Psihologii neo-freudieni au fost gânditori care au fost de acord cu multe dintre principiile fundamentale ale teoriei psihanalitice a lui Freud, dar au schimbat și adaptat abordarea pentru a încorpora propriile credințe, idei și opinii. Psihologul Sigmund Freud a propus multe idei extrem de controversate, dar a atras și un număr de adepți.
Mulți dintre acești gânditori au fost de acord cu conceptul lui Freud despre mintea inconștientă și importanța copilăriei timpurii. Cu toate acestea, au existat o serie de puncte cu care alți cercetători nu au fost de acord sau le-au respins direct. Din această cauză, acești indivizi au continuat să-și propună propriile teorii unice ale personalității și cunoașterii.
Dezacorduri neofreudiene
Există câteva motive diferite pentru care acești gânditori neo-freudieni nu au fost de acord cu Freud. De exemplu, Erik Erikson credea că Freud era incorect să creadă că personalitatea a fost modelată aproape în întregime de evenimentele din copilărie. Alte probleme care au motivat gânditorii neo-freudieni au inclus:
- Accentul lui Freud pe îndemnurile sexuale ca motivator principal
- Lipsa de accent a lui Freud asupra influențelor sociale și culturale asupra comportamentului și personalității
- Viziunea negativă a lui Freud asupra naturii umane
Mulți dintre neofreudieni au considerat că teoriile lui Freud se concentrează prea mult pe psihopatologie, sex și experiențe din copilărie. În schimb, mulți dintre ei au ales să își concentreze teoriile pe aspecte mai pozitive ale naturii umane, precum și pe influențele sociale care contribuie la personalitate și comportament.
În timp ce neo-freudienii ar fi putut fi influențați de Freud, aceștia și-au dezvoltat propriile teorii și perspective unice asupra dezvoltării, personalității și comportamentului uman.
Gânditori neo-freudieni majori
Au existat o serie de gânditori neo-freudieni care au rupt tradiția psihanalitică freudiană pentru a-și dezvolta propriile teorii psihodinamice. Unii dintre acești indivizi făceau inițial parte din cercul interior al lui Freud, inclusiv Carl Jung și Alfred Adler.
Carl Jung
Carl Jung și Freud au avut odată o strânsă prietenie, dar Jung s-a desprins pentru a-și forma propriile idei. Jung s-a referit la teoria personalității sale ca psihologie analitică și a introdus conceptul de inconștient colectiv. El a descris acest lucru ca pe o structură universală împărtășită de toți membrii aceleiași specii care conține toate instinctele și arhetipurile care influențează comportamentul uman.
Jung a pus încă un mare accent pe inconștient, dar teoria sa a pus un accent mai mare pe conceptul său de inconștient colectiv, mai degrabă decât pe inconștientul personal. La fel ca mulți dintre ceilalți neo-freudieni, și Jung s-a concentrat mai puțin pe sex decât a făcut Freud în munca sa.
Alfred Adler
Alfred Adler credea că teoriile lui Freud se concentrau prea mult pe sex ca principal motivator al comportamentului uman, în schimb, Adler punea un accent mai mic pe rolul inconștientului și un accent mai mare pe influențele interpersonale și sociale.
Abordarea sa, cunoscută sub numele de psihologie individuală, a fost centrată pe impulsul pe care toți oamenii trebuie să-l compenseze pentru sentimentele lor de inferioritate. Complexul de inferioritate, a sugerat el, a fost sentimentele și îndoielile unei persoane că acestea nu se potrivesc cu alte persoane sau cu așteptările societății.
Erik Erikson
În timp ce Freud credea că personalitatea a fost pusă în mare parte în piatră în copilăria timpurie, Erikson a simțit că dezvoltarea continuă pe tot parcursul vieții. De asemenea, el credea că nu toate conflictele erau inconștiente. El credea că mulți erau conștienți și rezultau din procesul de dezvoltare în sine.
Erikson a subliniat rolul sexului ca motivator al comportamentului și, în schimb, a pus un accent mult mai puternic pe rolul relațiilor sociale.
Teoria sa în opt etape a dezvoltării psihosociale se concentrează pe o serie de conflicte de dezvoltare care apar de-a lungul vieții, de la naștere până la moarte. În fiecare etapă, oamenii se confruntă cu o criză care trebuie rezolvată pentru a dezvolta anumite puncte forte psihologice.
Karen Horney
Karen Horney a fost una dintre primele femei instruite în psihanaliză și a fost, de asemenea, una dintre primele care a criticat descrierile lui Freud despre femei ca fiind inferioare bărbaților. Horney s-a opus portretizării de către Freud a femeilor ca suferind de „invidie a penisului”.
În schimb, ea a sugerat că bărbații experimentează „invidia uterului”, deoarece sunt incapabili să aibă copii. Teoria sa se concentrează asupra modului în care comportamentul a fost influențat de o serie de nevoi nevrotice diferite.
Un cuvânt de la Verywell
În timp ce atât ideile freudiene, cât și cele neo-freudiene au căzut în mare parte din favoare, ele au jucat un rol în conturarea câmpului psihologiei. Ideile neofreudiene au contribuit, de asemenea, la dezvoltarea altor teorii ale psihologiei care se concentrau adesea pe lucruri precum dezvoltarea personală și socială.