Depresia catatonică este atunci când catatonia apare concomitent cu depresia. Catatonia este o stare în care o persoană se confruntă cu tulburări marcate în activitatea motorie. Deși, în general, este considerat ca fiind o implicare și o activitate reduse, se poate manifesta și ca simptome motorii excesive sau specifice.
Catatonia poate face parte dintr-o altă tulburare mintală sau afecțiune medicală sau poate fi clasificată ca „nespecificată”. Catatonia nespecificată include toate cazurile în care nu există o tulburare psihotică, afectivă sau medicală majoră care să poată fi diagnosticată.
Catatonia în sine nu este neobișnuită, afectând aproximativ 10% dintre persoanele cu afecțiuni psihiatrice din țările occidentale. Cu toate acestea, este rar ca persoanele cu tulburare depresivă majoră să o aibă. Când catatonia apare cu depresia, este în general în contextul tulburării bipolare.
De fapt, persoanele cu simptome de catatonie sunt diagnosticate cel mai frecvent cu tulburare bipolară urmată de schizofrenie, care este a doua afecțiune psihiatrică cea mai frecventă asociată cu catatonie.
Simptome
Catatonia este un sindrom care include multe semne și simptome diferite, dintre care unele au o natură destul de largă. Manifestările posibile pot include:
- Stupoare: Poate că cel mai proeminent semn este stupoarea. Stuporul se caracterizează printr-o lipsă de mobilitate și vorbire.
- Posturare: Persoanele cu catatonie pot rămâne în aceeași postură pentru perioade destul de considerabile de timp.
- Flexibilitate cerată: Clinicianul care examinează pe cineva cu catatonie este capabil să poziționeze individul în ipostaze foarte incomode pe care individul le va menține în continuare pentru o perioadă lungă de timp.
- Negativism: Încercările de a deplasa una dintre părțile corpului persoanei catatonice sunt întâmpinate cu o rezistență egală cu cantitatea de forță care se aplică.
- Ascultare automată: Persoanele cu catatonie respectă automat toate instrucțiunile date de examinator.
- Ambitendență: Persoana cu catatonie alternează între a coopera cu instrucțiunile examinatorului și a le împotrivi.
- Perna psihologică: Individul catatonic se întinde cu capul la câțiva centimetri deasupra patului, aproape ca și cum ar fi o pernă invizibilă odihnindu-se sub cap. Această poziție poate fi menținută pentru o perioadă lungă de timp.
- Apucarea forțată: Individul apucă în mod repetat și forțat mâna examinatorului atunci când i se oferă.
- Obstrucţie: Individul catatonic se oprește brusc în mijlocul unei mișcări fără niciun motiv aparent pentru a face acest lucru.
- Echopraxia: Aceasta implică imitarea acțiunilor celui care vorbește.
- Aversiune: O persoană cu catatonie se întoarce când i se vorbește.
- Manierisme: Acest simptom implică efectuarea unor mișcări repetate și intenționate (de exemplu, salutarea).
- Stereotipii: Persoanele cu catatonie se angajează uneori în mișcări repetate, fără scop (de exemplu, legănare).
- Perseverența motorie: Persoanele cu catatonie pot continua să facă o anumită mișcare chiar și după ce și-a pierdut relevanța inițială.
- Entuziasm: Un alt simptom al catatoniei implică implicarea într-o activitate excesivă și fără scop, care nu este condusă de stimuli externi.
- Anomalii ale vorbirii: Vorbirea poate prezenta anumite nereguli, cum ar fi repetarea a ceea ce spun alți oameni sau vorbirea monotonă.
Depresia catatonică poate fi, de asemenea, caracterizată prin alte simptome ale depresiei, cum ar fi starea de spirit scăzută, sentimentele de lipsă de speranță, concentrarea slabă și modificările somnului.
Cauze
Deși nu se știe exact ce cauzează catatonia, au fost expuse o serie de teorii, inclusiv următoarele:
- Deficiență de acid gamma-aminobutiric (GABA)
- Dereglare în glutamat
- Disregularea în dopamină
- Anomalii ale metabolismului în talamus și lobii frontali
O teorie evolutivă sugerează că catatonia se poate datora unui răspuns exagerat al fricii primare. Este posibil, sugerează acești oameni de știință, ca strămoșii noștri preistorici, care au trebuit să se ocupe frecvent de prădători, au dezvoltat capacitatea de a rămâne foarte liniștiți pentru perioade lungi de timp pentru a evita detectarea de către animale periculoase. Catatonia, spun ei, ar putea fi acest vechi mecanism de apărare care este declanșat în acțiune de puternice sentimente de frică.
