Hipervigilența înseamnă mai mult decât simpla vigilență. Este o stare de vigilență extremă care subminează calitatea vieții. Dacă ești hipervigilent, ești mereu în căutarea unor pericole ascunse, atât reale, cât și presupuse. Din acest motiv, hipervigilența vă poate lăsa epuizat în timp ce interferați cu relațiile interpersonale, cu munca și cu capacitatea dvs. de a funcționa zi de zi.
Hipervigilența este una dintre caracteristicile centrale ale tulburării de stres post-traumatic (PTSD). Poate să apară și cu alte tulburări de anxietate, inclusiv tulburarea de panică, tulburarea de anxietate indusă de substanțe / medicamente și tulburarea de anxietate generalizată. Schizofrenia, demența și paranoia pot induce, de asemenea, hipervigilență.
Ce este hipervigilența?
Oamenii hipervigilanți sunt în permanență în gardă și predispuși la reacții exagerate. Ei mențin o conștientizare intensă și uneori obsesivă a mediului înconjurător, scanând frecvent amenințări sau căi de evadare.
Cauze
Hipervigilența este modul în care organismul vă protejează de situații de amenințare. Poate apărea într-un mediu în care percepi o amenințare extremă. Un exemplu poate include mersul pe jos acasă noaptea târziu printr-un cartier ciudat.
Hipervigilența cronică este o consecință frecventă a PTSD, în special la persoanele care au fost în medii periculoase de mult timp (cum ar fi slujirea în luptă în timpul unui război) sau au suferit traume emoționale extreme. Hipervigilența este frecventă în rândul copiilor care au experimentat moartea recentă a unui părinte, au fost martori la violență sau sunt victime ale abuzurilor. În unele cazuri, simptomele PTSD pot apărea doar mai târziu în viață.
La persoanele cu schizofrenie, hipervigilența este asociată cu o amenințare care pur și simplu nu există. Este o extensie a paranoiei și a iluziilor caracteristice tulburării. Se crede că factorii genetici, psihologici și de mediu contribuie la dezvoltarea schizofreniei. Stresul poate juca un rol central în declanșarea unui episod psihotic.
În contextul paranoiei, hipervigilența poate fi văzută cu orice tulburare de dispoziție sau de personalitate pentru care paranoia poate fi o caracteristică, inclusiv tulburarea bipolară și tulburarea de personalitate la limită. Hipervigilența poate apărea, de asemenea, ca urmare a demenței legate de boala Alzheimer și alte tulburări neurodegenerative, sau în timpul episoadelor acute de privare a somnului sau abuz de substanțe (cel mai frecvent, metamfetamină sau cocaină).
Simptome
Hipervigilența poate fi caracterizată prin patru caracteristici comune.
- Supraevaluarea unei amenințări: Persoanele hipervigilente vor fi în căutarea unor amenințări care sunt fie improbabile, fie exagerate. Aceasta poate include închiderea pentru a evita un atac, așezarea lângă o ieșire, astfel încât să poată scăpa repede, sau așezarea cu spatele la perete, astfel încât nimeni să nu se poată strecura în spatele lor.
- Evitarea obsesivă a amenințărilor percepute: Aceasta include evitarea situațiilor de zi cu zi în care pot fi pândite pericole, inclusiv adunări publice și spații publice nepopulate (cum ar fi garaje). În cazuri extreme, o persoană poate dezvolta agorafobie (anxietate pentru a fi în locuri în care evadarea ar putea fi dificilă).
- Creșterea reflexului de tresărire: Acesta este un răspuns anormal în care o persoană sare la orice zgomot, mișcare sau surpriză bruscă, chiar în mijlocul nopții. A fi într-un mediu nou sau inconfortabil ar putea exacerba și mai mult răspunsul.
- Simptome fiziologice induse de epinefrină: Epinefrină (adrenalină) este unul dintre cei doi hormoni de stres asociați cu reflexul de luptă sau fugă (celălalt fiind cortizolul). Persoanele cu hipervigilență asociată cu PTSD vor avea adesea un răspuns susținut de epinefrină, care se manifestă cu pupile dilatate, o frecvență cardiacă crescută și o tensiune arterială crescută.
Hipervigilența poate interfera grav cu somnul, provocând oboseală, pierderea concentrării și incapacitatea de concentrare. Privarea de somn poate intensifica și mai mult sentimentele de paranoia, alimentând comportamentele hipervigilante.
