O abreacție este o reacție emoțională, inconștientă pe care o aveți ca răspuns la un stimul care aduce înapoi o situație dureroasă pe care ați trăit-o anterior. Poate fi un eveniment pe care ți-l amintești sau poate fi ceva care apare brusc în conștiința ta când ai avut abreaction.
Prezentare generală
De exemplu, luați în considerare cineva care a fost abuzat fizic și care răspunde la o mână ridicată, în ciuda faptului că intenția celeilalte persoane a fost să îndepărteze un fir rătăcit.
Abreacția poate fi, de asemenea, utilizată pentru a descrie procesul pe care un terapeut îl folosește pentru a desensibiliza sau pentru a vă ajuta să nu mai aveți aceste reacții automate. În siguranța unei ședințe de terapie, s-ar putea să fiți condus să experimentați abreaction, astfel încât să puteți învăța apoi să înlocuiți reacția ilogică, instinctivă cu una, care să fie mai potrivită situației.
Istoria Abreacției în Terapie
Abreacția, împreună cu omologul său catharsis, care se referă la eliberarea emoțională, a fost discutată pentru prima dată pe larg de Sigmund Freud și Josef Breuer în studiile lor timpurii despre psihanaliză. Ei au pus inițial un accent semnificativ pe importanța abreacției și a catharsisului.
După mai multe studii, Freud și Breuer au realizat că simpla exprimare și / sau retrăirea emoțiilor dureroase nu este tot ce este necesar pentru a obține recuperarea, în special pentru supraviețuitorii traumei.
Acest accent pus pe realizarea catharsisului prin abreaction, efectuat prin Războaiele Mondiale I și II, prin terapeuți traumatici care au folosit hipnoza și tehnici induse chimic pentru a crea abreactions. Unii și-au dat seama de importanța de a ajuta supraviețuitorii traumei să facă mai mult decât să-și facă față emoțiilor.
Abreacție și disociere
Trauma determină adesea oamenii să se disocieze de emoțiile, amintirile și / sau identitatea lor. Cantitatea de disociere pe care o persoană o poate experimenta poate varia de la ușoară, asemănătoare cu visarea cu ochii deschiși, până la severă, ca în cazul persoanelor cu tulburare de identitate disociativă. Credința inițială a lui Freud în promovarea unei abreacții în terapie a fost că, prin eliberarea emoțiilor dureroase, experiența traumatică va fi tratată.
Problema este că abreacția și exprimarea emoțiilor de la sine nu vindecă nimic. Mulți oameni își pot experimenta emoțiile sau pot retrăi evenimentele traumatice din nou și din nou, dar nimic nu este rezolvat în cele din urmă. Mai ales pentru persoanele care au suferit traume, există adesea o anumită disociere implicată, iar unele școli de gândire cred că disocierea trebuie tratată și făcându-l parte din conștiința și identitatea voastră.
Știm astăzi că tratarea stresului traumatic, cum ar fi tulburarea de stres posttraumatic (PTSD), nu se poate baza doar pe tratarea amintirilor traumatice cu abreaction sau orice altă metodă. De fapt, studiile au arătat că unul dintre cele mai bune tipuri de terapii pentru PTSD este terapia cognitiv-comportamentală (TCC), care nu are nimic de-a face cu abreacția.
Terapie cognitiv-comportamentală pentru traume
CBT funcționează pentru că îi ajută pe supraviețuitorii PTSD să își reformuleze gândirea despre trauma lor. De exemplu, un supraviețuitor al violului poate simți vinovăție ilogică și inutilă pentru că s-a pus în ceea ce percep ca fiind o situație proastă. Cu CBT, persoana ar învăța să-și schimbe gândirea pentru a-și da seama că nu contează în ce situație se află, doar violatorii violează și ar putea învăța apoi să renunțe la vinovăție. Schimbarea gândirii defectuoase și înlocuirea acesteia cu o gândire mai rațională și faptică îi ajută pe supraviețuitorii PTSD să facă față mai bine sentimentelor de vinovăție, furie, suferință și frică pe care le pot avea.
Utilizări pentru Abreaction
În timp ce abreacția a fost în mare parte ignorată pentru utilizarea terapeutică, unii terapeuți o pot folosi într-un anumit context, de obicei integrat într-un plan de tratament mai mare. Atunci când apare abreacția, oamenii pot lucra cu terapeutul lor pentru a face față sentimentelor asociate cu traume din trecut. Valoarea unei abreacții este că poate prezenta o realizare, dar asta nu înseamnă că sentimentele din jurul experienței dificile au fost rezolvate.
Odată ce un traumatism trecut a fost adus în minte, amintirile pot fi explorate cu atenție, dar într-un mod în care oamenii au acces la sprijinul de care au nevoie pentru a face față traumei. Învățarea de a integra aceste experiențe și de a vă sprijini pe abilități utile de coping poate reduce disocierea pe care o pot experimenta oamenii ca răspuns la traume.
Abreacția este rar utilizată izolat ca instrument terapeutic. Simpla provocare a unei reacții la un stimul nu face nimic pentru a aborda emoțiile și comportamentele asociate cu trauma din trecut. Ca abordare integrativă, abreacția poate avea o anumită valoare atunci când este încorporată într-un plan de tratament care utilizează alte tratamente, cum ar fi TCC.
De exemplu, unele cercetări sugerează că o tehnică cunoscută sub numele de terapie abreactivă a stării de ego poate fi eficientă în tratarea PTSD. Acest proces a implicat utilizarea unor abreacții repetate ale traumei, induse hipnotic, urmate de întărirea ego-ului.