În majoritatea circumstanțelor, a avea încredere în sine este un lucru bun. Oamenii siguri tind să aibă mai mult succes într-o mare varietate de domenii. Acest puternic sentiment de încredere și stima de sine permite oamenilor să iasă în lume și să își atingă obiectivele.
Prezentare generală
În cartea sa Autoeficacitate: exercitarea controlului, psihologul Albert Bandura a explicat că încrederea, mai mult decât orice altă calitate, contribuie la rezultate pozitive atunci când urmărește obiectivele.
Dar poți avea prea multă încredere în sine? Este posibil să ai prea multe lucruri bune? În majoritatea cazurilor, cunoașterea punctelor tale forte și asigurarea siguranței de a ieși și de a-ți asuma riscuri sunt calități admirabile. Dar când această încredere te face inflexibil, spre deosebire de încercarea de lucruri noi și incapabil să asculți pe ceilalți, poate deveni dăunătoare succesului și bunăstării.
Prea multă încredere în sine
Încrederea excesivă în sine poate cauza o serie de probleme în viața personală, socială și profesională a unui individ.
- Oportunități ratate, cum ar fi să nu asumi proiecte, deoarece acestea par ușoare sau sub abilitățile tale
- Luând prea mult, cum ar fi să spuneți da proiectelor pe care nu le aveți abilitățile de finalizat
- Consecințe sociale, cum ar fi înstrăinarea prietenilor, venind ca aroganți
- Consecințele la locul de muncă, cum ar fi ieșirea ca fiind prea vanitos fără abilitatea necesară
- Consecințele relației, care poate rezulta din a fi prea preocupat de capacitățile și performanța dvs. și nu suficient pentru cel al partenerului
Într-o revizuire a studiilor anterioare privind stima de sine, cercetătorii au descoperit că stima de sine ridicată ar putea avea uneori consecințe nedorite. Copiii cu o stimă de sine mai mare au fost mai predispuși să se angajeze în comportamente de asumare a riscurilor.
Persoanele cu o stimă de sine ridicată au avut, de asemenea, tendința de a avea relații mai proaste, deoarece au dat vina pe partenerii lor pentru orice problemă cu relația. Stima de sine ridicată a fost, de asemenea, legată de o frecvență mai mare a comportamentelor violente și agresive.
Impacturi
Aceasta nu înseamnă că respectul de sine și încrederea sunt lucruri rele. În unele situații, chiar și încrederea excesivă în sine poate duce de fapt la un anumit succes. Oamenii extrem de încrezători în ei înșiși își pot face uneori calea prin situații, convingându-i pe alții că au cu adevărat abilitățile din spatele simțului lor de sine umflat.
În alte cazuri, încrederea în exces poate fi văzută ca înșelăciune sau chiar narcisism, calități care ar putea face un angajat mai puțin atrăgător pentru angajatorii actuali și viitori.
Încrederea excesivă în propriile noastre abilități este ceva ce li se întâmplă tuturor din când în când. S-ar putea să vă supraestimați capacitatea de a termina un proiect până la o anumită dată, doar pentru a rămâne fără timp înainte ca proiectul să scadă. Lucrul bun este că o astfel de încredere excesivă este adesea auto-corectată.
Doar câteva cazuri de predare la o muncă târzie sau slabă sunt probabil suficiente pentru a vă face să aruncați o privire serioasă asupra abilităților de gestionare a timpului. Data viitoare când urmează un proiect, este mai probabil să-ți gestionezi timpul cu înțelepciune și să fii mai realist cu privire la cât timp îți va dura să finalizezi lucrarea.
Atunci când această încredere excesivă este obișnuită, pot apărea consecințe mai grave și adesea durabile.
Cauze
O serie de factori diferiți pot contribui la niveluri excesive de încredere în sine. Educația, cultura, personalitatea și experiențele din trecut pot juca un rol în conturarea modului în care se dezvoltă simțul de sine al unei persoane.
Cu toții suntem în esență centrul propriilor noastre universuri, așa că nu este surprinzător faptul că propriile noastre percepții, experiențe, gânduri, nevoi și dorințe tind să apară cel mai mult în mintea noastră. Dar de ce par să formeze unii oameni un sentiment atât de exagerat al sinelui?
