Observația naturalistă este o metodă de cercetare utilizată de psihologi și alți oameni de știință sociali. Tehnica implică observarea subiecților în mediul lor natural. Poate fi folosit dacă efectuarea cercetărilor de laborator ar fi nerealistă, prohibitivă din punct de vedere al costurilor sau ar afecta în mod nejustificat comportamentul subiectului.
Cum funcționează observația naturalistă?
Oamenii nu se comportă neapărat într-un laborator stabilind modul în care ar fi într-un mediu natural. Cercetătorii doresc uneori să observe comportamentul subiectului lor așa cum se întâmplă („în sălbăticie”, ca să spunem așa). Psihologii își pot face o idee mai bună despre cum și de ce reacționează oamenii așa cum o fac, urmărind cum reacționează la situații și stimuli din viața reală.
Observația naturalistă este diferită de observația structurată, deoarece implică examinarea comportamentului unui subiect, deoarece apare într-un cadru natural, fără încercări de intervenție din partea cercetătorului.
De exemplu, un cercetător interesat de aspecte ale comportamentului clasei (cum ar fi interacțiunile dintre elevi sau dinamica profesor-elev) ar putea folosi observația naturalistă ca parte a cercetării lor.
Efectuarea acestor observații într-un laborator ar fi dificilă, deoarece ar presupune recrearea unui mediu de clasă. Acest lucru ar influența probabil comportamentul participanților, făcând dificilă generalizarea observațiilor făcute. Observând subiecții în mediul lor natural (sala de clasă în care lucrează și învață), cercetătorii pot observa mai pe deplin comportamentul de interes pe măsură ce apare în lumea reală.
Avantaje și dezavantaje
Un avantaj al observației naturaliste este că permite investigatorilor să observe direct subiectul într-un cadru natural. Metoda oferă oamenilor de știință o privire directă asupra comportamentului social și îi poate ajuta să observe lucruri pe care s-ar putea să nu le fi întâlnit niciodată într-un laborator setare.
Observațiile pot servi și ca inspirație pentru investigații ulterioare, iar informațiile obținute din observația naturalistă pot duce la informații care pot fi folosite pentru a ajuta oamenii să depășească problemele și să ducă la vieți mai sănătoase și mai fericite.
Alte avantaje ale observației naturaliste includ:
- Permite cercetătorilor să studieze lucruri care nu pot fi manipulate într-un laborator din motive de etică. De exemplu, deși ar fi lipsit de etică studierea efectelor închisorii prin limitarea efectivă a subiecților, cercetătorii pot culege informații utilizând observația naturalistă în cadrele reale ale închisorii.
- Poate susține validitatea externă a cercetării. Cercetătorii ar putea spune că rezultatele unui studiu de laborator pot fi generalizate la o populație mai mare, dar asta nu înseamnă că ar fi de fapt observa acele descoperiri care apar într-un cadru natural.
Observația naturalistă poate fi utilă în multe cazuri, dar metoda are și unele dezavantaje potențiale.
Un dezavantaj al observației naturaliste este că poate fi dificil să se determine cauza exactă a comportamentului unui subiect. De asemenea, experimentatorul nu poate controla variabilele exterioare.
Alte dezavantaje ale observației naturaliste includ:
- Oamenii s-ar putea comporta diferit atunci când știu că sunt urmăriți. Subiecții ar putea încerca să se comporte mai bine decât ar fi în mod normal pentru a părea mai dezirabili din punct de vedere social sau mai acceptabili pentru cei care îi observă. Cercetătorii pot face eforturi pentru a evita problema, dar poate fi dificil de eliminat.
- Oamenii s-ar putea schimba comportamentul pentru a se conforma cu ceea ce ei cred că se așteaptă să vadă cercetătorii. În psihologie, termenul caracteristicile cererii se referă la indicii subtile care permit participanților să știe despre ce este experimentul sau despre ce speră să găsească cercetătorii. Participanții își pot modifica comportamentul pentru a merge împreună cu ceea ce cred că vor cercetătorii.
- Diferiti observatori pot trage concluzii diferite din acelasi comportament martor. Doi cercetători ar putea vedea aceleași acțiuni, dar le atribuie unor cauze diferite.
Metode de colectare a datelor
Cercetătorii folosesc diferite tehnici pentru a colecta și înregistra date din observația naturalistă. De exemplu, ar putea scrie de câte ori s-a produs un anumit comportament într-o anumită perioadă de timp sau ar putea realiza o înregistrare video a subiecților.
- Înregistrări audio sau video. În funcție de tipul de comportament observat, cercetătorii ar putea decide, de asemenea, să facă înregistrări audio sau înregistrate video pentru fiecare sesiune de observare.
- Povestea observatorului. Observatorul ar putea lua note în timpul sesiunii la care se poate referi. Ei pot colecta date și discerne modele de comportament din aceste note.
- Tally Contează. Observatorul notează când și de câte ori s-au produs anumite comportamente.
Cât de des sunt colectate datele?
Rareori este practic - sau chiar posibil - observarea fiecare moment al vieții unui subiect. Prin urmare, cercetătorii folosesc adesea eșantionarea pentru a culege informații prin observare naturalistă. Scopul este de a vă asigura că eșantionul de date este reprezentativ pentru comportamentul general al subiectului.
Un eșantion reprezentativ poate fi obținut prin:
- Eșantionarea timpului. Preluarea probelor la diferite intervale de timp (aleatorii sau sistematice).
- Eșantionarea situației. Observarea comportamentului în diferite situații și setări.
Exemple
Imaginați-vă că doriți să studiați comportamentul asumării riscurilor la adolescenți. S-ar putea să alegeți să observați comportamentul în diferite setări, cum ar fi pe un deal de sanie, un perete de alpinism, un patinoar și o plimbare cu mașina. După ce definiți operațional „comportamentul de asumare a riscurilor”, vă veți observa subiecții adolescenți în aceste setări și înregistrați fiecare incidență a ceea ce ați definit ca un comportament riscant.
Exemple celebre de observații naturaliste includ călătoria lui Charles Darwin la bordul HMS Beagle, care a servit ca bază pentru teoria sa despre selecția naturală, și lucrarea lui Jane Goodall care studiază comportamentul cimpanzeilor.