Ce este tulburarea de despersonalizare / derealizare (DPDR)?
Tulburarea de despersonalizare / derealizare (DPDR), denumită uneori sindrom de depersonalizare / derealizare, este o afecțiune de sănătate mintală care vă poate determina să experimentați un sentiment persistent sau recurent de a fi în afara corpului (depersonalizare), un sentiment că ceea ce se întâmplă în jurul vostru nu este real (derealizare) sau ambele.
Simptome
Deși DPDR este considerat un singur diagnostic, are două aspecte distincte care se pot aplica sau nu unei singure persoane.
Depersonalizare
Depersonalizarea se referă la a te simți detașat de tine, ca și cum ai vedea cum viața ta se desfășoară de pe margine sau te vezi pe un ecran de film. Poate include:
- Alexitimia sau incapacitatea de a recunoaște sau descrie emoțiile
- Senzație de amorțeală fizică la senzații
- Simțirea robotică sau incapacitatea de a controla vorbirea sau mișcarea
- Senzație de legătură cu corpul, mintea, sentimentele sau senzațiile tale
- Incapacitatea de a atașa emoții la amintiri sau de a vă „deține” amintirile ca experiențe care vi s-au întâmplat
- Simțul că corpul și membrele tale sunt distorsionate (umflate sau micșorate)
- Sensul că capul tău este înfășurat în bumbac
Derealizare
Derealizarea este un sentiment de a te simți detașat de mediul tău și de obiectele și oamenii din el. Lumea poate părea distorsionată și ireală, ca și cum ai observa-o printr-un voal. S-ar putea să te simți ca și cum un perete de sticlă te separă de oamenii la care ții. Acest aspect al disocierii poate crea și distorsiuni ale vederii și ale altor simțuri.
- Distanța și dimensiunea sau forma obiectelor pot fi distorsionate.
- Este posibil să aveți o conștientizare sporită a mediului înconjurător.
- Evenimentele recente pot părea să se fi întâmplat în trecutul îndepărtat.
- Mediul înconjurător poate părea neclar, incolor, bidimensional, ireal sau mai mare decât viața sau desen animat.
Episoadele de tulburare de depersonalizare / derealizare pot dura ore, zile, săptămâni sau chiar luni. Pentru unii, astfel de episoade devin cronice, evoluând către sentimente continue de depersonalizare sau derealizare care pot deveni periodic mai bune sau mai rele.
Spre deosebire de alte tulburări psihotice, persoanele cu DPDR știu că experiențele lor de detașare nu sunt reale. Acest lucru îi poate lăsa să se simtă preocupați de sănătatea lor mintală.
Diagnostic
Potrivit Alianței Naționale pentru Bolile Mentale (NAMI), aproximativ trei din patru adulți au avut un episod disociativ în viața lor, dar doar aproximativ 2% îndeplinesc criteriile pentru DPDR.
Pentru a diagnostica DPDR, un medic se asigură mai întâi că nu există alte motive pentru simptome, cum ar fi consumul de droguri, o tulburare convulsivă sau alte probleme de sănătate mintală, cum ar fi depresia, anxietatea, tulburarea de stres post-traumatic (PTSD) sau tulburarea de personalitate la limită. .
Uneori se fac imagini și alte teste pentru a exclude problemele fizice. Testele psihologice, interviurile structurate speciale și chestionarele pot ajuta, de asemenea, la diagnosticarea DPDR.
Odată ce alte cauze potențiale sunt excluse, un clinician ia în considerare criteriile DPDR așa cum sunt prezentate în Manualul de diagnostic și statistic al tulburărilor de sănătate mintală (DSM-5), inclusiv:
- Episoade persistente sau recurente de depersonalizare, derealizare sau ambele
- Persoana înțelege că ceea ce simte nu este real
- Distres semnificativ sau afectarea funcționării sociale sau profesionale cauzate de simptome
Cauze și factori de risc
Unele persoane sunt mai vulnerabile la tulburări psihiatrice decât altele. De exemplu, femeile sunt mai predispuse decât bărbații să experimenteze depersonalizarea / derealizarea sau un alt tip de apariție disociativă.
Stresul sever, anxietatea și depresia sunt declanșatoare frecvente pentru DPDR. Lipsa somnului sau un mediu supraestimulant pot, de asemenea, agrava simptomele.
Oriunde între 25% și 50% din timp, stresul care provoacă tulburarea de depersonalizare / derealizare este relativ minor, sau nici măcar evident.