Cercetările sugerează că anumite prejudecăți cognitive pot juca un rol în a contribui la încrederea excesivă în propriile opinii și idei. Aceste prejudecăți îi determină pe oameni să interpreteze evenimentele și experiențele în moduri care sunt părtinitoare față de propriile credințe, atitudini și opinii existente.
Drept urmare, oamenii tind să creadă adesea că propriul lor mod de a gândi și de a acționa este superior și „corect”. Acest lucru poate avea ca rezultat ca oamenii să nu ia în considerare modul în care alte idei ar putea fi benefice, precum și să nu vadă eventualele dezavantaje ale propriei abordări. Această iluzie a infailibilității personale poate contribui la a avea prea multă încredere.
Percepții
Deci, cum putem determina ce niveluri de încredere în sine sunt adecvate? Și aceste niveluri sunt aceleași pentru oameni diferiți și în diferite situații? Încrederea în sine nu este doar un construct psihologic; este, de asemenea, puternic influențat de cultură.
Culturile individualiste, de exemplu, tind să acorde încredere în sine mai mult decât culturile colectiviste. Așteptările societății cu privire la câtă încredere ar trebui să aibă oamenii exercită o influență puternică asupra modului în care percepem încrederea atât în noi, cât și în ceilalți.
De exemplu, în prima jumătate a secolului al XX-lea încrederea în sine a fost uneori privită ca un prejudiciu, în funcție de cine ați fost. Se aștepta ca oamenii să asculte cifrele autorității, inclusiv pe cei care erau mai în vârstă sau care se clasau mai sus în ierarhia socială.
Încrederea în sine în copii și femei era deosebit de rău, deoarece copiii și femeile erau de obicei de ascultat și deferenți.
Pe măsură ce valurile culturale s-au schimbat, așteptările societății în ceea ce privește încrederea în sine s-au schimbat, de asemenea. Oamenii sunt încurajați să fie independenți, iar stima de sine a devenit o caracteristică apreciată. Părinții își doresc ca copiii lor să aibă încredere în sine, să știe ce vor și să aibă motivația de a-și atinge obiectivele.
Normele sociale
Dar modul în care percepem încrederea în sine nu este întotdeauna consecvent de la un individ la altul. De exemplu, cercetările au constatat că liderii de sex feminin care se comportă la fel ca omologii lor de sex masculin sunt mai predispuși să fie percepuți ca șefi, emoționali sau agresivi.
Acest dublu standard de încredere face mai dificilă promovarea femeilor la locul de muncă și ridicarea la funcții de conducere. Comportamentele necesare pentru a avea succes la locul de muncă sunt aceleași pe care femeile sunt adesea pedepsite pentru că le expun.
Cercetările sugerează, de asemenea, că avem tendința de a-i penaliza pe ceilalți atunci când se comportă în moduri care sunt considerate încălcări ale normelor sociale. Normele impun ca bărbații să fie încrezători și asertivi, în timp ce femeile sunt deseori așteptate să fie hrănitoare și calde.
Comportarea în afara acestor norme poate avea o serie de consecințe atât pentru bărbați, cât și pentru femei. Bărbații care nu sunt extrem de asertivi pot fi văzuți timizi sau slabi, în timp ce femeile care sunt sigure de sine sunt privite ca fiind șefi.
Consecințe
Într-un studiu realizat de cercetătorii din Yale, bărbații care și-au exprimat furia și-au sporit statutul perceput. Femeile care și-au exprimat aceeași furie, pe de altă parte, au fost considerate mai puțin competente și, prin urmare, li s-au acordat salarii și statut mai mici.
Cercetătorii au descoperit, de asemenea, că furia femeilor a avut tendința de a fi atribuită caracteristicilor interne („Ea este o persoană furioasă”), în timp ce furia bărbaților a fost pusă pe seama circumstanțelor exterioare. Interesant este că furnizarea unui anumit tip de explicație externă pentru furie a eliminat această prejudecată de gen.
