În psihologie, holismul este o abordare a înțelegerii minții și a comportamentului uman care se concentrează pe privirea lucrurilor în ansamblu. Este adesea contrastat cu reducționismul, care în schimb încearcă să descompună lucrurile în cele mai mici părți ale acestora. Această abordare sugerează că putem înțelege părțile doar atunci când le privim în raport cu ansamblul.
Prezentare generală
În ceea ce privește psihologia, viziunea holistică sugerează că este important să privim mintea ca o unitate, mai degrabă decât să încercăm să o împărțim în părțile sale individuale. Fiecare parte individuală își joacă propriul rol important, dar funcționează și în cadrul unui sistem integrat.
În esență, holismul sugerează că oamenii sunt mai mult decât pur și simplu suma părților lor. Pentru a înțelege modul în care gândesc oamenii, perspectiva holistică subliniază că trebuie să faceți mai mult decât să vă concentrați asupra modului în care fiecare componentă individuală funcționează izolat. În schimb, psihologii care adoptă această abordare cred că este mai important să analizăm modul în care toate părțile funcționează împreună.
Holismul în psihologie
Ca abordare a înțelegerii sistemelor, holismul este utilizat în psihologie, precum și în alte domenii, inclusiv medicina, filosofia, ecologia și economia. O frază cheie care rezumă ideea cheie din spatele abordării holistice este că „întregul este mai mult decât suma părților sale”.
Domeniul medicinei holistice, de exemplu, se concentrează pe tratarea tuturor aspectelor sănătății unei persoane, inclusiv simptome fizice, factori psihologici și influențe societale.
Pentru a înțelege de ce oamenii fac lucrurile pe care le fac și gândesc așa cum gândesc, holismul propune că este necesar să privim întreaga persoană. În loc să ne concentrăm asupra unui singur aspect al problemei, este necesar să recunoaștem că diferiți factori interacționează și se influențează reciproc.
Un motiv pentru care este atât de important să luăm în considerare întreaga ființă este că întregul poate poseda proprietăți emergente. Acestea sunt calități sau caracteristici care sunt prezente în ansamblu, dar nu pot fi observate uitându-se la piesele individuale.
Luați în considerare creierul uman, de exemplu. Creierul conține milioane de neuroni, dar doar examinând fiecare neuron nu vă va spune ce poate face creierul. Doar uitându-vă la creier în mod holistic, uitându-vă la modul în care toate piesele funcționează împreună, puteți vedea cum sunt transmise mesajele, cum sunt stocate amintirile și cum sunt luate deciziile.
Chiar dacă ne uităm la alte aspecte ale creierului, cum ar fi structurile individuale, nu spune întreaga poveste. Doar atunci când adoptăm o abordare mai holistică, suntem cu adevărat capabili să apreciem modul în care toate piesele funcționează împreună.
De fapt, una dintre primele dezbateri din domeniul neurologiei s-a concentrat asupra faptului dacă creierul era omogen și nu putea fi descompus în continuare (holism) sau dacă anumite funcții erau localizate în zone corticale specifice (reducționism).
Astăzi, cercetătorii recunosc că anumite părți ale creierului acționează în moduri specifice, dar aceste părți individuale interacționează și lucrează împreună pentru a crea și a influența diferite funcții.
Cum este folosit
Când se uită la întrebări în psihologie, cercetătorii ar putea adopta o abordare holistică luând în considerare modul în care diferiți factori funcționează împreună și interacționează pentru a influența întreaga persoană. La cel mai larg nivel, holismul ar privi fiecare influență care ar putea afecta comportamentul sau funcționarea.
Un psiholog umanist, de exemplu, ar putea lua în considerare mediul unei persoane (inclusiv locul în care trăiește și lucrează), legăturile sale sociale (inclusiv prietenii, familia și colegii de muncă), trecutul (inclusiv experiențele copilăriei și nivelul educațional) și sănătatea fizică (inclusiv nivelurile actuale de sănătate și stres).
