Ce este Misophonia?
Misofonia, numită și sindrom de sensibilitate sonoră selectivă, este o afecțiune în care anumite sunete declanșează o izbucnire marcată de iritare, furie sau agresivitate. Persoanele cu misofonie reacționează într-un mod extrem și adesea emoțional la anumite sunete „declanșatoare”. Reacțiile variază de la enervare, fugă sau chiar furie cu unele persoane care se lovesc violent.
Misofonia este o afecțiune slab înțeleasă și sub cercetare. Termenul misofonie nu a apărut pentru a descrie starea până în anul 2000, deși starea a fost descrisă mult mai devreme ca sindrom de sensibilitate sonoră selectivă. Conștientizarea tulburării a crescut de la câteva știri difuzate la nivel național despre tulburare în 2011.
Termenul misophonia înseamnă literalmente „ura față de sunet”.
Simptome
Simptomul principal al misofoniei este o reacție extremă ca răspuns la alte persoane care emit anumite sunete. Aceste reacții pot include:
- Furie
- Evitare
- Supărare
- Dezgust
- Agresivitate verbală sau fizică
Răspunsul pe care îl are o persoană cu misofonie la acești factori declanșatori este adesea numit „autonom” și uneori comparat cu răspunsul „luptei sau fugii” al organismului.
Răspunsul la luptă sau fugă este numit și răspunsul la stres acut. Este modul natural al organismului de a răspunde la o situație pe care o consideră amenințătoare.
O serie de lucruri se întâmplă ca parte a acestui răspuns:
- Se eliberează hormonii adrenalină și norepinefrină
- Ritmul cardiac și ritmul de respirație cresc
- Mușchii se strâng
- Vasele de sânge se constrâng
- Elevii se dilată
- Alertă și conștientizare cresc
Cercetările au arătat că persoanele cu misofonie experimentează, de asemenea, tensiunea arterială crescută, bătăile inimii și temperatura corpului.
Toate aceste răspunsuri reprezintă modul în care organismul se pregătește să răspundă la stimulul amenințător. Nu este clar de ce o persoană cu misofonie ar putea răspunde într-un mod similar cu un sunet declanșator, dar cercetătorii consideră că acest răspuns este involuntar.
Persoanele cu această afecțiune cronică raportează adesea sentimente de panică, furie și anxietate ca răspuns la declanșarea zgomotelor.
Persoanele cu misofonie pot depune eforturi mari pentru a evita expunerea la zgomote. Se pot izola social sau pot inventa mecanisme interesante de coping. Unii pot purta căști sau pot produce alte zgomote pentru a îneca sunetele declanșatoare.
Diagnostic
În prezent, nu există criterii de diagnostic stabilite pentru misofonie și afecțiunea nu este recunoscută ca diagnostic oficial în Manualul de diagnosticare și statistic al tulburărilor mentale, ediția a cincea (DSM-5).
Criteriile de diagnostic propuse au fost publicate în 2013, iar cercetătorii au sugerat ca tulburarea să fie clasificată ca o tulburare psihiatrică separată și discretă. Cercetătorii observă că, deși misofonia seamănă cu alte condiții, cum ar fi fobiile specifice, TOC și tulburarea explozivă intermitentă, niciuna dintre acestea condițiile se potrivesc pe deplin tiparelor de simptome care sunt caracteristici ale misofoniei.
Criteriile propuse sugerează că misofonia se caracterizează prin:
- Anticipând că un anumit sunet va duce la iritare, furie sau dezgust
- Sentimente de furie care inițiază o pierdere a controlului
- Evitarea sunetelor declanșatoare cunoscute sau tolerarea acestor sunete cu furie extremă, disconfort sau dezgust
- Distres semnificativ care interferează cu activitățile zilnice normale
- Aceste sentimente nu sunt mai bine explicate de o altă tulburare mentală sau afecțiune medicală
Deși nu există un diagnostic oficial, medicul dumneavoastră vă poate recomanda opțiuni de tratament care vă pot ajuta să gestionați simptomele afecțiunii.
Cauze
Cauzele exacte ale misofoniei nu sunt cunoscute, dar există o serie de factori care pot juca un rol.
- Chimia creierului: Unele cercetări sugerează că persoanele cu misofonie pot avea o conectivitate mai mare între cortexul insular anterior (AIC), o zonă a creierului importantă în procesarea emoțională și cortexul auditiv.
- Alte afecțiuni psihice: Persoanele care au, de asemenea, tulburare obsesiv-compulsivă (TOC), sindromul Tourette și tulburări de anxietate sunt, de asemenea, mai susceptibile de a avea misofonie.