În multe cazuri, este posibil să nu fie faptul că oamenii sunt prea încrezători. În schimb, normele și stereotipurile nerecunoscute de gen pot determina oamenii, în special femeile, să fie judecați ca fiind prea încrezători atunci când aceștia chiar exprimă niveluri normale de asertivitate.
Anumite expresii de încredere, totuși, pot să nu aibă aceleași riscuri sociale și profesionale pe care le-ar putea avea și alte manifestări de încredere în sine. Cercetătorii Melissa Williams și Larissa Tiedens au descoperit că femeile care și-au exprimat dominația prin limbajul corpului și expresiile faciale, cum ar fi stând în picioare și folosind o voce tare, nu au suferit aceeași pierdere în percepția socială.
În timp ce acest lucru evident nu rezolvă problema prejudecății de gen, o astfel de cercetare indică modalități prin care oamenii își pot exprima încrederea fără a fi etichetați ca „prea încrezători”.
Copii și peste încredere
Un alt exemplu al modului în care percepțiile de încredere pot fi influențate de cultură este modul în care copiii sunt uneori priviți de adulții mai în vârstă. Criticile aduse tinerilor sugerează adesea că copiii de astăzi sunt deseori destinatarii așa-numitelor „trofee de participare”.
Cu alte cuvinte, copiii primesc laude pentru simpla participare, nu pentru conținutul real al performanței lor.
O astfel de laudă este concepută pentru a construi încredere și stimă de sine. Criticii sugerează că această abordare duce la un sentiment de drept sau chiar la o încredere neînvățată. Faptul că copiii se mută la maturitate crezând că simpla prezentare este suficientă pentru a reuși, ceea ce face mai dificilă acceptarea atunci când acest succes nu vine atât de ușor.
Cu toate acestea, cercetători precum Carol Dweck au descoperit că lăudarea eforturilor joacă un rol critic în construirea a ceea ce este cunoscut sub numele de mentalitate de creștere. O mentalitate este o credință subiacentă despre inteligență și învățare. Oamenii cu o mentalitate fixă tind să creadă că inteligența este o trăsătură înnăscută. Cei cu o mentalitate de creștere cred că pot deveni mai inteligenți prin propriile lor eforturi.
Oamenii cu mentalități fixe tind să renunțe în fața provocărilor, deoarece consideră că le lipsește pur și simplu trăsăturile înnăscute și abilitățile necesare pentru succes. Cei cu mentalități de creștere, pe de altă parte, au încrederea și înțelegerea că pot depăși provocarea prin studiu, practică și efort.
Deci, care este cel mai bun mod de a crește încrederea și o mentalitate de creștere? Dweck sugerează că lăudarea eforturilor, mai degrabă decât a rezultatelor, este cheia. Acest lucru îi ajută pe copii să-și dea seama că propriile eforturi și acțiuni determină rezultatele, ceea ce îi ajută să câștige încrederea de care au nevoie pentru a continua să soldeze înainte chiar și în fața dificultăților.
Acest lucru nu înseamnă că lauda generează copiilor că nu fac nimic. Mai degrabă înseamnă să le recunoaștem eforturile în loc să ne concentrăm doar asupra rezultatelor.
Deci, de ce generațiile mai în vârstă percep oamenii mai tineri ca fiind prea încrezători? Copiii de astăzi sunt prea încrezători pentru binele lor?
Această percepție este mai probabil datorită schimbărilor în normele și așteptările culturale. Generațiile mai în vârstă au fost încurajate să fie liniștite, ascultătoare și în afara drumului. Văzut, dar neauzit, a fost de obicei descris drept ideal atunci când a venit vorba de copii. Cultura s-a schimbat, la fel ca și înțelegerea noastră asupra dezvoltării și nevoilor copiilor.
S-ar putea să nu fie faptul că astăzi copiii sunt prea încrezători; li se permite pur și simplu un nivel de auto-exprimare de care generațiile mai în vârstă poate nu au ajuns să se bucure în copilărie.
Încrederea în sine autentică
Este posibil să aveți prea multă încredere în sine? Pentru mulți oameni, răspunsul la această întrebare probabil că nu este. De fapt, oamenii tind să se confrunte adesea cu problema opusă - având prea puțină încredere. Deci, dacă aveți un sentiment solid de sine și siguranța de a merge după ceea ce doriți în viață, este minunat!
