Trauma colectivă se referă la un eveniment traumatic care este împărtășit de un grup de oameni. Poate implica un grup mic, cum ar fi o familie sau poate implica o întreagă societate.
Evenimentele traumatice care afectează grupurile pot include lucruri precum un accident de avion, un dezastru natural, împușcături în masă, foamete, război sau pandemie. Printre traumele colective cunoscute se numără sclavia americană, Holocaustul, bombardamentele atomice de la Hiroshima și Nagasaki, Atacul la Pearl Harbor, atacurile teroriste din 11 septembrie și pandemia COVID-19.
Oamenii nu trebuie neapărat să fi experimentat evenimentul direct pentru a fi schimbați de acesta. Vizionarea evenimentelor desfășurate în știri poate fi, de exemplu, traumatică.
Experiențele traumatice pot provoca o schimbare masivă în modul în care oamenii dintr-o cultură se comportă, simt, lucrează împreună și își cresc copiii.
Cum poate impactul traumei asupra sănătății mintale
Unele experiențe traumatice sunt individuale. Un accident aproape de moarte, de exemplu, poate afecta o singură persoană. Experiențele traumatice pot duce la o varietate de răspunsuri fiziologice, psihologice, relaționale, spirituale și societale.
Unii oameni ies dintr-o experiență traumatică relativ nevătămată. Alte persoane pot deveni schimbate pentru totdeauna de un eveniment traumatic. Gradul exact al răspunsurilor diferențiale la experiențele traumatice depinde de o varietate de factori, inclusiv istoricul traumelor anterioare, factorii de stres actuali, nivelul de rezistență și gradul în care există relații semnificative.
O situație traumatică poate modifica capacitatea unei persoane de a face față stresului. Indivizii se pot simți ca și cum viața lor și-ar fi pierdut sensul și ar putea lupta pentru a experimenta plăcerea. Uneori, răspunsurile la traume se estompează în timp. Persoanele se pot lupta cu stresul, anxietatea sau dificultățile de a dormi câteva zile sau săptămâni, dar în timp, simptomele se pot îmbunătăți.
Condiții care rezultă din traume
Trauma este asociată cu dezvoltarea multor afecțiuni. Unele persoane dezvoltă PTSD-o afecțiune de sănătate mintală care se caracterizează prin simptome precum coșmaruri și flashback-uri. În plus, mulți oameni se pot confrunta cu anxietatea în urma unui eveniment traumatic.
PTSD
Persoanele cu PTSD pot avea dificultăți de concentrare și pot depune eforturi mari pentru a evita orice le amintește de evenimentul traumatic.
Alte experiențe traumatice sunt împărtășite de grupuri întregi. Deși impactul pe care îl are asupra sănătății mintale poate varia foarte mult de la individ la individ, există un acord comun între majoritatea oamenilor că experiența le-a afectat bunăstarea psihologică într-un fel sau altul. Vom afla în ce măsură efectele au avut asupra noastră atât în mod colectiv, cât și individual în viitor.
Anxietate
Anxietatea începe ca un răspuns normal la indicii de pericol, dar devine patologică atunci când continuă să ne afecteze fără reperul direct. Mulți oameni au experimentat anxietate ca urmare a unei experiențe traumatice. De exemplu, pandemia COVID-19 a făcut ca mulți oameni să se simtă la limită și nesiguri cu privire la viață. Fie că erau îngrijorați de îmbolnăvirea, de faptul că nu puteau să-i viziteze pe cei dragi, de copiii care lipseau de la școală, de viitorul lor financiar sau de vaccinare, pandemia a creat o experiență colectivă care afectează sănătatea mintală a celor mai mulți oameni într-un mod similar.
Răspunsuri pozitive la traume
Evenimentele traumatice pot fi, de asemenea, oportunități pentru o creștere extraordinară. De fapt, cercetătorii numesc această creștere post-traumatică.
O mai mare stimă de sine
În urma unei experiențe traumatice, unii indivizi raportează o mai mare stimă de sine și relații mai pozitive. Ei pot spune că, deși doresc ca evenimentul traumatic să nu se întâmple, se simt ca și cum ar fi într-un loc mai bun.
