O corelație se referă la a relația dintre două variabileCorelațiile pot fi puternice sau slabe și pozitive sau negative. Uneori, nu există nicio corelație.
Ce înseamnă corelarea
Există trei rezultate posibile ale unui studiu de corelație: o corelație pozitivă, o corelație negativă sau nicio corelație. Cercetătorii pot prezenta rezultatele folosind o valoare numerică numită coeficient de corelație.
- Corelații pozitive: Ambele variabile cresc sau scad în același timp. Un coeficient de corelație apropiat de +1,00 indică o corelație pozitivă puternică.
- Corelații negative: Pe măsură ce cantitatea unei variabile crește, cealaltă scade (și invers). Un coeficient de corelație apropiat de -1,00 indică o corelație negativă puternică.
- Fără corelație: Nu există nicio relație între cele două variabile. Un coeficient de corelație 0 nu indică nicio corelație.
Ce este un coeficient de corelație?
coeficient de corelație este o măsură a forței de corelație. Poate varia de la -1,00 (negativ) la +1,00 (pozitiv). Un coeficient de corelație 0 nu indică nicio corelație.
Cum funcționează studiile corelaționale
Studiile corelaționale sunt un tip de cercetare adesea utilizat în psihologie, precum și în alte domenii precum medicina. Cercetarea corelațională este o modalitate preliminară de a aduna informații despre un subiect. Metoda este utilă și în cazul în care cercetătorii nu pot efectua un experiment.
Cercetătorii folosesc corelații pentru a vedea dacă există o relație între două sau mai multe variabile, dar variabilele în sine nu sunt sub controlul cercetătorilor.
În timp ce cercetarea corelațională poate demonstra o relație între variabile, nu poate dovedi că schimbarea unei variabile va schimba alta. Cu alte cuvinte, studiile corelaționale nu pot dovedi relații cauză-efect.
Tipuri de cercetări corelaționale
Există trei tipuri de cercetări corelaționale: observația naturalistă, metoda de cercetare și cercetarea arhivistică. Fiecare tip are propriul scop, precum și argumentele pro și contra.
Observația naturalistă
Metoda de observare naturalistă implică observarea și înregistrarea variabilelor de interes într-un cadru natural fără interferențe sau manipulări.
Avantaje-
Poate inspira idei pentru cercetări suplimentare
-
Opțiune dacă experimentul de laborator nu este disponibil
-
Vizualizați variabilele în condiții naturale
-
Poate fi consumatoare de timp și costisitoare
-
Variabilele străine nu pot fi controlate
-
Fără control științific al variabilelor
-
Subiecții se pot comporta diferit dacă sunt conștienți că sunt observați
Această metodă este bine adaptată studiilor în care cercetătorii doresc să vadă cum se comportă variabilele în starea sau starea lor naturală. Inspirația poate fi apoi extrasă din observații pentru a informa căile viitoare de cercetare.
În unele cazuri, ar putea fi singura metodă disponibilă cercetătorilor; de exemplu, dacă experimentarea de laborator ar fi exclusă prin acces, resurse sau etică. Ar putea fi de preferat să nu poți efectua cercetări deloc, dar metoda poate fi costisitoare și durează de obicei mult timp.
Observația naturalistă prezintă mai multe provocări pentru cercetători. În primul rând, nu le permite să controleze sau să influențeze variabilele în niciun fel și nici nu pot schimba posibile variabile externe.
Cu toate acestea, acest lucru nu înseamnă că cercetătorii vor obține date fiabile din vizionarea variabilelor sau că informațiile pe care le adună nu vor avea prejudecăți.
De exemplu, subiecții studiați ar putea acționa diferit dacă știu că sunt urmăriți. Este posibil ca cercetătorii să nu fie conștienți de faptul că comportamentul pe care îl observă nu este neapărat starea naturală a subiectului (adică cum ar acționa dacă nu ar ști că sunt urmăriți).
Cercetătorii trebuie, de asemenea, să fie conștienți de prejudecățile lor, care pot afecta observarea și interpretarea comportamentului unui subiect.
Metoda anchetei
Sondajele și chestionarele sunt unele dintre cele mai comune metode utilizate pentru cercetarea psihologică. Metoda sondajului presupune ca un eșantion aleatoriu de participanți să completeze un sondaj, test sau chestionar legat de variabilele de interes. Eșantionarea aleatorie este vitală pentru generalizarea rezultatelor sondajului.
Avantaje-
Ieftin, ușor și rapid
-
Poate colecta cantități mari de date într-un timp scurt
-
Flexibil
-
Rezultatele pot fi afectate de întrebări slabe ale sondajului
-
Rezultatele pot fi afectate de un eșantion nereprezentativ
-
Rezultatele pot fi afectate de participanți
Dacă cercetătorii trebuie să adune o cantitate mare de date într-o perioadă scurtă de timp, un sondaj este probabil cea mai rapidă, mai ușoară și mai ieftină opțiune.
