Ce este o criză existențială?

O criză existențială se referă la sentimente de neliniște cu privire la sens, alegere și libertate în viață. Indiferent dacă este menționată o criză existențială sau o anxietate existențială, principalele preocupări sunt aceleași: că viața este inerent lipsită de sens, că existența noastră nu are sens, deoarece există limite sau limite pe ea și că trebuie să murim cu toții cândva.

Anxietatea existențială tinde să apară în timpul tranzițiilor și reflectă dificultăți de adaptare, adesea legate de pierderea siguranței și securității. De exemplu, un student care se îndepărtează de casă sau un adult care trece printr-un divorț dificil s-ar putea simți ca baza pe care viața lor a fost construit se prăbușește. Acest lucru poate duce la punerea la îndoială a semnificației existenței lor.

Pentru existențialisti, o criză existențială este considerată o călătorie, o conștientizare, o experiență necesară și un fenomen complex. Ea apare dintr-o conștientizare a propriilor libertăți și a modului în care viața se va sfârși pentru tine într-o zi.

Identificarea unei crize existențiale

În timpul unei crize existențiale, o persoană poate prezenta o varietate de simptome, inclusiv:

Anxietate
Depresie
Simțindu-mă copleșit
Izolarea față de prieteni și cei dragi
Lipsa motivației și a energiei
Singurătate
Îngrijorare obsesivă

O criză existențială apare adesea după evenimente majore de viață, cum ar fi:

Schimbarea carierei sau a locului de muncă
Moartea unei persoane dragi
Diagnosticul unei boli grave sau care pune viața în pericol
Introducerea unei categorii de vârstă semnificative, cum ar fi 40, 50 sau 65 de ani
Experimentarea unei experiențe tragice sau traumatice
Având copii
Căsătorie sau divorț

Persoanele cu următoarele condiții de sănătate mintală pot fi, de asemenea, mai predispuse la o criză existențială; deși aceste tulburări nu cauzează o criză existențială:

Anxietate
Tulburare de personalitate la limită (BPD)
Depresie
Tulburare obsesiv-compulsivă (TOC)

Tipuri

„Criză existențială” este un termen-umbrelă care poate fi folosit pentru a descrie sau grupa mai multe tipuri de probleme.

Frica și responsabilitatea

Existențialismul subliniază că suntem cu toții liberi să facem alegeri în viață și, odată cu această libertate de a face alegeri, vine responsabilitatea. Cu toate acestea, având în vedere soarta finală a morții, acțiunile tale pot părea lipsite de sens atunci când sunt privite în raport cu imaginea mai largă a vieții tale.

În acest fel, libertatea poate duce la disperare, iar responsabilitatea care vine odată cu această libertate poate provoca anxietate. Cât de des v-ați luptat cu o decizie și v-ați temut că a fost greșită? Acea teamă de a face o alegere greșită reflectă angoasa legată de libertatea legată de preocupările existențiale.

Existențialistii cred că avem această anxietate sau anxietate pentru că nu există o cale „corectă” și nici un ghid care să ne spună ce să facem. În esență, fiecare dintre noi trebuie să-și facă sens în propria viață. Dacă această responsabilitate se simte prea mare, ne putem retrage în moduri de comportament care ne protejează de acest sentiment de anxietate.

Sensul vieții

Dacă te lupți cu anxietatea existențială, s-ar putea să te întrebi: „Ce rost are să trăiești?” Pe măsură ce treceți prin tranziții în viața voastră și pierdeți siguranța unui context și a unei structuri familiare, s-ar putea să puneți la îndoială punctul de vedere al vieții, dacă, în cele din urmă, rezultatul este că muriți. De ce să treci prin mișcări?

Filosoful, jurnalistul și autorul francez Albert Camus a susținut că abilitatea de a avea pasiune pentru ceea ce altfel ar putea fi considerat o viață fără sens reflectă o apreciere pentru viața însăși. Dacă puteți înceta să încercați să trăiți pentru sfârșit, sau „obiectivul” și să începeți să trăiți pentru actul de „a fi” în sine, atunci viața voastră devine să o trăiți pe deplin, să alegeți integritatea și să fiți pasionați. Acest lucru suna deloc surprinzător ca fundamentul meditației mindfulness în modelul medical al anxietății.

Autenticitate

O criză existențială te-ar putea îndrepta spre autenticitate, ceea ce poate aduce și anxietate. S-ar putea să aveți gânduri despre trecerea existenței voastre și despre modul în care o trăiți. Când încetați să luați de la sine înțeles că vă veți trezi în viață în fiecare zi, s-ar putea să experimentați anxietate, dar în același timp un sens mai profund.

S-ar putea să observați că toate problemele zilnice de zi cu zi care v-au deranjat atât de mult par să nu mai aibă importanță și că toate gândurile, temerile și anxietatea legate de lumesc cad, pentru că vă confruntați cu o problemă mult mai mare.

La sfârșitul vieții tale, va conta ceva din toate astea? Va conta ce carieră ai ales, câți bani ai avut sau ce mașină ai condus?

