Teoria emoției Cannon-Bard, cunoscută și sub numele de teoria talamică a emoției, este o explicație fiziologică a emoției dezvoltată de Walter Cannon și Philip Bard. Teoria Cannon-Bard afirmă că simțim emoții și experimentăm reacții fiziologice, cum ar fi transpirație, tremur și tensiune musculară simultan.
Cum funcționează teoria Cannon-Bard
Mai precis, se sugerează că emoțiile rezultă atunci când talamusul trimite un mesaj creierului ca răspuns la un stimul, rezultând o reacție fiziologică.
De exemplu: Văd un șarpe -> Mi-e teamă și încep să tremur.
Conform teoriei emoției Cannon-Bard, reacționăm la un stimul și experimentăm emoția asociată în același timp. Reacțiile fizice nu depind de reacția emoțională sau invers.
Când apare un eveniment, talamusul transmite un semnal către amigdala. Amigdala este o structură mică, în formă ovală, din creier, care joacă un rol important în procesarea emoțională, inclusiv emoții precum frica și furia. Talamusul trimite, de asemenea, semnale către sistemul nervos autonom, rezultând reacții fizice, cum ar fi tensiunea musculară, tremuratul și transpirația.
Exemple
Puteți vedea cum teoria Cannon-Bard ar putea fi aplicată privind orice experiență în care aveți o reacție emoțională. Deși s-ar putea să vă gândiți imediat la răspunsuri emoționale negative, se aplică și emoțiilor pozitive.
O experiență înspăimântătoare
De exemplu, imaginați-vă că mergeți la mașină printr-un garaj întunecat. Auzi sunetele pașilor care se îndreaptă în spatele tău și observi o figură umbroasă care te urmărește încet în timp ce te îndrepți spre mașină.
Conform teoriei emoției Cannon-Bard, veți experimenta sentimente de frică și reacție fizică în același timp. Veți începe să vă simțiți înspăimântați, iar inima voastră va începe să alerge. Te grăbești la mașină, încuie ușile în spatele tău și ieși din garajul de parcare pentru a te îndrepta spre casă.
O slujba noua
Imaginați-vă că începeți un nou loc de muncă. Prima ta zi poate fi stresantă. Veți întâlni noi colegi de muncă, veți face primele impresii, veți afla mai multe despre rolul dvs. și veți participa la instruire sau întâlniri. Teoria Cannon-Bard sugerează că veți experimenta simultan semne fizice și emoționale de stres simultan. S-ar putea să vă simțiți nervos și să aveți stomac deranjat.
O intalnire
Imaginați-vă că mergeți la o întâlnire cu cineva pe care l-ați cunoscut recent. Îți place foarte mult această persoană și ești încântat să petreci timp cu ea. Experimentezi atât răspunsuri fizice, cât și emoționale, inclusiv sentimente de fericire și emoție, precum și palme transpirate și bătăi rapide ale inimii.
Comparație cu alte teorii
Teoria Cannon-Bard diferă de alte teorii ale emoției, cum ar fi teoria emoției James-Lange, care susține că răspunsurile fiziologice apar mai întâi și sunt cauza emoțiilor.
Teoria lui James-Lange a fost teoria dominantă a emoției la acea vreme, dar fiziologul de la Harvard Walter Cannon și doctorandul său Philip Bard au considerat că teoria nu reflectă cu exactitate modul în care au loc experiențele emoționale.
Teoria lui James-Lange
Teoria Cannon-Bard a fost formulată ca o reacție la teoria emoției James-Lange. Acolo unde teoria lui James-Lange a reprezentat o explicație fiziologică pentru emoții, teoria Cannon-Bard reprezintă abordarea neurobiologică.
Teoria lui William James a sugerat că oamenii întâmpină mai întâi o reacție fiziologică ca răspuns la un stimul din mediu. Oamenii experimentează apoi un fel de reacție fiziologică la acest stimul care este apoi etichetat ca o emoție.
De exemplu, dacă întâlnești un câine care mârâie, ai putea începe să respiri rapid și să tremuri. Teoria lui James-Lange ar sugera apoi că ați eticheta aceste sentimente ca frică.
Munca lui Cannon a sugerat că emoțiile ar putea fi experimentate chiar și atunci când corpul nu dezvăluie o reacție fiziologică. În alte cazuri, a observat el, reacțiile fiziologice la diferite emoții pot fi extrem de similare.
Oamenii se confruntă cu transpirații, bătăi inimii accelerate și respirație crescută ca răspuns la frică, emoție și furie. Aceste emoții sunt foarte diferite, dar răspunsurile fiziologice sunt aceleași.
În schimb, Cannon și Bard au sugerat că experiența emoției nu depinde de interpretarea reacțiilor fiziologice ale corpului. În schimb, ei credeau că emoția și răspunsul fizic apar simultan și că una nu era dependentă de cealaltă.
Teoria Schacter-Singer
O altă teorie mai recentă este teoria Schacter-Singer a emoției (cunoscută și sub numele de teoria cu doi factori), care adoptă o abordare cognitivă.
Teoria Schacter-Singer se bazează pe elemente atât ale teoriei James-Lange, cât și ale teoriei Cannon-Bard, propunând că excitarea fiziologică are loc mai întâi, dar că astfel de reacții sunt adesea similare pentru diferite emoții. Teoria sugerează că reacțiile fiziologice trebuie etichetate cognitiv și interpretate ca o anumită emoție.
Teoria subliniază rolul pe care îl joacă cunoașterea și elementele situației în experiența emoției.
Critici
Criticile sugerează că teoria Cannon-Bard pune prea mult accent pe rolul pe care îl joacă talamusul în emoții, ignorând în mare parte alte părți ale creierului. Talamusul face parte din sistemul limbic și joacă un rol important în experiența emoțiilor, dar cercetări mai recente sugerează că procesul este mai complex decât sugerează teoria Cannon-Bard.
Presupunerea de bază a teoriei Cannon-Bard, că reacțiile fizice nu duc la emoții, a fost infirmată de o serie de studii. Cercetările au arătat că, atunci când oamenii sunt rugați să facă o anumită expresie facială, cum ar fi încruntarea sau zâmbetul, sunt mai predispuși să experimenteze și o emoție legată de acea expresie.