Ligirofobia, uneori cunoscută sub numele de fonofobie, este frica de zgomote puternice. Frica este cea mai frecventă la copiii mici, dar poate apărea și la adulți. Unii oameni se tem doar de zgomote puternice bruște, în timp ce alții se tem de zgomotul continuu. Acest lucru vă poate afecta capacitatea de a vă simți confortabil în medii sociale care implică a fi într-o mulțime, cum ar fi petreceri, concerte și alte evenimente.
La copii mici
Temerile comune sunt o parte normală a creșterii și mulți copii mici prezintă numeroase temeri de scurtă durată. Zgomotele puternice, ca orice stimul surprinzător, pot declanșa reacții chiar și la sugarii foarte mici. Cu toate acestea, pentru majoritatea copiilor, aceste temeri sunt ușoare și trecătoare.
Cu toate acestea, copiii sunt la fel de capabili ca adulții să dezvolte fobii adânci care îi urmează de-a lungul copilăriei. Unele fobii pot fi rezultatul geneticii, în timp ce pentru altele pot fi rezultatul experienței de viață.
Dacă frica unui copil durează mai mult de șase luni sau dacă frica nu este ușor de calmat, este important să solicitați tratament de la un profesionist calificat în sănătate mintală.
La adulți
La adulți și copii mai mari, teama de zgomote puternice poate fi jenantă în cel mai bun caz și limitată viața în cel mai rău caz. Această teamă nu poate fi discutată sau dezvăluită prietenilor, familiei sau medicilor.
Adulților le este greu să funcționeze în medii de birou zgomotoase, să circule pe autostrăzile aglomerate sau chiar să socializeze în restaurante sau baruri aglomerate. Copiii pot avea dificultăți în acordarea atenției la clasă, participarea la sporturi de echipă sau petrecerea timpului cu prietenii în medii zgomotoase.
Unii oameni cu această frică au un moment deosebit de dificil de a adormi, deoarece zgomotele exterioare pot fi mărite atunci când stau într-o cameră întunecată și liniștită.
Alte tulburări
O toleranță scăzută la zgomot este uneori indicativă a unei alte condiții. Hiperacuzia și misofonia sunt tulburări fiziologice care determină o sensibilitate crescută la zgomot.
Deși pot apărea singure, aceste tulburări sunt uneori legate de afecțiuni de la tulburarea spectrului autist la boala Meniere. Din acest motiv, este important să consultați medicul de familie.
O fobie simplă a zgomotului este ușor de tratat, dar dacă sunt prezente tulburări concomitente, toate afecțiunile ar trebui tratate simultan. Medicul dumneavoastră poate lucra în tandem cu un profesionist din domeniul sănătății mintale pentru a vă trata în mod corespunzător afecțiunile.
Tratament
Tratamentul poate varia în funcție de severitatea fricii și de nivelul de interacțiune socială la care puteți participa cu succes pe cont propriu.
Tratamentul poate include terapia de expunere, care vă va plasa într-un mediu care vă invocă frica într-un mod controlat. Terapia cu vorbire poate fi, de asemenea, de ajutor, care este consilierea cu un profesionist din domeniul sănătății mintale cu privire la factorii declanșatori, temerile și originile anxietății dvs. pentru a vă ajuta să deveniți mai rațional cu privire la frica de zgomote puternice.
Există numeroase tehnici de auto-ajutor care pot implica relaxare musculară, grupuri de sprijin și hipnoterapie, precum și meditație, vorbire de sine pozitivă și alte modalități de a vă îmbunătăți reacția la zgomote puternice.
O altă modalitate practică de a-ți alina frica este de a controla nivelul de zgomot din spațiul tău imediat cât de confortabil. Informându-i pe ceilalți despre frica voastră, este posibil să puteți găsi un mediu fericit care să nu îi afecteze pe ceilalți la fel de mult pe cât v-ar ajuta.