La persoanele cu tulburare bipolară, mania și hipomania pot cuprinde diverse simptome, de la cheltuieli nesăbuite până la promiscuitate sexuală. În plus, pot apărea și unele simptome mai subtile, cum ar fi credința susținută de unii pacienți că tot ce se întâmplă în jurul lor este legat cumva de ei atunci când, de fapt, nu este. Acest simptom este cunoscut ca idei de referință. O extensie a acestor credințe iraționale, iluzii de referință, poate determina pacienții să își schimbe comportamentul în mod semnificativ din cauza acestei credințe greșite.
Aceste două simptome - idei de referință și iluzii de referință - pot afecta oamenii în moduri foarte diferite. De exemplu, un bărbat ar putea crede că mesajele secrete despre el sunt difuzate într-o emisiune săptămânală de televiziune, până la punctul în care înregistrează programele și le urmărește iar și iar. Între timp, o femeie ar putea fi convinsă că toate notificările postate pe panourile din afara bisericilor se adresează direct ei, ceea ce o înspăimântă atât de mult încât refuză să părăsească casa.
Idei de referință vs. iluzii de referință
Unii medici și cercetători folosesc termenii idei de referință și iluzii de referință interschimbabil. Alte surse diferențiază cele două, spunând că ideile de referință au un impact mai mic asupra vieții persoanei în ansamblu.
În timp ce ideile de referință sunt evenimente reale care sunt interiorizate personal, iluziile de referință nu se bazează în realitate. Cu toate acestea, ideile de referință pot acționa ca un precursor al iluziilor de referință.
Mulți oameni vor experimenta gânduri trecătoare sau idei de referință. De exemplu, mergi la o petrecere și doar un minut crezi sincer că toată lumea șoptește despre tine. Acest lucru se află în sfera comportamentului uman normal, cu excepția cazului în care vi se întâmplă în mod constant.
Atunci când aceste gânduri trec de linia de afară a faptelor sau evenimentelor reale (când crezi că oameni pe care nici măcar nu-i știi șoptesc despre tine și treci să te ascunzi acasă din cauza asta), gândurile se transformă în amăgiri.
Cele 3 criterii pentru iluzie
Karl Jaspers, psihiatru germano-elvețian, a descris principalele criterii pentru o adevărată amăgire într-o carte revoluționară din 1913, Psihologie generala. Ei includ:
- Certitudine (persoana este convinsă că iluzia este reală).
- Incorigibilitate (persoana nu poate fi convinsă altfel sau poate avea credința zdruncinată în vreun fel).
- Imposibilitatea (iluzia este bizară și deloc reală).
Unii oameni au doar iluzii ocazionale, aleatorii de referință, în timp ce alții le au tot timpul.
Dacă gândurile delirante apar mai mult de o lună și implică evenimente care s-ar putea întâmpla de fapt (cum ar fi urmărit, infectat cu o boală sau iubit la distanță), tulburarea delirantă este diagnosticul.
Manualul de diagnostic și statistic al tulburărilor mentale (DSM-5) clarifică criteriile pentru tulburarea delirantă, care poate apărea la persoanele cu tulburare bipolară. Mai exact, DSM-5 specifică faptul că persoanele cu tulburare pot avea iluzii non-bizare, ceea ce înseamnă că ceea ce imaginați că se întâmplă ar putea avea loc cu adevărat (cum ar fi urmărirea).
Diferența cheie dintre iluziile de referință și tulburarea iluzorie este că delirurile de referință nu sunt cu siguranță reale, în timp ce gândurile în tulburarea delirantă ar putea fi reale (deși sunt destul de puțin probabil).
Alte tipuri de iluzii
- Iluziile bizare nu au nicio posibilitate sau bază să se întâmple în realitate.
- Iluziile de control înseamnă că gândurile, sentimentele și acțiunile unui pacient nu sunt ale sale, ci provin dintr-o forță sau persoană externă.
- Iluziile depresive sunt marcate de o stare depresivă predominantă. Acestea pot include amăgiri care implică o boală gravă, sărăcie sau infidelitate a soțului.
Tratament
Medicamentele antipsihotice pot ajuta la iluziile de referință, la fel ca consilierea și psihoterapia. Terapia cognitiv-comportamentală este folosită pentru a ajuta oamenii să își reformuleze gândurile și să exploreze explicații logice pentru linia lor de gândire.