Uneori, grupuri întregi sau societăți pot fi afectate într-un mod care îi ajută să creeze schimbări pozitive. Se pot simți susținuți unul de celălalt. S-ar putea să se reunească într-un scop comun. Și pot raporta chiar mai puține dureri psihologice atunci când este o experiență comună.
Când grupurile sau societățile trec prin experiențe traumatice, pot dezvolta strategii de reziliență pozitivă și modalități de a face față, inclusiv fredonarea, cântatul și dansul.
Sunt posibile atât rezultate pozitive, cât și negative
O mare parte din cercetare se concentrează adesea pe persoanele care au un rezultat pozitiv sau negativ după un eveniment traumatic. Dar unii oameni le experimentează pe amândouă. Acestea pot prezenta unele simptome ale PTSD, în timp ce în același timp au unele rezultate pozitive ca urmare a unui eveniment traumatic.
Solidaritatea promovează vindecarea
Uneori, durerea împărtășită duce la solidaritate care promovează vindecarea, deoarece, indivizii se pot apăra împotriva unei experiențe comune și pot găsi sens în experiența lor împreună.
Unele studii au descoperit că durerea comună poate ajuta de fapt unele grupuri să se unească. Acest lucru a fost constatat atât în experimentele de laborator, cât și în studiile efectuate pe comunități care au suferit un eveniment traumatic.
Într-un studiu de laborator, de exemplu, unui grup de participanți li s-a cerut să finalizeze sarcini care induceau durere, cum ar fi scufundarea mâinilor în apă rece ca gheața sau efectuarea genuflexiunilor pe perete. Celuilalt grup a primit sarcini care nu au indus durere, cum ar fi scufundarea mâinilor în apă la temperatura camerei și echilibrarea pe un picior timp de 60 de secunde.
Participanții la grupul de durere au raportat că se simt mai legați unul de celălalt în comparație cu grupul care nu a suferit durere. Studiile ulterioare au indicat faptul că experiențele de durere au sporit, de asemenea, cooperarea între membrii grupului.
Același fenomen a fost demonstrat în 2010, când Chile a suferit un cutremur care a afectat mai mult de 22.000 de case. Cercetătorii au descoperit că oamenii care au lucrat împreună pentru a obține apă, hrană, lemn de foc, adăpost și sprijin emoțional au arătat un impact redus al traumei.
Lucrând împreună pentru a ne ajuta reciproc, am crescut altruismul, sprijinul social, coeziunea și credințele și valorile sociale pozitive.
Răspunsuri negative la traumele colective
Comunități întregi pot prezenta aceleași tipuri de simptome. Și când o întreagă societate este traumatizată, vindecarea devine mai dificilă.
Este greu să găsești furnizori de tratament care nu au fost și ei traumatizați. Și când sunteți înconjurați de prieteni și familie care se confruntă cu simptome, este posibil să aveți mai multe simptome să vă asumați singuri. Această experiență este foarte frecventă și este denumită traumă secundară.
Durerea poate fi răspândită și răspunsurile inutile pot deveni normalizate. O întreagă societate poate începe să acumuleze alimente după o foamete, de exemplu, chiar și atunci când alimentele sunt din nou abundente. Anxietatea poate fi contagioasă, deoarece toată lumea începe să trăiască într-o stare de stres cronic. Indivizii pot suferi și comunități întregi pot lupta pentru a merge mai departe.
Trauma intergenerațională
Oamenii care au suferit experiențe traumatice pot transmite răspunsurile lor la traumă generației următoare. Acest lucru poate fi văzut în familii. Un părinte care a suferit abuzuri semnificative în copilărie poate crește, de exemplu, copii temători și anxioși.
Cu toate acestea, trauma intergenerațională poate fi văzută și în societăți în ansamblu. Persoanele care supraviețuiesc genocidului, de exemplu, pot continua să crească copii care prezintă simptome ale traumatizării, chiar dacă nu au fost de fapt prezenți la evenimentul traumatic.
