Bănuiți că vă confruntați cu simptomele tulburării de panică? Aflarea dacă aveți sau nu o tulburare de panică începe cu un diagnostic. În cele ce urmează este descris modul în care este diagnosticată tulburarea de panică.
Procesul de evaluare
Doar medicul dumneavoastră sau un specialist calificat vă pot diagnostica că aveți o afecțiune de sănătate mintală. Profesioniștii care tratează tulburarea de panică sunt instruiți să facă un diagnostic precis. Deși diagnosticul de tulburare de panică este în mare măsură clinic, pe baza interviului medicului, el sau ea vă poate solicita să completați instrumente de autoevaluare sau chestionare care vă vor pune întrebări referitoare la simptomele dumneavoastră.
Această evaluare va oferi medicului sau terapeutului o idee despre intensitatea și durata simptomelor, împreună cu furnizarea altor informații pertinente în scopuri de diagnostic.
În cadrul interviului clinic, medicul sau terapeutul vă va pune întrebări mai aprofundate pentru a face un diagnostic precis. De exemplu, vi se pot pune întrebări cu privire la istoricul dvs. medical, simptomele actuale și modificările recente ale vieții. Întregul proces de evaluare a diagnosticului este finalizat de obicei în decurs de una până la două vizite.
Aflând mai multe despre dvs., vă veți ajuta medicul sau terapeutul să excludă posibilitatea altor afecțiuni medicale sau de sănătate mintală.
Atunci când vă stabiliți diagnosticul, medicul sau terapeutul dvs. va decide dacă îndepliniți criteriile de diagnostic pentru tulburarea de panică. Manualul de diagnostic și statistic al tulburărilor mentale, ediția a cincea (DSM-5), este un manual care conține standardele de diagnostic pentru toate afecțiunile de sănătate mintală. Medicul sau terapeutul dvs. va face referire la DSM-5 atunci când vă va stabili diagnosticul.
Ghid de discuții despre tulburarea de panică
Obțineți ghidul nostru imprimabil pentru a vă ajuta să puneți întrebările corecte la următoarea întâlnire cu medicul dumneavoastră.
Descărcați PDF
Criterii de diagnostic
Conform DSM-5, pentru a primi un diagnostic de tulburare de panică, o persoană trebuie să se confrunte cu atacuri de panică neașteptate recurente. Aceste atacuri apar de obicei din senin și implică o combinație de simptome fizice, emoționale și cognitive. Atacurile de panică ating adesea un vârf în decurs de 10 minute înainte de dispariția treptată.
După cum se subliniază în DSM-5, atacurile de panică se manifestă prin patru sau mai multe dintre următoarele simptome:
- Dureri în piept
- Frisoane sau bufeuri
- Derealizarea sau depersonalizarea
- Transpirație excesivă
- Teama de a muri
- Teama de a pierde controlul sau de a înnebuni
- Senzație de amețeală, instabilitate, amețeală sau leșin
- Senzație de sufocare
- Senzații de amorțeală sau senzații de furnicături
- Palpitații cardiace sau ritm cardiac accelerat
- Greață sau dureri abdominale
- Respirație scurtă
- Tremurând sau tremurând
Tulburări conexe și care apar
Persoanele cu tulburare de panică sunt adesea expuse unui risc mai mare de a dezvolta o tulburare suplimentară de sănătate mintală. De exemplu, un studiu a estimat că mai mult de 55% dintre cei diagnosticați cu tulburare de panică vor experimenta un episod de tulburare depresivă majoră în timpul vieții. Medicul sau terapeutul dvs. va putea stabili dacă aveți alte probleme mentale. conditii de sanatate.
În afară de depresie, persoanele care suferă de tulburări de panică sunt, de asemenea, mai susceptibile de a avea o tulburare de anxietate care apare simultan. Tulburările frecvente asociate includ:
- Tulburare de anxietate generalizată (GAD)
- Tulburare obsesiv-compulsivă (TOC)
- Tulburare de stres posttraumatic (PTSD)
- Tulburare de anxietate socială (SAD)
Având în vedere că aceste condiții au simptome similare cu tulburarea de panică, este posibil să vă confruntați cu una dintre aceste tulburări separate. Medicul sau terapeutul dvs. va putea determina dacă aveți oricare dintre aceste afecțiuni conexe. Aproape o treime dintre cei diagnosticați cu tulburare de panică vor dezvolta, de asemenea, o afecțiune cunoscută sub numele de agorafobie.
Această tulburare este frecventă în rândul persoanelor cu tulburare de panică, deoarece implică teama de a avea atacuri de panică în situații din care ar fi o provocare sau jenant să fugiți. Această teamă duce adesea la comportamente de evitare în care persoana evită anumite situații.
De obicei, evitările includ zone aglomerate, diferite moduri de transport și spații deschise. Sentimentele de frică asociate cu această afecțiune pot deveni atât de intense încât o persoană poate deveni acasă cu agorafobie.
Urmărire și tratament
Având în vedere că agorafobia se dezvoltă de obicei în primul an în care o persoană suferă de atacuri de panică spontane, este important să începeți tratamentul devreme. Odată ce ați primit un diagnostic de tulburare de panică cu sau fără agorafobie, va trebui să urmați planul de tratament.
Cele mai frecvente opțiuni de tratament pentru tulburarea de panică includ medicamente prescrise, psihoterapie, tehnici de auto-ajutor sau o combinație a acestor abordări. Medicamentele pentru tulburarea de panică pot ajuta la reducerea intensității atacurilor de panică și a sentimentelor de anxietate, iar psihoterapia poate ajuta vă în dezvoltarea abilităților de coping pentru a vă gestiona starea.
Activitățile de auto-îngrijire, precum tehnicile de relaxare, vă pot ajuta să faceți față sentimentelor de stres și anxietate. Obținând ajutor, o persoană cu tulburare de panică poate învăța să facă față stării sale și să-și îmbunătățească calitatea vieții.