Scopul acestui nivel de analiză este de a putea nu numai să ia în considerare modul în care fiecare dintre aceste variabile ar putea avea un impact asupra bunăstării generale, ci și de a vedea modul în care acești factori interacționează și se influențează reciproc.
În alte cazuri, holismul ar putea fi puțin mai concentrat. Psihologii sociali, de exemplu, se străduiesc să înțeleagă cum și de ce grupurile se comportă așa cum fac. Uneori grupurile reacționează diferit față de indivizi, așa că examinarea comportamentului grupului mai holistic permite cercetării să evalueze proprietățile emergente care ar putea fi prezente.
Beneficii
La fel ca abordarea reducționistă a psihologiei, holismul are atât avantaje, cât și dezavantaje. De exemplu, holismul poate fi de ajutor uneori când privirea la o imagine de ansamblu permite psihologului să vadă lucruri pe care altfel le-ar fi scăpat. Cu toate acestea, în alte cazuri, concentrarea asupra întregului ar putea face să treacă cu vederea unele detalii mai fine.
Unele dintre beneficiile cheie ale acestei perspective includ:
Incorporează mulți factori
Unul dintre marile avantaje ale abordării holistice este că permite cercetătorilor să evalueze mai mulți factori care ar putea contribui la o problemă psihologică. În loc să se concentreze pur și simplu pe o mică parte a unei probleme, cercetătorii pot privi în schimb toate elementele care pot juca un rol.
Această abordare îi poate ajuta în cele din urmă să găsească soluții care să abordeze toți factorii interni și externi care ar putea influența sănătatea unei persoane. Aceasta este uneori mai eficientă decât abordarea individuală a componentelor mai mici.
Privind oamenii în mod holistic, furnizorii de servicii medicale pot aborda toți factorii care ar putea afecta modul în care se simte o persoană, inclusiv mintea, corpul și mediul său.
Se uită la imaginea de ansamblu
Când căutați un subiect, este frecvent util să faceți un pas înapoi și să priviți imaginea de ansamblu. Reducționismul tinde să se concentreze exclusiv asupra copacilor, dar holismul permite psihologilor să privească întreaga pădure. Acest lucru poate fi adevărat atât pentru cercetarea, cât și pentru tratamentul problemelor de sănătate mintală.
De exemplu, atunci când încearcă să ajute un client cu simptome ale unei afecțiuni psihiatrice, privirea pacientului permite unui profesionist din domeniul sănătății mintale să vadă toți factorii care afectează viața de zi cu zi a pacientului și, de asemenea, modul în care pacientul interacționează cu mediul său. Folosind acest tip de abordare, terapeuții sunt adesea mai capabili să abordeze simptomele individuale.
Comportamentul uman este complex, astfel încât explicarea acestuia necesită adesea o abordare care să poată explica această complexitate. Holismul permite cercetătorilor să ofere un răspuns pe deplin incluziv la întrebări dificile despre modul în care oamenii gândesc, simt și se comportă.
Dezavantaje
În timp ce holismul are o serie de avantaje cheie, există și câteva dezavantaje importante de luat în considerare. Unele dintre acestea includ:
Tinde să fie nespecific
Când încercați să rezolvați o problemă, este adesea important să vă concentrați asupra unui anumit aspect al problemei pentru a veni cu o soluție. Holismul tinde să fie mai generalizat, ceea ce uneori poate îngreuna precizia. Oamenii de știință, în special, trebuie să fie capabili să își concentreze cercetările pe variabile și ipoteze clar definite.
Privirea la ceva prea larg poate face dificilă efectuarea testelor folosind metoda științifică, în mare parte datorită faptului că încorporează atât de mulți factori și influențe variate.
Poate fi prea complex
Deoarece holismul este atât de cuprinzător, poate face investigațiile științifice foarte provocatoare și complexe. Pot exista multe variabile diferite de care trebuie să se țină cont, precum și o mulțime de interacțiuni potențiale. Acest lucru poate face această abordare dificilă uneori.
Exemple
Există o serie de exemple în domeniul psihologiei despre modul în care holismul poate fi folosit pentru a vedea mintea și comportamentul uman. Primele școli de gândire, structuralism și funcționalism, sunt exemple bune de puncte de vedere reducționiste și holiste.
