Dacă aveți tulburare obsesiv-compulsivă (TOC), vă puteți da seama că stresul este un factor major al simptomelor TOC. În plus, deoarece anxietatea cauzată de stresul dvs. adesea vă determină să utilizați strategii de coping slabe, cum ar fi evitarea, stresul poate împiedica tratamentul TOC. Din acest motiv, este vital să înțelegeți ce este stresul și cum să faceți față acestuia.
Înțelegerea stresului
Deși cu toții am trăit situații stresante la un moment dat sau altul, poate fi dificil să explicăm exact ce este stresul. Stresul poate fi privit din trei perspective diferite: ca eveniment, reacție sau tranzacție.
Stresul ca eveniment
Stresul poate fi clasificat ca eveniment, caz în care evenimentul este numit factor de stres. Exemple de factori de stres majori includ divorțul, concedierea de la serviciu sau diagnosticarea unei boli grave. Problemele zilnice, cum ar fi obținerea unui bilet de parcare sau uitarea de a lua lapte în drumul spre casă, pot fi, de asemenea, considerate ca fiind factori de stres.
În general, cu cât percepeți un factor de stres mai îndelungat, incontrolabil, imprevizibil și ambiguu, cu atât impactul său va fi mai negativ asupra bunăstării dumneavoastră. Persoanele cu TOC raportează adesea o creștere a numărului sau a severității factorilor de stres chiar înainte ca simptomele lor să se înrăutățească.
Stresul ca reacție
Stresul poate fi, de asemenea, gândit ca modul în care reacționăm la un eveniment. Răspunsul clasic la stres este reacția de „luptă sau fugă” în care corpul tău activează o serie de mecanisme de apărare fizică și comportamentală pentru a face față unei amenințări iminente. Aceasta include eliberarea de hormoni specifici, activarea regiunilor cerebrale sensibile la stres și o creștere a ritmului cardiac și a tensiunii arteriale. Toate aceste schimbări sunt concepute pentru a ne menține în viață în fața pericolului.
Are sens că sunt adesea aceste simptome fizice și psihologice pe care le detectăm atunci când spunem că ne simțim stresați. Deși reacția de luptă sau fugă este utilă pe termen scurt, ea pune o presiune asupra sistemelor noastre și poate contribui la o varietate de boli fizice și mentale, inclusiv boli cardiovasculare, diabet, depresie și tulburări de anxietate, dacă continuă prea lung.
Stresul ca tranzacție
Un alt mod în care ne putem gândi la stres este ca o stare care rezultă dintr-o tranzacție între dvs. și mediul dvs. În acest model de stres, mediul dvs. vă solicită în mod constant, cum ar fi să începeți să lucrați la timp, să plătiți facturi lunare, să rezolvați conflictele cu prietenii sau colegii de muncă sau copiii cu părinți. La rândul său, ar trebui să fiți capabil să aduceți o serie de resurse, cum ar fi timp, bani, cunoștințe, abilități și asistență socială pentru a vă ajuta să îndepliniți cerințele pe care vi le impune mediul.
Conform acestui model, dacă credeți că nu aveți resursele de care aveți nevoie pentru a face față cerințelor depuse, vă simțiți stresat.
O caracteristică frumoasă a acestui model de stres este că explică de ce diferite persoane reacționează diferit atunci când se confruntă cu aceleași provocări. Nu toată lumea vede cerințele mediului în același mod și, la fel, nu toată lumea își vede capacitatea de a face față stresului în același mod, astfel încât să puteți avea la fel de multe reacții diferite la condiții potențial stresante ca și voi.
Strategii de coping sănătoase
Conform modelului tranzacțional al stresului, percepția abilității noastre de a face față cerințelor mediului este cheia dacă vom experimenta sau nu stresul. Din nou, dacă simțim că avem resursele necesare pentru a satisface cerințele mediului, probabil că nu vom simți la fel de mult stres. Ca atare, multe tipuri de terapie pentru TOC se concentrează pe dezvoltarea unor strategii de coping care vă ajută să simțiți că aveți mai mult control asupra evenimentelor din mediul dvs.
Gândirea este că, cu cât simțiți mai mult control, cu atât sunteți mai puțin stresați și cu atât simptomele TOC devin mai puțin severe.
În general, majoritatea psihoterapiilor subliniază abordarea orientată spre problemă.Strategii de coping care ajung la rădăcina problemei sunt adesea mult mai eficiente în reducerea stresului decât cele care urmăresc să gestioneze pur și simplu suferința emoțională cauzată de o situație.