Culturile colectiviste subliniază nevoile și obiectivele grupului în ansamblu asupra nevoilor și dorințelor fiecărui individ. În astfel de culturi, relațiile cu ceilalți membri ai grupului și interconectarea dintre oameni joacă un rol central în identitatea fiecărei persoane.
Trăsături de cultură colectivistă
Câteva trăsături comune ale culturilor colectiviste includ:
- Indivizii se definesc în raport cu ceilalți (de exemplu, „Sunt membru al …”).
- Loialitatea grupului este încurajată.
- Deciziile se bazează pe ceea ce este mai bun pentru grup.
- Lucrul în grup și sprijinirea celorlalți este esențial.
- Se pune un accent mai mare pe obiective comune decât pe urmăririle individuale.
- Drepturile familiilor și ale comunităților sunt înaintea celor ale individului.
Țările relativ colectiviste includ China, Coreea, Japonia, Costa Rica și Indonezia.
În culturile colectiviste, oamenii sunt considerați „buni” dacă sunt generoși, de ajutor, de încredere și atenți la nevoile altora. Acest lucru contrastează cu culturile individualiste, care adesea pun un accent mai mare pe caracteristici precum asertivitatea și independența.
Colectivism vs. Individualism
Culturile colectiviste sunt de obicei contrastate cu culturile individualiste. Colectivismul subliniază importanța comunității, în timp ce individualismul este axat pe drepturile și preocupările fiecărei persoane. Acolo unde unitatea și altruismul sunt trăsături prețioase în culturile colectiviste, independența și identitatea personală sunt promovate în culturile individualiste.
Aceste diferențe culturale sunt omniprezente și pot influența multe aspecte ale modului în care funcționează societatea. Modul în care oamenii cumpără, se îmbracă, învață și își desfășoară activitatea poate fi influențat de faptul că provin dintr-o cultură colectivistă sau individualistă.
De exemplu, muncitorii care trăiesc într-o cultură colectivistă s-ar putea strădui să-și sacrifice propria fericire pentru binele mai mare al grupului. Cei din culturile individualiste, pe de altă parte, pot simți că bunăstarea și obiectivele lor au o pondere mai mare.
Percepția de sine
Cultura influențează modul în care se comportă oamenii, precum și conceptul lor de sine. În timp ce cei din culturile individualiste s-ar putea descrie în termeni de trăsături și caracteristici ale personalității (de exemplu, „Sunt deștept, amuzant, atletic și amabil”), cei din culturile colectiviste, pe de altă parte, s-ar descrie pe ei înșiși în termeni de relațiile și rolurile lor sociale (de exemplu, „Sunt un fiu bun, un frate și un prieten”).
Relații
Cercetările arată că culturile colectiviste sunt asociate cu o mobilitate relațională scăzută, un termen pentru a descrie câte oportunități au indivizii într-o societate pentru a forma relații cu oamenii la alegerea lor.
Mobilitatea relațională scăzută înseamnă că relațiile pe care oamenii le au sunt stabile, puternice și de lungă durată. Aceste relații se formează de obicei din cauza unor factori precum familia și zona geografică, mai degrabă decât alegerea personală.
Într-o cultură colectivistă, este dificil să construiești relații cu oameni noi, parțial pentru că este, în general, mai dificil să îi întâlnești. Străinii sunt mai predispuși să rămână străini într-o cultură colectivistă decât ar fi în culturile individualiste.
Menținerea armoniei în cadrul relațiilor interpersonale este de cea mai mare importanță într-o cultură colectivistă. Acest lucru este probabil deoarece aceste relații sunt extrem de dificil de schimbat. Nerespectarea păcii poate însemna nefericire pe termen lung pentru toți cei implicați.
În mod paradoxal, acest lucru înseamnă că oamenii din culturile individualiste dedică mai mult efort și energie pentru menținerea activă a relațiilor strânse, deseori prin creșterea dezvăluirii de sine și o mai mare intimitate. Spre deosebire de culturile colectiviste în care relațiile stabile sunt mai așteptate, relațiile din culturile individualiste tind să fie mai fragile și mai fragile. Oamenii trebuie să facă un efort mai mare pentru a menține aceste relații.
Conformitate
Diferențele culturale influențează, de asemenea, motivația de a ieși în evidență sau de a se potrivi cu restul grupului. Într-un experiment, participanților din culturile americane și japoneze li sa cerut să selecteze un stilou. Majoritatea stilourilor au fost de aceeași culoare, iar câteva stilouri au avut o culoare unică. Majoritatea participanților americani au ales stiloul cu o culoare unică.
Participanții japonezi, pe de altă parte, au fost mult mai predispuși să aleagă culoarea majoritară, chiar dacă au preferat culoarea unică. Acest lucru se poate datora faptului că, venind dintr-o cultură colectivistă, participanții japonezi au apreciat instinctiv armonia interpersonală mai presus de preferințele personale și au ales astfel comportamentul inofensiv de a lăsa stilourile unice pentru alții care ar putea să le dorească.
Anxietate socială
Cercetările arată că culturile colectiviste acceptă mai mult comportamentele reticente și retrase social. Într-un studiu, oamenii din aceste culturi au prezentat niveluri mai ridicate de anxietate socială în comparație cu cele din culturile individualiste.
Cu toate acestea, este posibil să nu fie doar valorile colectiviste care au contribuit la acest lucru. Oamenii din țările colectiviste latino-americane, de exemplu, au prezentat niveluri mai scăzute de anxietate socială decât oamenii din țările colectiviste din Asia de Est. Acest lucru se poate datora unui accent pus pe armonia grupului și unei valori mai mari asupra calităților, cum ar fi factorii de sociabilitate, care pot ajuta la scăderea anxietății sociale, în culturile din America Latină.
Utilizarea sprijinului social
Oamenii din culturile colectiviste tind să fie mai prudenți cu privire la partajarea problemelor personale cu prietenii lor. Cercetările arată că unele dintre motivele pentru care ezită să caute sprijin social includ îngrijorarea cu privire la îngrijorarea altora, perturbarea armoniei grupului, pierderea feței și înrăutățirea problemei.
În schimb, oamenii caută deseori ceea ce este cunoscut sub numele de sprijin social implicit. Aceasta implică petrecerea timpului cu oameni de sprijin fără a aborda efectiv sursa stresului.
