Studiul personalității este unul dintre subiectele majore de interes în psihologie. Există numeroase teorii ale personalității și cele mai multe dintre cele mai importante se încadrează într-una din cele patru perspective majore. Fiecare dintre aceste perspective asupra personalității încearcă să descrie diferite tipare în personalitate, inclusiv modul în care se formează aceste modele și modul în care oamenii diferă la nivel individual.
Aflați mai multe despre cele patru perspective majore ale personalității, teoreticianul asociat cu fiecare teorie și ideile de bază care sunt centrale pentru fiecare perspectivă.
Perspectiva psihanalitică
Perspectiva psihanalitică a personalității subliniază importanța experiențelor copilăriei timpurii și a minții inconștiente. Această perspectivă asupra personalității a fost creată de psihiatrul Sigmund Freud, care credea că lucrurile ascunse în inconștient ar putea fi dezvăluite în mai multe moduri diferite, inclusiv prin vise, asociere liberă și alunecări de limbă.
Teoreticienii neo-freudieni, inclusiv Erik Erikson, Carl Jung, Alfred Adler și Karen Horney, credeau în importanța inconștientului, dar nu erau de acord cu alte aspecte ale teoriilor lui Freud.
Teoreticienii majori
Mai jos sunt cei mai proeminenți teoreticieni ai perspectivei psihanalitice:
- Sigmund Freud: A subliniat importanța evenimentelor din prima copilărie, a influenței inconștientului și a instinctelor sexuale în dezvoltarea și formarea personalității.
- Erik Erikson: A subliniat elementele sociale ale dezvoltării personalității, criza identității și modul în care personalitatea este modelată pe parcursul întregii durate de viață.
- Carl Jung: Concentrat pe concepte precum inconștientul colectiv, arhetipurile și tipurile psihologice.
- Alfred Adler: Se credea că motivul de bază din spatele personalității implică eforturile pentru superioritate sau dorința de a depăși provocările și de a ne apropia de realizarea de sine. Această dorință de a obține superioritate provine din sentimente de inferioritate de bază pe care Adler le credea universale.
- Karen Horney: Concentrat pe nevoia de a depăși anxietatea de bază, sentimentul de a fi izolat și singur în lume. Ea a subliniat factorii societali și culturali care joacă, de asemenea, un rol în personalitate, inclusiv importanța relației părinte-copil.
Perspectivă umanistă
Perspectiva umanistă a personalității se concentrează pe creșterea psihologică, liberul arbitru și conștientizarea personală. Este nevoie de o perspectivă mai pozitivă asupra naturii umane și se concentrează pe modul în care fiecare persoană își poate atinge potențialul individual.
Teoreticienii majori
Următorii sunt cei mai influenți teoreticieni ai perspectivei umaniste:
- Carl Rogers: Credea în bunătatea inerentă a oamenilor și sublinia importanța liberului arbitru și a creșterii psihologice. El a sugerat că tendința actualizatoare este forța motrice din spatele comportamentului uman.
- Abraham Maslow: A sugerat ca oamenii să fie motivați de o ierarhie a nevoilor. Cele mai elementare nevoi sunt centrate pe lucruri necesare vieții, cum ar fi hrana și apa, dar pe măsură ce oamenii se ridică în ierarhie, aceste nevoi se concentrează pe lucruri precum stima și actualizarea de sine .
Perspectiva trăsăturii
Perspectiva trăsăturilor personalității se axează pe identificarea, descrierea și măsurarea trăsăturilor specifice care alcătuiesc personalitatea umană. Prin înțelegerea acestor trăsături, cercetătorii cred că pot înțelege mai bine diferențele dintre indivizi.
Teoreticienii majori
Mai jos sunt cei mai importanți teoreticieni din perspectiva trăsăturii:
- Hans Eysenck: A sugerat că există trei dimensiuni ale personalității: 1) extraversie-introversiune, 2) stabilitate emoțională-nevrotism și 3) psihoticism.
- Raymond Cattell: A identificat 16 trăsături de personalitate pe care le credea că ar putea fi utilizate pentru a înțelege și a măsura diferențele individuale de personalitate.
- Robert McCrae și Paul Costa: A introdus teoria celor cinci mari, care identifică cinci dimensiuni cheie ale personalității: 1) extraversiune, 2) nevrotism, 3) deschidere spre experiență, 4) conștiinciozitate și 5) agreabilitate.
Perspectivă cognitivă socială
Perspectiva socială cognitivă a personalității subliniază importanța învățării observaționale, auto-eficacitatea, influențele situaționale și procesele cognitive.
Teoreticienii majori
Principalul susținător al perspectivei cognitive sociale este:
- Albert Bandura: A subliniat importanța învățării sociale sau a învățării prin observare. Teoria sa a subliniat rolul gândurilor conștiente, inclusiv autoeficacitatea, sau propriile noastre credințe în abilitățile noastre.