Un studiu a constatat că trauma intergenerațională se produce în Ucraina. Persoanele care au supraviețuit Holodomorului, înfometarea în masă a milioane de ucraineni sovietici din 1932 până în 1933, păreau să-și transmită trauma copiilor și nepoților.
Un studiu din 2020 a constatat că aspecte precum comportamentele de sănătate riscante, anxietatea și rușinea, tezaurizarea alimentelor, mâncarea excesivă, stilurile de părinți autoritare, nevoia emoțională ridicată și încrederea scăzută a comunității au fost transmise de la o generație la alta. Generațiile mai tinere păreau să fie în „modul de supraviețuire”, chiar dacă erau în siguranță.
Comunitățile care supraviețuiesc experiențelor traumatice, de la împușcături în masă la dezastre naturale, pot transmite răspunsurile lor traumatice generațiilor mai tinere. Poveștile pe care le spun și comportamentele pe care le prezintă pot determina generațiile mai tinere să se comporte ca și când ar fi experimentat și trauma.
Unele cercetări indică faptul că răspunsurile la traume care pot fi transmise de la o generație la alta nu sunt doar psihologice sau comportamentale. Pot exista și consecințe biologice din cauza traumei.
Un studiu care a examinat durata de viață a prizonierilor de război civil (prizonieri de război) a constatat că soldații care au fost ținuți în condiții mai dure aveau fii care au murit la vârste mai mici.
Cercetătorii au descoperit că fiii foștilor prizonieri prizonieri când condițiile de lagăr au fost în cele mai grave condiții au 1,1 ori mai multe șanse de a muri până la vârsta de 45 de ani decât fiii non-prizonieri și de 1,09 ori mai predispuși să moară decât fiii foștilor prigoniți atunci când condițiile taberei erau mai bune.
Statutul patern al fostului POW nu a avut niciun impact asupra duratei de viață a fiicelor. Autorii studiului suspectează că biologia tatălui a fost afectată și traumele au avut un efect genetic asupra fiilor lor.
În plus față de aceste studii, trauma intergenerațională apare adesea în mod obișnuit în societatea noastră din cauza sărăciei, a încarcerării, a violenței în comunitate și a abuzurilor care au loc în familii.
Schimbări sociale ale traumei colective
Uneori, impactul traumei colective are efecte de lungă durată asupra modului în care operează o societate. Luați, de exemplu, atacurile de la 11 septembrie.
O schimbare majoră care a avut loc în urma atacurilor a fost modul în care TSA verifică pasagerii. S-au modificat regulile despre ceea ce poți transporta la bordul unui zbor. Și procedurile de screening s-au schimbat, de asemenea.
Aceste măsuri de protecție rămân în vigoare astăzi ca urmare a acestui eveniment. A fost o schimbare societală care a rezultat din traume colective.
Acoperire media
Modul în care mass-media acoperă un incident major poate avea un impact considerabil asupra modului în care indivizii și comunitățile răspund la evenimente traumatice.
Bombardamentele maratonului din Boston
Un exemplu al modului în care mass-media poate avea impact asupra răspunsului traumatic a fost reacțiile bombardamentelor de la Boston Marathon.
Într-un studiu, persoanelor din SUA li s-a făcut un sondaj la două până la patru săptămâni după bombardamente. Apoi, au fost chestionați din nou șase luni mai târziu.
Răspunsurile lor le-au măsurat simptomele acute de stres. Ei au raportat, de asemenea, cât timp au petrecut urmărind mediatizarea despre bombardamente. Ei au raportat dacă imaginile erau grafice (sângeroase) sau nongrafice (haotice, non-sângeroase).
Șase luni mai târziu, au raportat simptome de stres post-traumatic, și-au evaluat frica de terorism și au raportat cât de des a afectat sănătatea lor fizică și emoțională funcționarea socială și profesională în săptămâna precedentă.
Persoanele care au raportat o expunere mai mare la imagini grafice au raportat simptome de stres mai acute în săptămânile următoare bombardamentelor. Ei au raportat, de asemenea, simptome crescute de stres post-traumatic, frică mai mare de terorism viitor și afectare funcțională șase luni mai târziu.