În cazuri extreme, persoanele hipervigilente pot simți nevoia să se înarmeze cu arme, cuțite sau spray de piper sau să se echipeze cu sisteme de alarmă sofisticate, încuietori suplimentare ale ușilor și chiar camere de panică.
Tratament
Tratamentul hipervigilenței poate varia în funcție de cauza de bază, precum și de severitatea comportamentului. De asemenea, depinde dacă persoana afectată recunoaște sau nu că comportamentul este anormal.
Primul pas este eliminarea persoanei afectate dintr-un mediu în care există o amenințare reală (cum ar fi în cazurile de violență domestică) sau din locuri de muncă cu stres ridicat, în care potențialul amenințării este real (cum ar fi munca poliției).
Tratamentul poate implica psihoterapie, inclusiv tehnici de formare a atenției și tehnici de coping și medicamente farmaceutice. Opțiunile includ:
- Terapie cognitiv comportamentală: Scopul terapiei cognitive comportamentale (TCC) este de a vă învăța, prin conversații cu un terapeut, că nu puteți controla fiecare aspect al lumii din jurul vostru, dar puteți controla modul în care interpretați și tratați răspunsul dvs. la un mediu.
- Terapia expunerii: Scopul terapiei de expunere este de a vă expune la factorii declanșatori care stimulează stresul, pentru a vă ajuta să le recunoașteți și să luați măsuri pentru a vă atenua răspunsul.
- Desensibilizarea și reprocesarea mișcării ochilor: Scopul desensibilizării și reprocesării mișcării ochilor (EMDR) este de a folosi mișcarea ochilor ca mijloace pentru a vă redirecționa de la amintiri traumatice ale trecutului la senzațiile actuale ale prezentului.
- Antrenamentul mindfulness: Sănătate mintală implică „trăirea momentului” și concentrarea gândurilor asupra senzațiilor imediate, mai degrabă decât urmărirea gândurilor străine și adesea problematice. Alte tehnici minte-corp includ meditația, imagini ghidate și biofeedback.
- Medicamente: PTSD și alte tulburări de anxietate pot fi tratate cu antidepresive, beta-blocante sau medicamente anxiolitice. Schizofrenia, tulburările de personalitate sau tulburarea bipolară pot fi tratate cu antipsihotice sau stabilizatori ai dispoziției.
În cele din urmă, ca simptom al unei tulburări de bază, hipervigilența nu poate fi tratată izolat. Se bazează pe tratamentul adecvat al afecțiunii (inclusiv abuzul de substanțe). În unele cazuri, poate fi necesară spitalizarea pentru a controla simptomele.
Cele mai bune 9 programe de terapie online Am încercat, testat și scris recenzii imparțiale ale celor mai bune programe de terapie online, inclusiv Talkspace, Betterhelp și Regain.Copiind
Dacă vă confruntați cu hipervigilență în măsura în care aceasta vă interferează cu calitatea vieții, solicitați ajutor de la un profesionist din domeniul sănătății mintale. Depășirea hipervigilenței poate necesita timp și poate fi plină de eșecuri. Pentru a face față mai bine provocărilor, chiar și în timp ce urmează un tratament, vă odihniți mult, vă îmbunătățiți igiena somnului, mențineți o dietă sănătoasă și găsiți activități care vă relaxează (cum ar fi yoga sau tai chi).
Exercițiile fizice vă pot ajuta stimulând producția de endorfine, un hormon care poate ridica starea de spirit, în timp ce poate tempera răspunsul la epinefrină.
Cel mai important, comunică. Suferința în tăcere și refuzul de a vă împărtăși gândurile vă vor promova doar fricile și vă vor izola de ceilalți. Găsiți un prieten sau un membru al familiei în care vă puteți încrede, în mod ideal, cineva care nu vă va respinge temerile.
De asemenea, vă puteți alătura unui grup de sprijin pentru PTSD sau alte tulburări cu oameni care înțeleg prin ce treceți. Cu cât construiți o rețea de sprijin a persoanelor care recunosc obiectivele și provocările tratamentului, cu atât veți avea mai multe șanse să persistați și să profitați de beneficiile terapiei.
Dacă dumneavoastră sau o persoană dragă vă confruntați cu PTSD, contactați linia telefonică națională de asistență pentru administrarea serviciilor de abuz de substanțe și sănătate mintală (SAMHSA) la 1-800-662-4357 pentru informații despre facilitățile de asistență și tratament din zona dvs.
Pentru mai multe resurse de sănătate mintală, consultați baza noastră de date națională de asistență.