Depresia respiratorie, cunoscută și sub numele de hipoventilație sau sindrom hipoventilator, este retenția anormală a dioxidului de carbon în sânge din cauza schimbului deficitar de dioxid de carbon și oxigen în plămâni.
Respirația lentă și superficială caracterizează această tulburare de respirație, uneori până la 8-10 respirații pe secundă. Rata normală de respirație este cuprinsă între 12 și 20 de respirații pe secundă.
În timpul respirației normale, sângele transportă oxigenul inhalat către toate țesuturile corpului, în timp ce îndepărtează dioxidul de carbon prin plămâni ca un deșeu.
Cu depresia respiratorie, organismul nu poate elimina eficient dioxidul de carbon și, ca rezultat, există o acumulare de dioxid de carbon cu puțin oxigen disponibil pentru funcționarea corpului.
Condițiile medicale care afectează creierul și funcționarea sistemului nervos central pot provoca depresie respiratorie. Condițiile de sănătate, cum ar fi un accident vascular cerebral sau apneea de somn, pot provoca hipoventilație. De asemenea, poate rezulta din medicamente și alte substanțe care afectează funcția creierului.
Dacă o persoană nu primește tratament medical, depresia respiratorie severă poate duce la reducerea ritmului cardiac, infarct, atac respirator, leziuni cerebrale, comă sau moarte.
Simptomele depresiei respiratorii
Simptomele hipoventilației variază în funcție de gravitatea afecțiunii. Simptomele timpurii pot fi ușoare și nespecifice, cum ar fi:
- Letargie și oboseală
- Somnolență în timpul zilei
- Respirație lentă și superficială
- Depresie
- Respirație scurtă
Dacă simptomele anterioare nu sunt abordate, atunci severitatea afecțiunii poate crește odată cu următoarele simptome:
- Confuzie
- Dezorientare
- Tulburări vizuale și dureri de cap
- Respirație dificilă în timpul activității și inactivității
- Buze albastre, degete și degetele de la picioare
- Creșterea somnolenței și oboselii în timpul zilei
- Dificultăți de a sta treaz și somn prelungit noaptea
- Convulsii
- Pauze anormal de lungi între respirații, cunoscute sub numele de apnee
- Greaţă
- Sunete de respirație anormale
- Conștientizare și cunoaștere diminuate
Diagnostic
Este important să vă contactați medicul pentru un diagnostic adecvat al depresiei respiratorii și pentru a primi tratament.
Medicul dumneavoastră vă va pune întrebări despre simptomele dumneavoastră și vă va întreba despre orice medicamente pe care le luați în prezent. Medicul va face apoi un diagnostic suplimentar cu un examen fizic și va efectua teste pentru a determina cauza. Aceste teste pot include:
- Raze x la piept
- Testul funcției pulmonare
- Urină și ser medicamente de screening
- Depistarea alcoolului și a altor toxine
- Test de gaze din sânge, care măsoară cantitatea de dioxid de carbon și oxigen din sânge, împreună cu raportul acid / bază
- Test de sânge cu hematocrit și hemoglobină care măsoară numărul de globule roșii disponibile pentru transportul oxigenului
- Testul de oximetrie a pulsului măsoară nivelul de oxigen din fluxul sanguin
- CT și RMN pentru a verifica accidentul vascular cerebral sau tumorile
- Studiul somnului pentru a diagnostica tulburările legate de somn
- Testul funcției tiroidiene pentru a determina hipotiroidismul, care este o cauză potențială a obezității și, astfel, contribuie la hipoventilație
- Test de electrocardiografie (ECG) pentru a determina semnele de tensiune cardiacă și alte tulburări
- Test de electroencefalogramă (EEG) pentru a verifica tiparele electrice din creier pentru condiții precum convulsii, leziuni ale capului, tumori cerebrale și epilepsie
- Testul nivelurilor de amoniac pentru a determina nivelurile de amoniac din sânge
Cauze
Unele condiții de sănătate pot provoca depresie respiratorie, care afectează rata de respirație. Când se întâmplă acest lucru, plămânii nu pot ventila complet.
Tulburări neuromusculare
Persoanele cu tulburări neuromusculare pot dezvolta o respirație rapidă și superficială din cauza slăbiciunii musculare respiratorii și a controlului muscular slab, chiar dacă impulsul de respirație neurologică rămâne intact.
În tulburările neuromusculare, ventilația scade în timpul somnului, în special somnul REM, determinând agravarea hipoventilației.
Deformități ale peretelui toracic
Deformitățile peretelui toracic observate în condiții precum cifoscolioza și fibrotoraxul pot interfera cu ritmul normal de respirație și funcția pulmonară din cauza limitărilor fizice cauzate de deformări.
Obezitatea
Obezitatea severă la unii oameni poate duce la hipoventilație cunoscut sub numele de sindrom de obezitate-hipoventilație (OHS).