Cercetătorii au ajuns la concluzia că atât cantitatea de expunere la mass-media, cât și conținutul grafic al expunerii, erau legate de simptomele crescute pe care le întâmpinau indivizii.
Consumarea de știri despre un eveniment traumatic
Portretizarea mass-media contribuie foarte mult la traumele care se întâmplă în societate. Deci, este important să fiți conștienți de știrile pe care le consumați în timpul unui eveniment traumatic. Urmărirea repetată a imaginilor îngrozitoare ale morții, distrugerii și disperării vă poate traumatiza, chiar dacă nu vă aflați în pericol fizic.
Internetul a facilitat consumul mass-media 24 de ore pe zi. Și poate fi tentant să derulați în mod constant știrile pentru a vă simți ca și cum ați fi la curent cu ultimele evenimente. Dar este posibil să fii la curent fără să te scufunzi tot timpul în conținut.
Rețele sociale
Rețelele sociale joacă, de asemenea, un rol în răspunsul colectiv la un eveniment traumatic. În orice moment, puteți apela la social media pentru a vedea cum reacționează alte persoane la un dezastru natural sau la un act de terorism. Cu rețelele de socializare, imaginile / poveștile pot fi în fața ta, deoarece sunt distribuite frecvent.
Taxă negativă asupra sănătății mintale
Este posibil ca rămânerea lipită de rețelele sociale în timpul unui eveniment traumatic major să fie dăunătoare sănătății mintale. Ascultarea oamenilor se ceartă despre cel mai bun mod de a răspunde la un eveniment oribil, de exemplu, vă poate crește sentimentul de disperare.
Sau vizionarea acelorași imagini grafice din nou și din nou poate avea un impact asupra bunăstării tale. Este adesea util să te detoxifiezi de pe rețelele de socializare pentru a-ți oferi creierului o pauză.
Rețelele sociale pot fi pozitive
Există momente în care răspunsurile de pe rețelele de socializare pot fi utile. A vorbi cu alte persoane care se pot lega de experiențele tale și care îți împărtășesc durerea te poate ajuta să te vindeci. Oamenii pot deveni parte a rețelelor de asistență, pot afla și participa la grupuri de procese și pot afla despre seminarii web și programe de panouri în care alții sunt observați în procesare.
În urma atacurilor teroriste din 2015 din Paris, cercetătorii au examinat conversațiile de pe Twitter. Au colectat tweet-uri cu hashtag-uri specifice și le-au folosit pentru a identifica peste 62.000 de conturi. Apoi, au analizat conținutul tweeturilor acestor utilizatori din aprilie 2015 până în iunie 2016 pentru a identifica utilizarea diferită a cuvintelor înainte și după atacuri.
Au măsurat frecvența termenilor cu efect pozitiv și negativ, expresii ale valorilor comune, expresii de tristețe, anxietate și furie și termeni care au legătură cu comportamentul prosocial.
În general, au descoperit că creșterea termenilor cu efecte negative și a expresiilor de anxietate și tristețe a durat mai mult de o săptămână.
Utilizarea termenilor legați de comportamentul prosocial și valorile comune a crescut a doua zi după atacuri și a rămas ridicată în lunile de după atacuri.
Acest model a susținut ideea că după un dezastru, membrii comunității în cauză vorbesc mult despre experiențele lor. Acest lucru poate duce la o emoție colectivă care poate încuraja comportamentul prosocial, inclusiv solidaritatea.
Un cuvânt de la Verywell
După un eveniment traumatic, este important să luați în considerare modul în care răspundeți, precum și modul în care comunitatea dvs. răspunde la eveniment. Când priviți un eveniment traumatic ca o modalitate de a vă uni pentru binele comun, s-ar putea să descoperiți că sunteți capabil să vă vindecați mai repede din experiență. Și s-ar putea să descoperi că ești capabil să avansezi mai puternic și mai bine decât înainte.
7 moduri de a face față unei crize