Manualul de diagnostic și statistic al tulburărilor mintale (DSM) este publicat de Asociația Americană de Psihiatrie și este utilizat de psihiatri, psihologi clinici și alți profesioniști din domeniul sănătății mintale pentru a diagnostica tulburările mentale. Prima ediție a DSM a fost publicată în 1952. Deși a trecut printr-o serie de revizuiri în anii care au urmat, rămâne textul definitiv despre tulburările mintale.
Versiunea de astăzi a manualului de diagnosticare, DSM-5, a fost publicată în mai 2013 și descrie multe tulburări diferite, inclusiv tulburări de dispoziție depresive, tulburări bipolare și conexe, tulburări de anxietate, tulburări de hrănire și alimentație și tulburări de consum de substanțe.
În ciuda numărului de tulburări incluse în DSM-5, există încă unele care nu pot fi găsite în manual. Anumite afecțiuni, deși încă diagnosticate de medici și psihiatri, nu sunt recunoscute formal ca tulburări distincte în DSM-5.
Condiții nelistate
În timp ce DSM conține un număr mare de tulburări, nu este o listă neapărat exhaustivă a fiecărei afecțiuni care ar putea exista. Unele dintre condițiile care nu sunt recunoscute în prezent în DSM-5 includ:
- Ortorexia
- Dependența sexuală
- Sindromul de alienare parentală
- Evitarea cererii patologice
- dependenta de Internet
- Tulburare de procesare senzorială
- Misofonia
De ce sunt unele condiții enumerate în DSM, în timp ce altele nu? În multe cazuri, se reduce la cantitatea de cercetări disponibile cu privire la boala suspectată.
De exemplu, în timp ce dependența de internet este un diagnostic propus, există încă o mare controversă cu privire la faptul dacă ar trebui considerată o afecțiune discretă sau dacă poate fi o manifestare a unei alte tulburări. Unii experți susțin că dependența de internet prezintă multe dintre simptomele asociate cu alte tulburări legate de substanțe și dependență care sunt recunoscute de DSM, inclusiv utilizarea excesivă, consecințele negative asociate cu utilizarea, retragerea și toleranța.
Alții sugerează că este prematur să-l considerăm un diagnostic distinct și că termenul „dependență” în sine a devenit suprautilizat. „Dacă fiecare poftă satisfăcută de la heroină la genți de mână de designer este un simptom al„ dependenței ”, atunci termenul explică totul și nimic”, a menționat un comentator.
Condițiile enumerate în DSM au de obicei o lungă istorie de cercetare, cu o mulțime de date empirice despre simptome, prevalență și tratamente pentru a susține includerea acestora. Pentru multe dintre tulburările propuse lipsă în DSM, această cercetare pur și simplu nu există - cel puțin încă nu.
Ortorexia ca exemplu
Luați în considerare condiția ortorexie. Termenul ortorexie a fost inventat pentru prima dată la sfârșitul anilor '90 și este de obicei definit ca o obsesie a alimentației sănătoase. Conform criteriilor de diagnostic propuse prezentate de medicul care a identificat pentru prima dată afecțiunea, simptomele ortorexiei includ o preocupare pentru o dietă restrictivă menită să atingă o sănătate optimă.
Astfel de restricții alimentare implică adesea eliminarea sau restricționarea întregilor grupuri de alimente. Când aceste reguli autoimpuse sunt încălcate, persoana poate fi lăsată cu sentimente extreme de anxietate, rușine și frică de boală. Astfel de simptome pot duce la pierderea severă în greutate, malnutriție, stres și probleme cu imaginea corporală.
Dar nu veți găsi aceste simptome discutate în DSM-5. Asta pentru că ortorexia nu este recunoscută ca o tulburare oficială în DSM. De ce asta?
Orthorexia este o etichetă relativ nouă aplicată unei afecțiuni care nu a primit o cantitate imensă de cercetare. Dr. Stephen Bratman, medicul care a propus inițial afecțiunea, nu s-a gândit la aceasta ca la un diagnostic serios până când a descoperit că oamenii nu numai că s-au identificat cu diagnosticul propus, ci că unii ar putea chiar să moară din cauza ei.
Deși există o lipsă de studii empirice cu privire la simptomele și prevalența ortorexiei, dr. Bratman și alții sugerează că există suficiente dovezi anecdotice pentru a încuraja cercetările ulterioare și posibila luare în considerare ca o afecțiune distinctă.
