivă la o extremă excesiv de generalizată, poate dăuna persoanelor care trec prin momente dificile
Persoanele care sunt excesiv și poate nerealist optimiste pot fi, de asemenea, predispuse la narcisism. A avea o tendință de optimism poate determina, de asemenea, oamenii să își asume riscuri sănătoase și să se angajeze în comportamente riscante, deoarece își subestimează propriul nivel de pericol.
În timp ce unele cercetări au arătat că pot fi capabile să fie prea optimiste, majoritatea studiilor au susținut ideea că există o legătură pozitivă între optimism și starea generală de sănătate. Optimismul, de exemplu, este un predictor pentru o sănătate fizică mai bună pe măsură ce oamenii îmbătrânesc.
Un cuvânt de la Verywell
Poate că cel mai încurajator lucru despre optimism este că implică abilități care pot fi învățate și puse în practică. În cele din urmă, optimismul învățat înseamnă mai mult decât să vă îmbunătățiți bunăstarea sau să evitați afecțiunile psihologice, cum ar fi depresia sau stima de sine scăzută.
Seligman sugerează că poate fi și o cale către găsirea scopului tău în viață. "Optimismul este de neprețuit pentru o viață semnificativă. Cu o credință fermă într-un viitor pozitiv, vă puteți arunca în slujba a ceea ce este mai mare decât sunteți", explică el.