Deși tulburarea obsesiv-compulsivă (TOC) este o boală complexă cu numeroase cauze și factori de risc, înțelegerea factorilor psihologici care cauzează simptomele TOC și menținerea acestora este esențială pentru a beneficia la maximum de tratament. Acum este clar că TOC se caracterizează printr-o serie de erori în gândire numite distorsiuni cognitive, care pot duce la obsesii și compulsii.
Distorsiunile cognitive sunt moduri de gândire care distorsionează negativ modul în care vedem lumea, pe noi înșine și pe ceilalți. Identificate mai întâi de terapeutul cognitiv-comportamental seminal Aaron Beck, distorsiunile cognitive sunt predominante în multe forme de boli mintale, inclusiv starea de spirit și tulburări de anxietate.
Terapeuții cognitivi au identificat o serie de distorsiuni cognitive care par să fie deosebit de răspândite în rândul persoanelor cu TOC. Identificarea și provocarea acestor distorsiuni este o componentă centrală a terapiilor psihologice pentru TOC.
Supraimportanța gândurilor
Printr-un proces numit fuziune gând-acțiune, persoanele cu TOC sunt adesea predispuse la echivalarea gândurilor lor cu acțiunile. De exemplu, dacă aveți TOC, ați putea crede că a avea gândul nedorit de a face rău unei persoane dragi este echivalent moral cu a-i face efectiv rău. S-ar putea să credeți, de asemenea, că un astfel de gând înseamnă că în adâncul interiorului doriți cu adevărat să vă faceți rău persoanei iubite.
Deși gândurile în sine sunt de fapt inofensive, pentru unele persoane cu TOC, semnificația aparentă și consecințele unor astfel de gânduri îi determină pe aceștia să fie etichetați drept periculoși și îndepărtați imediat. Din păcate, suprimarea unor astfel de gânduri face ca aceștia să revină chiar mai rău decât înainte.
Terapia cognitiv-comportamentală (TCC) contestă importanța gândurilor prin diferite exerciții bazate pe expunere.
Cele mai bune 9 programe de terapie online Am încercat, testat și scris recenzii imparțiale ale celor mai bune programe de terapie online, inclusiv Talkspace, Betterhelp și Regain.Supraevaluarea pericolului
Oamenii care au TOC supraestimează adesea potențialul de pericol și consecințele unei greșeli sau a nu face ceva perfect. De exemplu, dacă aveți TOC, ați putea crede că probabilitatea de a fi concediat este extrem de mare și că, dacă faceți o greșeală la locul de muncă, chiar și una mică, ați putea fi lăsat să plece.
Acest tip de gândire poate contribui la alimentarea constrângerilor provocând verificări excesive sau alte tipuri de comportament repetitiv pentru a evita pericolul temut. Desigur, este posibil ca temerile să fie justificate, dar în marea majoritate a cazurilor, această supraevaluare a pericolului este nefondată.
Inflația responsabilității
Dacă aveți TOC, este obișnuit să vă supraestimați responsabilitatea pentru un eveniment și să ignorați, să ignorați sau să subestimați alte influențe plauzibile. De exemplu, cineva cu TOC ar putea crede că dacă cineva pleacă la serviciu la un moment nepotrivit, va pune în mișcare evenimente care vor duce la un accident de avion.
Pentru a preveni acest lucru, persoana cu TOC se poate angaja în constrângeri pentru a anula sau neutraliza acest rezultat negativ, cum ar fi repetarea unei fraze de mai multe ori sau plecarea și întoarcerea la casă de mai multe ori.
Desigur, este aproape imposibil să ne imaginăm cum plecarea la serviciu la un moment nepotrivit ar provoca prăbușirea unui avion și nici nu este logic ca o constrângere, cum ar fi repetarea repetată a unei fraze, să împiedice un astfel de rezultat.
Nivelul real de responsabilitate al oamenilor pentru evenimente poate fi testat în terapie folosind exerciții de expunere.
Supraevaluarea consecințelor
Persoanele cu TOC cred adesea că, dacă întâmpină pericol, vor fi copleșiți și nu vor putea face față situației sau vor înnebuni. De asemenea, ei pot crede că întâmpinarea unui pericol anunță invariabil un rezultat catastrofal, cum ar fi pierderea totul și sfârșitul pe stradă.
De exemplu, cineva cu TOC s-ar putea teme să fie respins într-o relație romantică, deoarece respingerea ar însemna automat că cineva ar deveni depresiv și ar ajunge fără adăpost.
Această convingere irațională scade posibilitatea reală ca persoana cu TOC să poată face față situației complet bine, că membrii familiei ar fi acolo pentru a oferi sprijin și că încheierea relației ar putea fi o oportunitate pentru un nou început.
Nevoia de certitudine
Dacă aveți TOC, este foarte frecvent să aveți o nevoie nerealistă de certitudine, chiar și în situații în care certitudinea nu este posibilă. Această nevoie de certitudine poate duce la căutarea unei asigurări excesive de la membrii familiei, terapeuți și mulți alții, pentru a evita senzația de anxietate.
Căutarea excesivă de reasigurare este o formă de evitare, care servește doar la întărirea gândurilor anxioase. De asemenea, poate determina pe cei dragi să-și retragă sprijinul pe măsură ce devin copleșiți, încercând să ofere asigurare.
Disconfort emoțional Intoleranță
Persoanele cu TOC cred adesea că se vor jena sau vor înnebuni dacă vor experimenta emoții negative intense. Se crede că constrângerile și căutarea excesivă de reasigurări de la alții se dezvoltă adesea ca mijloc de a evita să experimentați emoții negative.