Diferite tipuri de emoții par să ne conducă viața de zi cu zi. Luăm decizii în funcție de faptul că suntem fericiți, supărați, triști, plictisiți sau frustrați. Alegem activități și hobby-uri pe baza emoțiilor pe care le incită. Înțelegerea emoțiilor ne poate ajuta să navigăm în viață cu o mai mare ușurință și stabilitate.
Ce sunt emoțiile?
Conform cărții „Descoperirea psihologiei” de Don Hockenbury și Sandra E. Hockenbury, o emoție este o stare psihologică complexă care implică trei componente distincte: o experiență subiectivă, un răspuns fiziologic și un răspuns comportamental sau expresiv.
Pe lângă încercarea de a defini ce sunt emoțiile, cercetătorii au încercat, de asemenea, să identifice și să clasifice diferitele tipuri de emoții. Descrierile și perspectivele s-au schimbat de-a lungul timpului:
- În 1972, psihologul Paul Eckman a sugerat că există șase emoții de bază care sunt universale în culturile umane: frică, dezgust, furie, surpriză, fericire și tristețe.
- În anii 1980, Robert Plutchik a introdus un alt sistem de clasificare a emoțiilor cunoscut sub numele de „roata emoțiilor”. Acest model a demonstrat modul în care emoțiile diferite pot fi combinate sau amestecate, la fel cum un artist amestecă culorile primare pentru a crea alte culori.
- În 1999, Eckman și-a extins lista pentru a include o serie de alte emoții de bază, inclusiv jenă, emoție, dispreț, rușine, mândrie, satisfacție și distracție.
Plutchik a propus opt dimensiuni emoționale primare: fericire vs. tristețe, furie vs. frică, încredere vs dezgust și surpriză vs. anticipare. Aceste emoții pot fi apoi combinate pentru a crea altele (cum ar fi fericirea + anticipația = excitare).
Elementele cheie ale emoțiilor
Pentru a înțelege mai bine ce sunt emoțiile, să ne concentrăm pe cele trei elemente cheie ale acestora, cunoscute sub numele de experiență subiectivă, răspunsul fiziologic și răspunsul comportamental.
Experiența subiectivă
În timp ce experții cred că există o serie de emoții universale de bază pe care le experimentează oamenii din întreaga lume, indiferent de fond sau cultură, cercetătorii consideră, de asemenea, că trăirea emoțiilor poate fi extrem de subiectivă. Luați în considerare furia, de exemplu. Este toată furia la fel? Propria ta experiență ar putea varia de la o supărare ușoară la o furie orbitoare.
Deși avem etichete largi pentru emoții precum „furios”, „trist” sau „fericit”, propria experiență a acestor emoții poate fi mult mai multidimensională, deci subiectivă.
De asemenea, nu experimentăm întotdeauna forme pure ale fiecărei emoții. Emoțiile mixte asupra diferitelor evenimente sau situații din viața noastră sunt frecvente. Când vă confruntați cu începerea unui nou loc de muncă, s-ar putea să vă simțiți atât entuziasmați, cât și nervoși. Să te căsătorești sau să ai un copil ar putea fi marcat de o mare varietate de emoții, de la bucurie la anxietate. Aceste emoții ar putea apărea simultan sau le-ați simți una după alta.
Răspunsul fiziologic
Dacă v-ați simțit vreodată că stomacul vă scutură de anxietate sau inima vă palpa de frică, atunci vă dați seama că emoțiile provoacă și reacții fiziologice puternice. (Sau, ca și în teoria emoției Cannon-Bard, simțim emoții și experimentăm simultan reacții fiziologice.)
Multe dintre răspunsurile fiziologice pe care le experimentați în timpul unei emoții, cum ar fi palmele transpirate sau bătăile inimii, sunt reglementate de sistemul nervos simpatic, o ramură a sistemului nervos autonom.
Sistemul nervos autonom controlează răspunsurile involuntare ale corpului, precum fluxul sanguin și digestia. Sistemul nervos simpatic este însărcinat cu controlul reacțiilor de luptă sau fugă ale corpului. Atunci când vă confruntați cu o amenințare, aceste răspunsuri vă pregătesc automat corpul să fugă de pericol sau să înfrunte amenințarea direct.
În timp ce studiile timpurii ale fiziologiei emoției tindeau să se concentreze asupra acestor răspunsuri autonome, cercetări mai recente au vizat rolul creierului în emoții. Scanările cerebrale au arătat că amigdala, parte a sistemului limbic, joacă un rol important în emoție și în special în frică.
Amigdala în sine este o structură mică, în formă de migdale, care a fost legată de stări motivaționale precum foamea și setea, precum și de memorie și emoție. Cercetătorii au folosit imagistica creierului pentru a arăta că atunci când oamenilor li se arată imagini amenințătoare, amigdala se activează. S-a demonstrat, de asemenea, că deteriorarea amigdalei afectează răspunsul fricii.
Răspunsul comportamental
Componenta finală este probabil una cu care sunteți cel mai familiarizat - expresia reală a emoției. Petrecem o cantitate semnificativă de timp interpretând expresiile emoționale ale oamenilor din jurul nostru. Abilitatea noastră de a înțelege cu exactitate aceste expresii este legată de ceea ce psihologii numesc inteligență emoțională, iar aceste expresii joacă un rol major în limbajul corpului nostru general.
Cercetările sugerează că multe expresii sunt universale, cum ar fi un zâmbet pentru a indica fericirea sau o încruntare pentru a indica tristețe. Normele socioculturale joacă, de asemenea, un rol în modul în care exprimăm și interpretăm emoțiile.
În Japonia, de exemplu, oamenii au tendința de a masca manifestările de frică sau dezgust atunci când este prezentă o figură de autoritate. În mod similar, culturile occidentale precum Statele Unite sunt mai predispuse să exprime emoții negative atât singure, cât și în prezența altora, în timp ce culturile din est precum Japonia sunt mai susceptibile să o facă în timp ce sunt singure.
Emoții vs. Moods
În limbajul cotidian, oamenii folosesc adesea termenii „emoții” și „stări de spirit” interschimbabil, dar psihologii fac de fapt distincții între cele două. În ce se deosebesc? O emoție este de obicei destul de scurtă, dar intensă. Emoțiile sunt, de asemenea, susceptibile de a avea o cauză certă și identificabilă.
De exemplu, după ce nu ați fost de acord cu un prieten cu privire la politică, s-ar putea să vă simțiți furios pentru o perioadă scurtă de timp. O stare de spirit, pe de altă parte, este de obicei mult mai blândă decât o emoție, dar durează mai mult. În multe cazuri, poate fi dificil să se identifice cauza specifică a unei dispoziții. De exemplu, s-ar putea să vă simțiți sumbru timp de câteva zile fără un motiv clar și identificabil.
Obțineți sfaturi de la Verywell Mind Podcast
Găzduit de redactor-șef și terapeut Amy Morin, LCSW, acest episod din Podcast-ul The Verywell Mind împărtășește modul în care vă puteți apleca în emoții incomode.