- Tinnitus: Misofonia este mai frecventă la persoanele care au și tinitus, o afecțiune în care oamenii aud zgomote, adesea un sunet, pe care nimeni altcineva nu-l poate auzi.
- Genetica: Misofonia tinde să apară în familii, deci este probabil că există o componentă genetică care crește riscul de a dezvolta afecțiunea.
În ciuda conștientizării sporite a tulburării, cercetarea asupra misofoniei este foarte limitată, majoritatea informațiilor provenind din studii și rapoarte de caz extrem de mici. Dovezile epidemiologice lipsesc, de asemenea.
Unele studii sugerează că incidența misofoniei este mult mai mare decât au crezut profesioniștii, dar mulți oameni au doar simptome ușoare pentru care nu solicită tratament.
Tipuri
În timp ce misofonia este uneori comparată cu o altă afecțiune numită hiperacuză, declanșatorii misofoniei tind să fie sunete de zi cu zi blânde, de fapt, multe dintre ele par să implice funcții corporale. Următorii sunt declanșatorii obișnuiți:
- Respiraţie
- Mestecând
- Dând clic
- Mâncăruri care zgâlțâie sau linguri care se răzuiesc pe vase
- Câini care latră
- Decuparea unghiilor
- Atingerea unghiilor
- Înghițind
- Smacking buze
- Respirație nasală
- Nas fluierând
- Slurping
- Strănut
- Adulmecând
- Pufnind
- Fluierând
- Căscat
Este interesant de observat că în cazul funcțiilor corporale, cum ar fi căscatul sau buzele, sunetul declanșează adesea un răspuns numai atunci când este produs de o altă persoană. La fel ca hiperacuzisul, mulți oameni cu misofonie suferă, de asemenea, de tinitus.
Tratament
În prezent nu există tratamente stabilite pentru misofonie. Cu toate acestea, unele opțiuni de tratament care pot fi benefice includ:
- Terapia cognitiv-comportamentală (TCC): Această abordare poate ajuta oamenii să schimbe unele gânduri negative și asociații cu sunetele care declanșează de obicei un răspuns. Un studiu publicat în Jurnalul tulburărilor afective a constatat că aproape 50% dintre persoanele cu misofonie care au fost tratați cu TCC au prezentat o reducere semnificativă a simptomelor.
- Medicamente: Deși nu există niciun medicament aprobat pentru tratarea misofoniei, medicamentele pot fi prescrise pentru a trata afecțiuni care apar simultan, cum ar fi anxietatea sau depresia.
- Terapia de recalificare a tinitusului (TRT): Această abordare implică purtarea unui dispozitiv pentru a produce zgomote care atrag atenția, terapie pentru a învăța oamenii să ignore zgomotele și tehnici de relaxare pentru a minimiza răspunsul automat la stres. În timp ce este utilizat în mod tradițional în tratamentul tinitusului, TRT poate ajuta persoanele cu misofonie învățați să tolerați mai bine anumite zgomote declanșatoare.
Copiind
Există, de asemenea, modificări ale stilului de viață, strategii de coping și tehnici de relaxare care vă pot ajuta să gestionați simptomele misofoniei.
Câteva strategii pe care le puteți încerca:
- Purtarea dopurilor pentru urechi în situații în care veți fi expus la un zgomot de declanșare
- Folosirea unui aparat de zgomot alb pentru a bloca anumite zgomote
- Purtarea căștilor în cazul în care începeți să vă simțiți copleșiți
- Pornirea muzicii sau a televizorului pentru un zgomot de fond
- Practicarea unor tehnici bune de gestionare a stresului
- Reglarea setării astfel încât să fiți expus la declanșarea zgomotelor mai rar
- Să aveți un plan în loc atunci când simțiți că o explozie este iminentă, cum ar fi ieșirea din cameră sau practicarea unei tehnici de relaxare, cum ar fi respirația profundă sau vizualizarea
De asemenea, s-ar putea să vă fie de ajutor să discutați cu alții despre această afecțiune. Oamenii vor putea evita mai bine să producă anumite zgomote în jurul tău - cum ar fi guma de mestecat sau fluieratul - dacă știu că ar putea declanșa o reacție negativă.
Dacă dumneavoastră sau o persoană dragă vă confruntați cu misofonia, contactați linia telefonică națională de asistență pentru administrarea serviciilor de abuz de substanțe și sănătate mintală (SAMHSA) la 1-800-662-4357 pentru informații despre facilitățile de asistență și tratament din zona dumneavoastră.
Pentru mai multe resurse de sănătate mintală, consultați baza noastră de date națională de asistență.