Potrivit lui Sigmund Freud, personalitatea umană este complexă și are mai mult decât o singură componentă. În celebra sa teorie psihanalitică, Freud afirmă că personalitatea este compusă din trei elemente cunoscute sub numele de id, ego și super-ego. Aceste elemente funcționează împreună pentru a crea comportamente umane complexe.
Fiecare componentă își adaugă propria contribuție unică la personalitate și cele trei interacționează în moduri care au o influență puternică asupra unui individ. Fiecare element al personalității apare în diferite momente ale vieții.
Conform teoriei lui Freud, anumite aspecte ale personalității tale sunt mai primare și te-ar putea presiona să acționezi după nevoile tale cele mai elementare. Alte părți ale personalității tale lucrează pentru a contracara aceste dorințe și se străduiesc să te facă să te conformezi cerințelor realității.
Iată o privire mai atentă la fiecare dintre aceste părți cheie ale personalității, modul în care funcționează individual și modul în care interacționează.
Id
- Potrivit lui Freud, id-ul este sursa întregii energii psihice, făcându-l componenta principală a personalității.
- Id-ul este singura componentă a personalității care este prezentă încă de la naștere.
- Acest aspect al personalității este în întregime inconștient și include comportamente instinctive și primitive.
Id-ul este condus de principiul plăcerii, care se străduiește să satisfacă imediat toate dorințele, dorințele și nevoile. Dacă aceste nevoi nu sunt satisfăcute imediat, rezultatul este o stare de anxietate sau tensiune. De exemplu, o creștere a foamei sau a setei ar trebui să producă o încercare imediată de a mânca sau a bea.
Identitatea este foarte importantă la începutul vieții, deoarece asigură satisfacerea nevoilor unui copil. Dacă sugarul este flămând sau incomod, va plânge până când cerințele idului vor fi satisfăcute. Copiii tineri sunt conduși în întregime de identitate, nu există niciun motiv pentru ei atunci când aceste nevoi necesită satisfacție.
Imaginați-vă că încercați să convingeți un bebeluș să aștepte până la prânz pentru a-și mânca masa. Identitatea necesită satisfacție imediată și, deoarece celelalte componente ale personalității nu sunt încă prezente, sugarul va plânge până când aceste nevoi vor fi îndeplinite.
Cu toate acestea, satisfacerea imediată a acestor nevoi nu este întotdeauna realistă sau chiar posibilă. Dacă am fi conduși în întregime de principiul plăcerii, s-ar putea să ne trezim apucând lucrurile pe care le dorim din mâinile altora pentru a ne satisface propriile pofte.
Acest comportament ar fi atât perturbator, cât și inacceptabil din punct de vedere social. Conform lui Freud, id-ul încearcă să rezolve tensiunea creată de principiul plăcerii prin utilizarea gândirii procesului primar, care implică formarea unei imagini mentale a obiectului dorit ca modalitate de satisfacere a nevoii.
Deși oamenii învață în cele din urmă să controleze identitatea, această parte a personalității rămâne aceeași forță infantilă, primară de-a lungul vieții. Dezvoltarea ego-ului și supra-ego-ului permite oamenilor să controleze instinctele de bază ale identității și să acționeze în moduri atât realiste, cât și acceptabile social.
Eul
- Potrivit lui Freud, Eul se dezvoltă din id și se asigură că impulsurile idului pot fi exprimate într-un mod acceptabil în lumea reală.
- Eul funcționează în mintea conștientă, preconștientă și inconștientă.
- Eul este componenta personalității care este responsabilă de tratarea realității
Eul funcționează pe baza principiului realității, care se străduiește să satisfacă dorințele identității în moduri realiste și adecvate social. Principiul realității cântărește costurile și beneficiile unei acțiuni înainte de a decide să acționeze sau să abandoneze impulsurile.
În multe cazuri, impulsurile idului pot fi satisfăcute printr-un proces de satisfacție întârziată - ego-ul va permite în cele din urmă comportamentul, dar numai în timpul și locul potrivit.
Freud a comparat idul cu un cal, iar ego-ul cu călărețul calului. Calul oferă putere și mișcare, în timp ce călărețul oferă direcție și îndrumare. Fără călărețul său, calul poate pur și simplu să rătăcească oriunde și-a dorit și să facă tot ce-i place. Călărețul îi dă calului indicații și porunci pentru a-l duce acolo unde vrea călărețul.