Excesul de greutate din jurul gâtului, abdomenului și peretelui toracelui face ca organismul să respire mai greu. Acest lucru afectează impulsul respirației creierului și are ca rezultat prea mult dioxid de carbon în sânge, dar nu este suficient oxigen.
Leziuni cerebrale
Leziunile cerebrale pot interfera cu capacitatea creierului de a controla funcțiile de bază, cum ar fi respirația. Reflexele afectate ale trunchiului cerebral și conștiința după o leziune cerebrală pot provoca hipoventilație.
Apnee de somn
Persoanele cu apnee obstructivă în somn (OSA) se luptă să respire, deoarece căile respiratorii se blochează sau se prăbușesc în timpul nopții, ducând la hipoventilație.
Pentru persoanele cu apnee centrală de somn (CSA), căile respiratorii nu sunt blocate, dar există o pauză în respirație cauzată de o anomalie în forma peretelui toracic sau plămânii lor devin prea rigizi. Acest lucru poate duce la depresie respiratorie.
Boli pulmonare cronice
Boala pulmonară cronică, cum ar fi boala pulmonară obstructivă cronică (BPOC) și fibroza chistică, duc la blocarea căilor respiratorii cu obstrucție severă și poate provoca hipoventilație.
Boli neurologice
Bolile neurologice subiacente, inclusiv afecțiuni precum accidente cerebrovasculare, traume, leziuni ale capului și creșterea anormală a țesuturilor pot provoca hipoventilație, cunoscută sub numele de hipoventilație alveolară centrală, care afectează funcția de respirație a sistemului nervos central.
Niveluri ridicate de amoniac
Probleme genetice sau boli hepatice dobândite, cum ar fi ciroza, perturbă funcționarea ficatului și pot crește nivelul de amoniac din sânge. Aceasta este, de asemenea, cunoscută sub numele de hiperamoniemie și influențează respirația și provoacă depresie respiratorie.
Medicamente și droguri
Dozele mari de anumite medicamente și substanțe pot provoca, de asemenea, depresie respiratorie sau pot crește riscul apariției acesteia. Unele medicamente pot duce la hipoventilație ca efect secundar.
Unele substanțe interferează cu funcția creierului și deprimă sistemul nervos central care încetinește unitatea respiratorie.
Aceste medicamente și substanțe sunt:
- Sedative
- Narcotice
- Opioide
- Alcool
- Barbiturice
- Benzodiazepine
Tratamentul depresiei respiratorii
Tratamentul depresiei respiratorii variază în funcție de cauză. Opțiunile de tratament vizează în principal corectarea tulburării de bază și îmbunătățirea ventilației.
Terapiile și tratamentele utilizate în mod obișnuit pentru a trata depresiile respiratorii sunt:
- Terapia cu oxigen, care furnizează oxigen gazos pentru susținerea respirației
- Mașină de presiune pozitivă continuă a căilor respiratorii (CPAP) sau presiune pozitivă pe două nivele (BiPAP) pentru menținerea căilor respiratorii deschise în timp ce dormiți
- Chirurgie pentru corectarea deformării toracice
- Pierderea în greutate, inclusiv intervenția chirurgicală și medicamente
- Medicamente inhalate pentru deschiderea căilor respiratorii și tratarea bolilor pulmonare în curs de desfășurare
- Ventilatie mecanica
- Terapie cu lichide intravenoase sau orale
- Dacă medicamentul declanșează hipoventilația, oprirea medicamentului poate restabili adesea respirația normală.
- Dacă o supradoză de medicamente sedative provoacă depresie respiratorie, atunci este necesară detoxifierea. Medicii vor folosi medicamente pentru a inversa efectul supradozajului.
Hipoventilație vs. hiperventilație
Hipoventilația diferă de hiperventilație. Hiperventilația este atunci când respirați prea repede și expirați mai mult decât luați.
Acest lucru are ca rezultat niveluri mai scăzute de dioxid de carbon în sânge, care este opusul hipoventilației, timp în care corpul dumneavoastră nu poate elimina efectiv dioxidul de carbon.
Uneori, o persoană poate părea hiperventilantă, dar, de fapt, poate respira foarte puțin și este de fapt hipoventilantă.
Prevenirea
Tratamentul este important dacă ați fost diagnosticat cu depresie respiratorie. Dacă nu este tratată, hipoventilația poate duce la complicații de sănătate care pun viața în pericol, inclusiv moartea.
Nu pot fi prevenite toate cauzele hipoventilației, cum ar fi cele cauzate de accidente sau boli bruște. Cu toate acestea, în unele cazuri, există modalități de a reduce incidența depresiei respiratorii, cum ar fi monitorizarea copiilor care iau medicamente eliberate pe bază de rețetă, monitorizarea celor care iau sedative și medicamente narcotice, evitarea sedativelor sau a narcoticelor și evitarea consumului excesiv de alcool.
Depresia respiratorie poate interfera cu viața ta normală. Dar, cu detectarea și tratamentul precoce, starea poate fi gestionată pentru a preveni orice complicații suplimentare pentru sănătatea dumneavoastră.