Diagnostic
Diagnosticarea depresiei catatonice începe cu efectuarea unei evaluări a sănătății simptomelor persoanei. De obicei, medicii întreabă când au apărut simptomele pentru prima dată. De asemenea, vor dori să știe despre orice lucru care pare să facă aceste simptome să se îmbunătățească sau să se înrăutățească.
Pentru a diagnostica depresia catatonică, un medic sau psihiatru poate vorbi adesea cu membrii familiei sau cu cei dragi despre simptomele persoanei. Este posibil ca o persoană care are depresie catatonică să nu poată răspunde la întrebări.
Medicii trebuie să excludă și alte afecțiuni care pot duce la simptome similare.
Manualul de diagnosticare și statistic al tulburărilor mintale (DSM-5) specifică faptul că diagnosticul de depresie catatonică necesită prezența a cel puțin trei simptome psihomotorii.
Tratament
Benzodiazepinele și terapia electroconvulsivă (ECT) sunt cele două tratamente principale pentru catatonie, deși pot fi utilizate și alte tratamente, cum ar fi unele antipsihotice atipice.
Benzodiazepine
Benzodiazepinele sunt prima alegere pentru tratarea catatoniei. Acestea acționează prin creșterea efectelor neurotransmițătorului GABA. Acest tip de medicament este, de asemenea, capabil să ofere rapid ameliorare pentru simptome precum anxietate, insomnie, agitație și spasme musculare. Aproximativ 70% dintre persoanele cu catatonie se descurcă bine cu o benzodiazepină numită Ativan (lorazepam).
Terapie electroconvulsivă (ECT)
Benzodiazepinele sunt în general încercate mai întâi, dar ECT poate fi prima alegere pentru catatonie malignă. ECT se efectuează sub anestezie generală, astfel încât individul să nu experimenteze nicio durere în timpul procedurii.
ECT este cel mai eficient tratament disponibil pentru catatonie. Cercetările sugerează că funcționează pentru aproximativ 80% până la 100% dintre persoanele cu catatonie.
Cercetările sugerează că benzodiazepinele sunt un tratament eficient de primă linie pentru catatonie și că ECT poate fi utilizat ca tratament de linia a doua dacă benzodiazepinele sunt ineficiente, dar cercetătorii sugerează că ECT ar trebui considerat ca o intervenție de primă alegere în cazurile de catatonie severă. Cele două terapii - medicamente pe bază de prescripție medicală și ECT - pot fi, de asemenea, combinate.
Alte tratamente
Unele alte tratamente care pot fi, de asemenea, utilizate includ N-metil-D-aspartat (NMDA) și stimulare magnetică transcraniană repetitivă (rTMS). Cercetările sugerează că N-metil-D-aspartatul (NMDA), un derivat al aminoacizilor și agonist al receptorului NMDA care imită acțiunile glutamatului, arată o oarecare eficacitate pentru ameliorarea simptomelor catatonice. RTMS este o procedură neinvazivă în care sunt direcționate impulsurile magnetice. spre anumite zone ale creierului. Se crede că acești curenți magnetici stimulează celulele creierului într-un mod care poate reduce depresia și anxietatea.
Astfel de tratamente sunt promițătoare, dar sunt necesare cercetări suplimentare pentru a determina eficacitatea lor în tratarea depresiei catatonice.
Dacă dumneavoastră sau o persoană dragă vă confruntați cu depresia, contactați linia telefonică națională de asistență pentru administrarea serviciilor de abuz de substanțe și sănătate mintală (SAMHSA) la 1-800-662-4357 pentru informații despre facilitățile de asistență și tratament din zona dvs.
Pentru mai multe resurse de sănătate mintală, consultați baza noastră de date națională de asistență.
Un cuvânt de la Verywell
În timp ce catatonia poate fi gravă și pune viața în pericol, prognosticul este bun cu un tratament adecvat. În timp ce există o lipsă de studii clinice la scară largă care examinează abordările actuale de tratament, cercetările disponibile susțin eficacitatea atât a benzodiazepinelor, cât și a terapiei electroconvulsive (ECT).
Recunoașterea promptă și tratamentul la începutul stării catatonice sunt esențiale pentru cele mai bune rezultate.