Adesea, persoanele cu DPDR au suferit traume în trecut în viața lor, inclusiv:
- Abuzul sau neglijarea emoțională sau fizică în copilărie
- A avea o persoană iubită să moară pe neașteptate
- Martor al violenței domestice
Alți factori de risc pentru DPDR includ:
- O istorie a consumului de droguri recreative, care poate declanșa episoade de depersonalizare sau derealizare
- O tendință înnăscută de a evita sau a nega situațiile dificile; probleme de adaptare la situații dificile
- Depresie sau anxietate, în special depresie severă sau prelungită sau anxietate cu atacuri de panică
- Experimentarea sau asistarea la un eveniment traumatic sau abuzul în copilărie sau adult
- Stres sever în orice domeniu al vieții, de la relații la finanțe și la muncă
Tipuri
DPDR este unul dintre cele patru tipuri de tulburări disociative. Aceste tulburări sunt condiții diagnosticabile în care există un sentiment fragmentat de identitate, amintiri și / sau conștiință. Dacă nu sunt tratate, tulburările disociative pot duce la depresie și anxietate și se crede că sunt legate de o istorie de traume.
Conform DSM-5, alte condiții disociative includ:
- Amnezie disociativă: O afecțiune care implică incapacitatea de a-ți aminti informații importante despre viața ta
- Fuga disociativă: O formă de amnezie reversibilă care implică personalitate, amintiri și identitate personală
- Tulburare de identitate disociativă (DID): O condiție marcată de prezența a două sau mai multe personalități distincte în cadrul unui individ
Tratament
Pentru unii, recuperarea are loc organic, fără tratament formal. Alții necesită tratamente personalizate și direcționate pentru a se recupera complet de la DPDR. Șansele acestei recuperări sunt cele mai bune atunci când sunt abordate cu succes factorii de stres care au contribuit și au declanșat depersonalizarea și disocierea.
Psihoterapie
Cel mai eficient mod de a trata DPDR este psihoterapia. Terapia cognitiv-comportamentală (TCC), de exemplu, învață strategii pentru blocarea gândirii obsesive despre simțirea lucrurilor care nu sunt reale. CBT predă, de asemenea, tehnici de distragere a atenției, inclusiv:
- Tehnici de împământare care apelează la simțuri pentru a vă ajuta să vă simțiți mai în contact cu realitatea care redă muzică tare pentru a vă angaja auzind, de exemplu, sau deținerea unui cub de gheață pentru a vă simți conectat la senzație
- Tehnici psihodinamice care se concentrează pe lucrul prin conflicte și sentimente negative de care oamenii tind să se detașeze și să urmărească moment la moment (concentrându-se pe ceea ce se întâmplă în acest moment), împreună cu etichetarea disocierii și a efectului
EMDR
În timp ce terapia de desensibilizare și reprocesare a mișcării ochilor (EDMR) a fost inițial concepută pentru a trata PTSD, este adesea utilizată pentru a trata o varietate de afecțiuni de sănătate mintală, inclusiv DPDR.
Medicamente
Nu există medicamente aprobate special pentru tratarea tulburării de depersonalizare / derealizare. Cu toate acestea, medicul dumneavoastră vă poate prescrie medicamente anti-anxietate și antidepresive pentru a ajuta la ameliorarea sau ameliorarea simptomelor afecțiunii.
Copiind
În plus față de psihoterapie, există câteva strategii care vă pot ajuta să vă mențineți la bază și / sau să vă readucă la realitate atunci când aveți simptome de DPDR.
- Ciupiți pielea pe dosul mâinii.
- Folosiți temperatura pentru a vă schimba focalizarea; puneți ceva care este foarte rece sau foarte cald (dar nu prea fierbinte) în mână.
- Uită-te în jurul camerei și numără sau numește articolele pe care le vezi.
- Ține-ți ochii în mișcare pentru a te opri din zonare.
- Respirați-vă încet - sau respirați lung și profund - și acordați atenție în timp ce inspirați și expirați.
- Practicați meditația pentru a dezvolta o mai mare conștientizare a stării dvs. interne.
- Contactați un prieten sau o persoană dragă și rugați-i să vorbească în continuare cu voi.
Susținerea unui iubit
Dacă persoana iubită are DPDR, faceți tot posibilul să rămâneți susținător și încurajați-l să caute tratament, fie prin psihoterapie, medicamente, auto-ajutor sau o combinație a acestor opțiuni.
Un cuvânt de la Verywell
Un diagnostic de tulburare de depersonalizare / derealizare poate fi deranjant și confuz. Cu toate acestea, odată ce ați înțeles că simptomele pe care le experimentați au o cauză recunoscută și rezonabilă, puteți începe să vă simțiți mai puțin îngrijorat și anxios. De asemenea, este important să vă reamintiți că psihoterapia și poate medicamentele vă pot ajuta.
Dacă dumneavoastră sau o persoană dragă vă confruntați cu tulburări de depersonalizare / derealizare, contactați linia telefonică națională de asistență pentru administrarea serviciilor de abuz de substanțe și sănătate mintală (SAMHSA) la 1-800-662-4357 pentru informații despre facilitățile de asistență și tratament din zona dvs.
Pentru mai multe resurse de sănătate mintală, consultați baza noastră de date națională de asistență.