Este, de asemenea, o metodă flexibilă, deoarece permite cercetătorilor să creeze instrumente de colectare a datelor care să vă asigure că obțin informațiile de care au nevoie (răspunsuri la sondaj) din toate sursele pe care doresc să le utilizeze (un eșantion aleatoriu de participanți la sondaj).
Datele anchetei ar putea fi eficiente din punct de vedere al costurilor și ușor de obținut, dar au dezavantajele. În primul rând, datele nu sunt întotdeauna fiabile - mai ales dacă întrebările anchetei sunt slab scrise sau dacă proiectarea sau livrarea generală este slabă. Datele sunt, de asemenea, afectate de erori specifice, cum ar fi eșantioane nereprezentate sau subreprezentate.
Utilizarea sondajelor se bazează pe participanți pentru a furniza date utile. Cercetătorii trebuie să fie conștienți de factorii specifici legați de persoanele care iau sondajul care îi vor afecta rezultatul.
De exemplu, unii oameni s-ar putea lupta să înțeleagă întrebările. O persoană ar putea răspunde la un mod anume de a încerca să-i mulțumească pe cercetători sau de a încerca să controleze modul în care aceștia îi percep (cum ar fi încercarea de a se face să arate mai bine).
Uneori, respondenții s-ar putea să nu-și dea seama că răspunsurile lor sunt incorecte sau înșelătoare din cauza amintirilor greșite.
Cercetări arhivistice
Multe domenii ale cercetării psihologice beneficiază de analiza studiilor care au fost realizate cu mult timp în urmă de alți cercetători, precum și de revizuirea înregistrărilor istorice și a studiilor de caz.
De exemplu, într-un experiment cunoscut sub numele de „Inima Iritabilă”, cercetătorii au folosit înregistrări digitalizate care conțin informații despre veteranii războiului civil american pentru a afla mai multe despre tulburarea de stres post-traumatică (PTSD).
Avantaje-
Cantitate mare de date
-
Poate fi mai puțin costisitoare
-
Cercetătorii nu pot schimba comportamentul participanților
-
Poate fi nesigur
-
Este posibil să lipsească informațiile
-
Fără control asupra metodelor de colectare a datelor
Folosirea de înregistrări, baze de date și biblioteci care sunt accesibile publicului sau accesibile prin instituția lor poate ajuta cercetătorii care ar putea să nu aibă mulți bani pentru a-și sprijini eforturile de cercetare.
Resursele gratuite și cu costuri reduse sunt disponibile cercetătorilor la toate nivelurile prin instituții academice, muzee și depozite de date din întreaga lume.
Un alt beneficiu potențial este că aceste surse oferă adesea o cantitate enormă de date care au fost colectate pe o perioadă foarte lungă de timp, ceea ce poate oferi cercetătorilor o modalitate de a vedea tendințele, relațiile și rezultatele legate de cercetarea lor.
În timp ce incapacitatea de a schimba variabile poate fi un dezavantaj al unor metode, poate fi un beneficiu al cercetării arhivistice. Acestea fiind spuse, folosirea înregistrărilor istorice sau a informațiilor care au fost colectate cu mult timp în urmă prezintă, de asemenea, provocări. În primul rând, informațiile importante pot lipsi sau sunt incomplete, iar unele aspecte ale studiilor mai vechi ar putea să nu fie utile cercetătorilor într-un context modern.
O problemă principală a cercetării arhivistice este fiabilitatea. La examinarea cercetărilor vechi, puține informații ar putea fi disponibile despre cine a efectuat cercetarea, modul în care a fost proiectat un studiu, cine a participat la cercetare, precum și modul în care datele au fost colectate și interpretate.
Cercetătorilor li se pot prezenta și dileme etice - de exemplu, ar trebui cercetătorii moderni să folosească date din studii care au fost realizate în mod neetic sau cu etică discutabilă?
Limitările studiilor corelaționale
Probabil ați auzit expresia „corelația nu este egală cu cauzalitatea”. Aceasta înseamnă că, deși cercetarea corelațională poate sugera că există o relație între două variabile, nu poate dovedi că o variabilă va schimba alta.
De exemplu, cercetătorii ar putea efectua un studiu corelațional care sugerează că există o relație între succesul academic și stima de sine a unei persoane. Cu toate acestea, studiul nu poate arăta că succesul academic schimbă stima de sine a unei persoane.
Pentru a determina de ce există relația, cercetătorii ar trebui să ia în considerare și să experimenteze alte variabile, cum ar fi relațiile sociale ale subiectului, abilitățile cognitive, personalitatea și statutul socio-economic.