Eveniment major de viață sau faza vieții

Mulți oameni se confruntă cu o criză existențială atunci când trec într-o nouă fază a vieții, cum ar fi de la copilărie la maturitate sau de la maturitate la viață în vârstă. Evenimentele majore din viață, inclusiv absolviri, începerea unui nou loc de muncă sau schimbarea carierei, căsătoria sau divorțul, a avea copii și pensionarea, pot provoca, de asemenea, o criză existențială.

Moarte și boală

Pierderea unui partener, a unui părinte, a unui frate, a unui copil sau a unei alte persoane dragi îi obligă adesea pe oameni să-și înfrunte propria mortalitate și să pună la îndoială sensul propriei vieți. În mod similar, dacă vă confruntați cu o boală gravă sau care pune viața în pericol, este posibil să aveți o criză existențială care vă determină să vă copleșiți cu gânduri de moarte și sensul vieții.

Sfaturi pentru depășirea anxietății existențiale

Având în vedere că anxietatea existențială este legată de conștientizarea limitelor ultime din viață, care sunt moartea și întâmplarea, anxietatea de acest tip poate fi văzută mai degrabă ca inevitabilă decât ca patologică. Din această cauză, fiecare dintre noi trebuie să găsească o modalitate de a „trăi cu” această anxietate, mai degrabă decât să o elimine - sau așa susțin existențialistii.

Există atât modalități utile, cât și inutile de a răspunde la o criză existențială. Una este alegerea de a nu trăi deloc sau de a renunța la viață. O a doua este să devii atât de absorbit de distracțiile zilnice încât să nu trăiești o viață autentică. Se spune că acest lucru nu lasă loc anxietății existențiale, dar nici spațiu pentru o viață autentică.

În esență, este o strategie de adaptare sau evitare dezadaptativă. Câți oameni știi care trec prin viață cu „ochii larg închiși”, fără să se uite niciodată la imaginea de ansamblu?

Dar trăirea unei crize existențiale poate fi, de asemenea, pozitivă; vă poate forța să vă puneți la îndoială scopul în viață și să vă oferiți direcție. Iată ajutorul pentru a face din criza existențială o experiență pozitivă pentru dvs. sau pentru cineva pe care îl iubiți:

Noteaza. Poți lăsa această anxietate existențială să te motiveze și să te ghideze spre o viață mai autentică? Ce vă poate învăța această anxietate despre relația voastră cu lumea? Scoateți un caiet și notați-vă gândurile cu privire la aceste întrebări. În răspunsurile la aceste întrebări veți găsi cum să faceți față unei crize existențiale.
Căutați sprijin. A vorbi cu cei dragi despre anxietatea ta existențială te poate ajuta să câștigi o perspectivă de viață diferită și să-ți amintești de impactul pozitiv pe care l-ai avut asupra vieții lor. Cereți-i să vă ajute să vă identificați cele mai pozitive și admirabile calități.
Încercați meditația. Meditația vă poate ajuta să înlocuiți gândurile negative și să preveniți anxietatea și îngrijorările obsesive legate de o criză existențială.

Istorie

Termenul „criză existențială” își are rădăcinile în filozofia existențialismului, care se concentrează pe sensul și scopul existenței dintr-o perspectivă generală și individuală.

Existențialistii privesc anxietatea într-un mod diferit de psihiatri și psihologi. În loc să perceapă anxietatea ca pe o problemă care trebuie rezolvată, ei o privesc ca pe o parte inevitabilă a vieții pe care toată lumea o va experimenta și ceva pozitiv și care ne poate învăța lecții importante despre viață.

Ei privesc preocupările finale ale vieții ca fiind moartea, libertatea, izolarea și lipsa de sens. Se consideră că aceste preocupări provoacă sentimente de spaimă și anxietate, deoarece nu putem fi niciodată siguri că alegerile noastre sunt cele corecte și, odată ce se face o alegere, alternativa trebuie respinsă.

În 1844, filosoful danez Soren Kierkegaard scria: „Cine a învățat să fie neliniștit în modul corect, a învățat ultimul lucru.” Aceasta exprimă ideea că anxietatea existențială depășește teama cu privire la necazurile de zi cu zi.

Tratament

Deși nu există un tratament specific pentru tratarea anxietății existențiale, există tratamente care pot fi de ajutor. De exemplu, terapia comportamentală cognitivă (TCC) și medicația pot ajuta la abordarea simptomelor de anxietate, depresie și alte probleme de sănătate mintală care pot însoți anxietatea existențială, inclusiv gândurile de sinucidere.

Dacă aveți gânduri de sinucidere, contactați National Suicide Prevention Lifeline la 1-800-273-8255 pentru sprijin și asistență de la un consilier instruit. Dacă dumneavoastră sau o persoană dragă vă aflați în pericol imediat, sunați la 911.

Pentru mai multe resurse de sănătate mintală, consultați baza noastră de date națională de asistență.

A vorbi cu un profesionist poate fi foarte util în reducerea anxietății existențiale. Dacă vă aflați în lupta cu anxietatea existențială, fie din cauza unei tranziții sau a unui eveniment care schimbă viața, abordările de auto-îngrijire care se concentrează pe găsirea sensului pot fi, de asemenea, utile.