Un studiu longitudinal este un tip de studiu de corelație care implică examinarea variabilelor pe o perioadă extinsă de timp. Această cercetare poate avea loc pe o perioadă de săptămâni, luni sau chiar ani. În unele cazuri, studiile longitudinale pot dura câteva decenii.
Cum funcționează un studiu longitudinal
De ce ar dori cercetătorii să efectueze studii care durează foarte mult? Un studiu longitudinal poate fi folosit pentru a descoperi relații între variabile care nu sunt legate de diferite variabile de fond. Această tehnică de cercetare observațională implică studierea aceluiași grup de indivizi pe o perioadă îndelungată.
Datele sunt colectate mai întâi la începutul studiului și pot fi apoi colectate în mod repetat pe toată durata studiului. Acest lucru permite cercetătorilor să observe cum variabilele se pot schimba în timp.
De exemplu, imaginați-vă că un grup de cercetători este interesat să studieze modul în care exercițiile fizice în timpul vârstei medii ar putea afecta sănătatea cognitivă pe măsură ce oamenii îmbătrânesc. Cercetătorii fac ipoteza că persoanele care sunt mai apte din punct de vedere fizic în anii 40 și 50 vor avea mai puține șanse să experimenteze declinuri cognitive în anii 70 și 80.
Cercetătorii recrutează un grup de participanți care au între 40 și 50 de ani. Ei colectează date legate de modul în care se potrivesc fizic participanții, cât de des se antrenează și cât de bine se descurcă la testele de performanță cognitivă. Periodic, pe parcursul studiului, cercetătorii colectează aceleași tipuri de date de la participanți pentru a urmări nivelurile de activitate și performanța mentală.
Studiile longitudinale sunt de obicei observaționale și sunt un tip de cercetare corelațională. Cercetarea longitudinală este adesea contrastată cu cercetarea transversală. În timp ce cercetarea longitudinală presupune colectarea datelor pe o perioadă extinsă de timp, cercetarea transversală presupune colectarea datelor într-un singur moment.
Tipuri de cercetări longitudinale
Există trei tipuri majore de studii longitudinale:
- Studiu de grup: Implică eșantionarea unei secțiuni transversale de indivizi.
- Studiu de cohortă: Implică selectarea unui grup pe baza unui eveniment specific, cum ar fi nașterea, locația geografică sau experiența istorică.
- Studiu retrospectiv: Implică privirea către trecut prin examinarea informațiilor istorice, cum ar fi dosarele medicale.
Beneficiile cercetării longitudinale
Un studiu longitudinal poate oferi o perspectivă unică care s-ar putea să nu fie posibilă în alt mod. Această metodă permite cercetătorilor să analizeze schimbările în timp.
Din această cauză, metodele longitudinale sunt deosebit de utile atunci când se studiază problemele de dezvoltare și durata de viață. Cercetătorii pot analiza modul în care anumite lucruri se pot schimba în diferite momente ale vieții și pot explora câteva dintre motivele pentru care au loc aceste schimbări de dezvoltare.
De exemplu, luați în considerare studii longitudinale care au analizat modul în care gemenii identici crescuți împreună față de cei crescuți diferă în funcție de o varietate de variabile. Cercetătorii au urmărit participanții din copilărie până la maturitate pentru a analiza modul în care crește într-un mediu diferit influențează lucruri precum personalitatea și realizarea.
Deoarece participanții împărtășesc aceeași genetică, se presupune că orice diferență se datorează factorilor de mediu. Cercetătorii se pot uita apoi la ceea ce au în comun participanții față de locul în care diferă pentru a vedea care caracteristici sunt mai puternic influențate fie de genetică, fie de experiență. Rețineți că agențiile de adopție nu mai separă gemenii, deci astfel de studii sunt puțin probabil astăzi, iar studiile longitudinale asupra gemenilor s-au mutat la cele din aceeași gospodărie.
Deoarece studiile longitudinale au loc pe o perioadă de ani (sau chiar decenii), cercetătorii își pot folosi datele pentru a stabili o succesiune de evenimente atunci când analizează procesul de îmbătrânire.
Dezavantaje ale cercetării longitudinale
Ca și în cazul altor tipuri de cercetări psihologice, studiile longitudinale au puncte tari și puncte slabe. Există câteva avantaje importante în efectuarea cercetărilor longitudinale, dar există și o serie de provocări care trebuie luate în considerare.
Studiile longitudinale pot fi costisitoare
Studiile longitudinale necesită cantități enorme de timp și sunt adesea destul de costisitoare. Din această cauză, aceste studii au adesea doar un grup mic de subiecți, ceea ce face dificilă aplicarea rezultatelor la o populație mai mare.
Participanții tind să renunțe în timp
O altă problemă este că participanții renunță uneori la studiu, micșorând dimensiunea eșantionului și scăzând cantitatea de date colectate. Această tendință este cunoscută sub numele de uzură selectivă. Participanții ar putea renunța din mai multe motive, cum ar fi îndepărtarea de zonă, boală sau pur și simplu pierderea motivației de a participa.
În unele cazuri, acest lucru poate influența rezultatele studiului longitudinal. Dacă grupul final nu mai reflectă eșantionul reprezentativ original, uzarea poate amenința validitatea experimentului. Validitatea se referă la faptul dacă un test sau experiment măsoară cu exactitate ceea ce pretinde că măsoară. Dacă grupul final de participanți nu este un eșantion reprezentativ, este dificil să generalizați rezultatele pentru restul populației.
Cel mai lung studiu longitudinal din lume
Studiile genetice ale geniului, denumit astăzi Studiul Terman al supradotaților, a fost inițial inițiat în 1921 de psihologul Lewis Terman. El a urmărit să investigheze modul în care copiii extrem de inteligenți s-au dezvoltat la maturitate. Rezultatele erau încă compilate în anii 2000.
Un cuvânt de la Verywell
Un studiu longitudinal poate oferi o multitudine de informații despre un subiect. Astfel de studii pot fi costisitoare, costisitoare și dificil de realizat, dar informațiile obținute din astfel de cercetări pot fi foarte valoroase.