Evitarea experiențială este o încercare sau dorință de a suprima experiențe interne nedorite, cum ar fi emoții, gânduri, amintiri și senzații corporale. Se crede că această dorință de a rămâne în contact cu experiențele interne stă la baza multor comportamente nesănătoase de „evadare”, precum consumul de substanțe, comportament sexual riscant și auto-vătămare deliberată și poate crește riscul de tulburare de stres posttraumatic persoane care au suferit un traumatism sever.
Dacă aveți gânduri de sinucidere, contactați National Suicide Prevention Lifeline la 1-800-273-8255 pentru sprijin și asistență de la un consilier instruit. Dacă dumneavoastră sau o persoană dragă vă aflați în pericol imediat, sunați la 911.
Pentru mai multe resurse de sănătate mintală, consultați baza noastră de date națională de asistență.
Înțelegerea evitării experiențiale
Evitarea experiențelor interne negative este un instinct natural. Cu toate acestea, psihoterapeuții care datează din Sigmund Freud au susținut că evitarea în fața experienței noastre emoționale poate avea un impact negativ asupra sănătății și comportamentelor noastre mentale.
În anii 1990, psihologii au început să se refere la aceste comportamente de evitare și evadare ca „evitare experiențială”. Evitarea experiențială este văzută ca un stil de coping care poate perpetua problemele sau poate produce altele noi. De exemplu, încercarea de a nu simți anxietate poate perpetua anxietatea în loc să-i permiți disiparea.
În 1996, psihologii de la Universitatea din Nevada au scris într-o lucrare importantă că „multe forme de psihopatologie nu sunt doar probleme proaste, sunt și soluții proaste, bazate pe o utilizare periculoasă și ineficientă a strategiilor de evitare experiențială”.
De atunci, evitarea experiențială a fost asociată cu:
- Anxietate și tulburare de anxietate generalizată
- Tulburare bipolara
- Autovătămare deliberată
- Comportament sexual cu risc ridicat
- Tulburare obsesiv-compulsive
- Tulburare de panica
- Abuz de substante
- Sinucidere
- Traumatisme și tulburări de stres posttraumatic
- Tricotilomanie
Cum rănește evitarea experiențială persoanelor cu PTSD
Se crede că evitarea experiențială crește riscul unei persoane traumatizate de a dezvolta și menține PTSD.
De exemplu, un studiu publicat în 2014 a constatat că copiii abuzați au fost mult mai predispuși să dezvolte PTSD dacă încearcă să evite gândurile și emoțiile dureroase după abuz, mai degrabă decât să vorbească despre sentimentele lor negative.
Strategiile de evitare a experienței pot explica parțial de ce 40% dintre copiii care sunt abuzați dezvoltă PTSD pe parcursul vieții, în timp ce ceilalți 60% nu.
Evitarea experiențială este una dintre cele trei strategii de reglare a emoțiilor despre care se crede că crește riscul de PTSD. Celelalte două strategii de reglare a emoțiilor implicate în PTSD sunt ruminația și suprimarea gândirii.
Terapia de evitare experiențială, acceptare și angajament pentru PTSD
Opusul evitării este acceptarea. Terapia de acceptare și angajament (ACT) este o psihoterapie comportamentală care a fost dezvoltată pentru a reduce evitarea experiențială.
ACT se bazează pe ideea că suferința nu provine din experiența durerii emoționale, ci din încercarea noastră de a evita această durere. Scopul său general este de a ajuta oamenii să fie deschiși și dispuși să aibă experiențele lor interioare, concentrând atenția nu pe încercarea de a scăpa sau de a evita durerea (deoarece acest lucru este imposibil de realizat), ci, în schimb, pe o viață semnificativă.
Există cinci obiective ale ACT:
- Recunoscând că încercarea de a scăpa de durerea emoțională nu va funcționa niciodată
- Realizând că încercarea de a controla durerea este problema
- Văzându-te separat de gândurile tale
- Eliberarea încercărilor de a evita sau controla gândurile și sentimentele
- Trăind o viață plină de sens și plină de satisfacții
ACT este o formă de tratament recomandată pentru PTSD și alte probleme psihologice legate de evitarea experiențială.
De asemenea cunoscut ca si: evitarea emoțională, lipsa de voință emoțională, suprimarea gândului, lipsa de voință