Cum apar noile tulburări în DSM
Deci, ce caută comitetul DSM atunci când determină ce tulburări ar trebui incluse în manualul de diagnosticare?
Revizuirile manualului sunt influențate de cele mai recente cercetări în domeniul neurologiei, de problemele care fuseseră identificate în versiunea anterioară a manualului și de dorința de a alinia mai bine manualul cu cea mai recentă versiune a Clasificării internaționale a bolilor (ICD).
La începutul procesului de revizuire, peste 400 de experți din diverse domenii, inclusiv psihiatrie, psihologie, epidemiologie, asistență medicală primară, neurologie, pediatrie și cercetare, au participat la o serie de conferințe internaționale care au dus la producerea de monografii concepute pentru a ajuta la informarea DSM -5 Task Force deoarece au construit propuneri pentru modificări la manualul de diagnosticare.
Odată ce o tulburare a fost propusă pentru includere, comisia analizează cercetările existente cu privire la această afecțiune și poate chiar să comită studii pentru a explora în continuare tulburarea propusă. Decizia revine apoi în cele din urmă grupului de lucru DSM.
Procesul de adăugare a unor noi tulburări nu este lipsit de controverse. Potrivit unui studiu, mai mult de jumătate dintre experții responsabili de compilarea DSM-IV aveau legături financiare cu industria farmaceutică. Astfel de conexiuni îi deranjează pe critici, care consideră că includerea unor tulburări poate fi mai mult legată de potențialul lor de a genera bani mari pentru companiile de droguri.
Tulburări precum tulburarea de anxietate generalizată și tulburarea de anxietate socială, acuză acești critici, pot fi prezente cel puțin parțial, deoarece încurajează prescrierea de medicamente antidepresive și anti-anxietate cu profit ridicat.
Ce se întâmplă dacă aveți o afecțiune care nu este în DSM-5?
Deci, ce înseamnă pentru persoanele care au simptome ale unei afecțiuni care nu este recunoscută de manualul de diagnostic oficial? Pentru unii, ar putea însemna diferența dintre a primi tratament de sănătate mintală și a nu avea acces la îngrijire. DSM ajută la asigurarea clinicienilor, medicilor și psihiatrilor un limbaj comun pentru discutarea tulburărilor mentale, dar joacă, de asemenea, un rol important în rambursarea asigurărilor.
Un diagnostic este adesea o cerință pentru a primi plata de asigurare pentru serviciile de sănătate mintală. În unele cazuri, pacienții pot plăti pentru tratament numai dacă primesc un diagnostic recunoscut de DSM-5.
Pentru unii, nevăzând starea lor în DSM-5 se poate adăuga sentimentele de înstrăinare. În timp ce există oameni care consideră că etichetarea afecțiunilor mentale este limitată și excesiv de stigmatizată, alții consideră că este de ajutor și consideră că includerea în DSM reprezintă faptul că simptomele lor sunt recunoscute de comunitatea medicală. Un diagnostic oficial oferă speranță acestor pacienți, care ar putea simți în cele din urmă că au găsit nu numai o explicație care explică simptomele lor, ci și posibilitatea de a face față cu succes sau de a-și reveni de la tulburarea lor.
Modificări în ultima ediție a DSM
În cea mai recentă ediție a manualului de diagnosticare, unele tulburări recunoscute anterior au fost de fapt eliminate. Sindromul Asperger, de exemplu, a fost considerat un diagnostic separat în DSM-IV, dar a fost absorbit sub umbrela tulburărilor din spectrul autist în DSM-5. Această decizie a creat controverse considerabile, deoarece mulți se temeau că ar putea însemna potențialul pierderii diagnosticului și, în cele din urmă, ar duce la pierderea diferitelor tipuri de servicii esențiale.
O altă modificare a fost eliminarea diagnosticului „nespecificat altfel” din DSM-5. Acest diagnostic a acoperit pacienții care prezentau unele dintre simptomele unei tulburări, dar nu îndeplineau setul complet de criterii. În DSM-5, opțiunea „nespecificat altfel” a fost fie eliminată pentru majoritatea categoriilor de tulburări, fie înlocuită cu „altă tulburare specificată” sau „tulburare nespecificată”.