Structuralismul s-a concentrat pe descompunerea elementelor de comportament în cele mai mici componente posibile (reducționism), în timp ce funcționalismul s-a concentrat pe privirea lucrurilor în ansamblu și pe luarea în considerare a scopului și funcției reale a comportamentelor (holism).
De-a lungul istoriei, au existat și alte perspective și ramuri ale psihologiei care au adoptat, de asemenea, o abordare holistică.
Psihologia Gestalt
Psihologia Gestalt este o școală de gândire care are rădăcini în holism. Psihologii Gestalt nu numai că credeau că comportamentul uman trebuie privit ca un întreg; au lucrat, de asemenea, pentru a înțelege modul în care mintea umană în sine folosește o abordare holistică pentru a înțelege lumea.
Legile Gestalt ale organizării perceptive demonstrează că modurile în care articolele individuale se raportează unele la altele pot influența modul în care le vedem. Când elementele similare sunt privite împreună, legea similarității, de exemplu, sugerează că oamenii le vor percepe ca fiind componente ale unui întreg.
Această abordare poate fi aplicată și tratamentului problemelor de sănătate mintală. Terapia Gestalt este o abordare centrată pe persoană a tratamentului care a apărut din școala de gândire Gestalt. În loc să descompună aspecte ale trecutului unei persoane pentru a-și înțelege problema actuală, această abordare a terapiei privește toate aspectele vieții individului în aici și acum.
Psihologie umanistă
Psihologia umanistă este o ramură a psihologiei care a apărut în anii 1950 parțial ca răspuns la comportament. Acolo unde comportamentismul a adoptat o abordare reducționistă pentru a explica comportamentul uman, gânditorii umaniști sunt mai interesați să privească comportamentul în mod holistic.
Această abordare a psihologiei analizează toți factorii care contribuie la modul în care oamenii gândesc și acționează, precum și modul în care interacționează toate aceste componente.
Faimoasa ierarhie a nevoilor lui Abraham Maslow este un exemplu de teorie umanistă care are o privire holistică asupra motivației umane. Această teorie nu se concentrează pe niciun aspect al motivației. În schimb, încorporează multe aspecte, inclusiv influențe de mediu, sociale și emoționale.
Psihologie sociala
Psihologia socială tinde să adopte o abordare holistică, deoarece ia în considerare indivizii în contextul lor social. În special, această ramură a psihologiei analizează modul în care comportamentul grupului este adesea diferit de comportamentul individual, care este un bun exemplu de proprietăți emergente și suma fiind mai mult decât părțile sale.
Holism vs. Reducționism
O modalitate de a privi modul în care sunt utilizate holismul și reducționismul este de a observa modul în care aceste abordări ar putea fi aplicate atunci când se studiază o problemă psihologică specifică.
Imaginați-vă că cercetătorii sunt interesați să afle mai multe despre depresie.
- Un cercetător care utilizează abordarea holistică s-ar putea concentra în schimb pe înțelegerea modului în care ar putea interacționa diferiți factori care contribuie, cum ar fi examinarea modului în care modelele de gândire, relațiile sociale și nivelurile de neurotransmițători influențează nivelurile de depresie ale unei persoane.
- Un om de știință care utilizează abordarea reducționistă ar putea examina un factor foarte specific care influențează depresia, cum ar fi nivelurile de neurotransmițător din creier.
Un cuvânt de la Verywell
O mare parte din atracția holismului constă în capacitatea sa de a încorpora toate elementele care ne fac să fim cine suntem. Oamenii sunt infinit de complecși și variați, iar holismul este capabil să abordeze toți factorii externi și interni care ne influențează trecutul, prezentul și viitorul.
Diferitele domenii ale psihologiei tind să se concentreze adesea pe o abordare sau pe alta. În timp ce reducționismul și holismul sunt adesea între ele, ambele joacă un rol important în a ajuta cercetătorii să înțeleagă mai bine psihologia umană.
Cele 7 școli majore de gândire în psihologie