Dacă simțul tău de sine se extinde la grija și preocuparea pentru viața altora, atunci nivelul tău de încredere este probabil aproape corect.
Dacă vă concentrați exclusiv pe dvs., lăsând puțin loc pentru alte persoane, atunci ar putea exista o problemă. Nu este nimic în neregulă în a fi încrezător, dar dacă această încredere este exprimată ca narcisism sau grandiositate care vă dăunează relațiilor, atunci există șansa ca aceasta să fie excesivă. Sau că exprimați această încredere într-un mod care nu vă ajută sănătatea și relațiile.
Când îi ajutați pe copii să dezvolte niveluri sănătoase de încredere și stimă, lăudați-i pentru eforturi este doar o parte a puzzle-ului. Încrederea vine, de asemenea, din a avea dragostea și sprijinul unor îngrijitori de încredere, precum și un sistem solid de îndrumare care echilibrează recompensele cu limitele adecvate.
În astfel de situații, copiii sunt capabili să exploreze lumea, să-și descopere punctele forte și limitele personale și să dezvolte capacitatea de autoreglare.
Problema cu prea multă încredere în sine este că implică adesea o viziune grandioasă asupra sinelui fără prea multă substanță în spatele ei. Oamenii care se cred cei mai buni, mai deștepți sau cei mai calificați sunt, la urma urmei, uneori cei mai răi, cei mai neinformați și cei mai puțin calificați. Cu excepția faptului că sunt adesea singurii care nu știu de neajunsurile lor, fenomen cunoscut sub numele de efectul Dunning-Kruger.
În alte cazuri, încrederea excesivă în sine implică ignorarea nevoilor altora în favoarea propriilor interese. Acest lucru poate duce la probleme majore în tot felul de relații, inclusiv parteneriate romantice, prietenii și legături de familie. La urma urmei, cine vrea să petreacă timp cu cineva care crede că este mai bun decât toți ceilalți și care se gândește doar la el însuși?
Încredere în sine adecvată
Deci, ce pot face oamenii pentru a se asigura că încrederea în sine este realistă, autentică și adecvată social?
- Concentrați-vă asupra efortului, nu asupra rezultatului. Indiferent dacă vă evaluați propriul succes sau oferiți laude copiilor dvs., încercați să puneți un accent mai mare pe munca care a intrat în sarcină, mai degrabă decât doar să vă concentrați asupra modului în care s-au dovedit lucrurile. Nu puteți controla întotdeauna cum merg lucrurile, dar puteți controla cantitatea de muncă pe care o depuneți pentru a vă atinge obiectivele.
- Continuă să înveți lucruri noi. Chiar dacă sunteți foarte încrezător în abilitățile dvs. într-o zonă, continuați să căutați noi provocări. Este ușor să devenim prea încrezători dacă credem că știm tot ce trebuie știut despre un subiect. Găsirea de noi provocări de depășit nu numai că vă îmbunătățește abilitățile; îți amintește, de asemenea, că există noi moduri de a gândi lucrurile.
- Ascultă ce au de spus alții. Încrederea excesivă poate determina uneori oamenii să devină rigizi și chiar dogmatici. În loc să presupunem că calea ta este cea corectă sau singura, încearcă să păstrezi o minte deschisă. S-ar putea să nu fiți întotdeauna de acord cu alte persoane, dar este important să ascultați pentru a obține o nouă perspectivă.
Un cuvânt de la Verywell
Încrederea în sine este de obicei ceva ce oamenii își doresc să se poată îmbunătăți, dar uneori nivelurile excesive de încredere pot fi o problemă. Atunci când încrederea devine aroganță, îi poate înstrăina pe ceilalți și poate face dificilă reușita atât socială, cât și profesională.
Dezvoltarea unui sentiment sănătos de încredere în sine este importantă pentru succes. O astfel de încredere le permite oamenilor să creadă în propriile abilități de a face față provocărilor și de a depăși obstacolele. Străduiți-vă să obțineți echilibrul potrivit cu un puternic sentiment de încredere în sine, fără pompositatea egocentrismului.