Simptomele care nu îndeplinesc criteriile de diagnostic pentru o tulburare mintală recunoscută pot intra în categoria largă a „altor tulburări mentale”. DSM-5 recunoaște patru tulburări din această categorie:
- Alte tulburări mintale specificate din cauza unei afecțiuni medicale
- Tulburare mintală nespecificată din cauza unei afecțiuni medicale
- Alte tulburări mintale specificate
- Tulburare mintală nespecificată
Această categorie de „tulburări mentale nespecificate” a atras, de asemenea, critici din partea unor psihiatri și psihologi pentru ceea ce simt că este o lipsă de precizie. Singurul criteriu pentru primirea diagnosticului este acela că pacientul nu „îndeplinește criteriile complete pentru vreo tulburare mintală”. Acest lucru, sugerează ei, ar putea însemna că oamenii nu reușesc să primească un diagnostic corect și mai specific care ar putea duce în cele din urmă la faptul că nu primesc tratamentul potrivit pentru starea lor.
În timp ce multe tulburări ale consumului de substanțe sunt recunoscute în DSM, cele care implică alimente, sex, cofeină și internet nu au făcut reducerea în ediția actuală.
Condiții pentru studii suplimentare
Există alte condiții care ar putea merita includerea viitoare în DSM? Manualul include, de asemenea, o secțiune privind „condițiile pentru studii ulterioare”. Deși aceste condiții nu sunt acceptate ca tulburări distincte în versiunea actuală a DSM, manualul recunoaște că justifică investigații suplimentare și pot fi incluse în edițiile viitoare ale manualului, în funcție de dovezile prezentate.
Această secțiune a DSM-5 poate fi considerată ca fiind aproape o listă de așteptare. Cercetarea cu privire la aceste condiții este considerată limitată în prezent, dar este încurajat un studiu mai aprofundat, cum ar fi prevalența, criteriile de diagnostic și factorii de risc.
Ce tulburări sunt prezentate în prezent în această secțiune a DSM-5? În prezent, sunt identificate opt condiții diferite care necesită studii suplimentare:
- Sindrom de psihoză atenuată
- Tulburarea consumului de cofeină
- Episoade depresive cu hipomanie de scurtă durată
- Tulburare neurocomportamental asociată cu expunerea prenatală la alcool
- Auto-vătămare nesuicidă
- Tulburare de joc pe internet
- Tulburări persistente de doliu complex
- Tulburare de comportament suicidar
Dacă aveți gânduri de sinucidere, contactați National Suicide Prevention Lifeline la 1-800-273-8255 pentru sprijin și asistență de la un consilier instruit. Dacă dumneavoastră sau o persoană dragă vă aflați în pericol imediat, sunați la 911.
Pentru mai multe resurse de sănătate mintală, consultați baza noastră de date națională de asistență.
În timp ce aceste condiții nu pot fi recunoscute ca tulburări discrete în acest moment, ele pot ajunge să devină diagnostice complete în viitoarele versiuni ale DSM.
Ce urmeaza? Actualizări în timp real la DSM
O critică a DSM este că manualul în sine de multe ori nu ține pasul cu cercetările actuale privind diferite tulburări. În timp ce cea mai recentă ediție a manualului a fost publicată în 2013, predecesorul său, DSM-IV, avea aproape 20 de ani până la lansarea celei de-a cincea ediții.
Scriind pentru STAT, psihiatrul Michael B. În primul rând explică faptul că scopul APA este de a face mai ușoară actualizarea manualului pentru a reflecta cele mai recente cercetări și alte schimbări în domeniul psihiatriei. În primul rând, este membru al noului comitet de conducere DSM al APA, care speră să profite de imediatitatea publicării digitale pentru a menține DSM mai actualizat. Scopul este de a dezvolta un model care să permită manualului de diagnostic să îmbunătățească continuu și să bazeze actualizările pe date solide și dovezi empirice.
În acest sens, ei speră că viitorul DSM va reflecta pe deplin progresele științifice mai rapid decât procesele de revizuire mai vechi, care vor servi în cele din urmă pentru a ajuta psihiatrii, psihologii clinici și alți furnizori de servicii de sănătate mintală să-și servească mai bine pacienții.
Un cuvânt de la Verywell
În timp ce DSM-5 poate să nu includă toate afecțiunile care ar putea exista, este un instrument important pentru diagnosticarea și tratarea corectă a bolilor mintale. Este posibil ca unele condiții să nu apară în prezent în manual, dar care s-ar putea schimba în edițiile viitoare dacă cercetarea justifică includerea lor.
Dacă simțiți că aveți simptomele unei tulburări care poate sau nu poate fi listată în DSM, consultați furnizorul de asistență medicală pentru o evaluare ulterioară pentru a primi un diagnostic și tratament.