Eul descarcă, de asemenea, tensiunea creată de impulsuri nesatisfăcute prin gândirea procesului secundar, în care ego-ul încearcă să găsească un obiect în lumea reală care să se potrivească cu imaginea mentală creată de procesul primar al identității.
Imaginați-vă că sunteți blocat într-o întâlnire lungă la locul de muncă. Te simți din ce în ce mai înfometat pe măsură ce întâlnirea continuă. În timp ce id-ul te poate obliga să sari de pe locul tău și să te grăbești în camera de pauză pentru o gustare, ego-ul te îndrumă să stai liniștit și să aștepți să se încheie întâlnirea.
În loc să acționați după impulsurile primare ale id-ului, petreceți restul întâlnirii imaginându-vă că mâncați un cheeseburger. Odată ce întâlnirea sa încheiat în cele din urmă, puteți căuta obiectul pe care îl imaginați și puteți satisface cerințele identității într-un mod realist și adecvat.
Superego-ul
Ultima componentă a personalității care se dezvoltă este supraegoul.
- Potrivit lui Freud, super-ego-ul începe să apară la aproximativ cinci ani.
- Superego-ul deține standardele și idealurile morale internalizate pe care le dobândim de la părinți și societate (sentimentul nostru de bine și rău).
- Superego-ul oferă îndrumări pentru a judeca.
Superego-ul are două părți:
- conştiinţă include informații despre lucruri care sunt văzute ca fiind rele de către părinți și societate. Aceste comportamente sunt adesea interzise și duc la consecințe proaste, pedepse sau sentimente de vinovăție și remușcare.
- idealul ego-ului include regulile și standardele pentru comportamentele la care aspiră ego-ul.
Superego-ul încearcă să ne perfecționeze și să civilizeze comportamentul. Funcționează pentru a suprima toate impulsurile inacceptabile ale idului și luptă pentru a face egoul să acționeze după standarde idealiste, mai degrabă decât pe principii realiste. Superego-ul este prezent în conștient, preconștient și inconștient.
Interacțiunea dintre Id, Ego și Superego
Când vorbim despre id, ego și super-ego, este important să ne amintim că acestea nu sunt trei entități separate cu limite clar definite. Aceste aspecte sunt dinamice și interacționează întotdeauna pentru a influența personalitatea și comportamentul general al unui individ.
Cu multe forțe concurente, este ușor de văzut cum ar putea apărea conflictul între id, ego și super-ego. Freud a folosit termenul de putere a ego-ului pentru a se referi la capacitatea ego-ului de a funcționa în ciuda acestor forțe de duel.
O persoană care are o forță bună a ego-ului poate gestiona în mod eficient aceste presiuni, în timp ce o persoană cu o putere prea mare sau prea mică a ego-ului poate fi neclintită sau perturbatoare.
Ce se întâmplă dacă există un dezechilibru?
Potrivit lui Freud, cheia unei personalități sănătoase este un echilibru între id, ego și super-ego.
Dacă ego-ul este capabil să se modereze adecvat între cerințele realității, identitatea și super-ego-ul, apare o personalitate sănătoasă și bine ajustată. Freud credea că un dezechilibru între aceste elemente ar duce la o personalitate dezadaptativă.
De exemplu, o persoană cu o identitate extrem de dominantă poate deveni impulsivă, incontrolabilă sau chiar criminală. O astfel de persoană acționează în funcție de îndemnurile sale de bază, fără să se preocupe dacă comportamentul lor este adecvat, acceptabil sau legal.
Pe de altă parte, un super-ego prea dominant ar putea duce la o personalitate extrem de moralistă și de judecată. O persoană condusă de super-ego ar putea să nu poată accepta nimic sau pe oricine pe care îl consideră „rău” sau „imoral”.
Un cuvânt de la Verywell
Teoria lui Freud oferă o conceptualizare a modului în care este structurată personalitatea și a funcționării elementelor personalității. În viziunea lui Freud, pentru o personalitate sănătoasă este necesar un echilibru în interacțiunea dinamică a identității, ego-ului și super-ego-ului.
În timp ce ego-ul are o treabă grea de făcut, nu trebuie să acționeze singur. Anxietatea joacă, de asemenea, un rol în a ajuta ego-ul să medieze între cerințele impulsurilor de bază, valorile morale și lumea reală. Când întâmpinați diferite tipuri de anxietate, mecanismele de apărare pot apărea pentru a ajuta la apărarea ego-ului și pentru a reduce anxietatea pe care o simțiți.
