Psihologia interculturală este o ramură a psihologiei care analizează modul în care factorii culturali influențează comportamentul uman. În timp ce multe aspecte ale gândirii și comportamentului uman sunt universale, diferențele culturale pot duce la diferențe adesea surprinzătoare în modul în care oamenii gândesc, simt și acționează.
Unele culturi, de exemplu, ar putea sublinia individualismul și importanța autonomiei personale. Cu toate acestea, alte culturi pot acorda o valoare mai mare colectivismului și cooperării dintre membrii grupului. Astfel de diferențe pot juca un rol puternic în multe aspecte ale vieții.
Psihologia interculturală apare, de asemenea, ca un subiect din ce în ce mai important, pe măsură ce cercetătorii se străduiesc să înțeleagă atât diferențele, cât și asemănările dintre oamenii din diferite culturi din întreaga lume. Asociația Internațională a Psihologiei Cross-Culturale (IACCP) a fost înființată în 1972, iar această ramură a psihologiei a continuat să crească și să se dezvolte de atunci. Astăzi, un număr tot mai mare de psihologi investighează modul în care comportamentul diferă între diferite culturi din întreaga lume.
De ce este importantă psihologia interculturală
După ce au dat prioritate cercetării europene și nord-americane de mai mulți ani, cercetătorii occidentali au început să se întrebe dacă multe dintre observațiile și ideile despre care se credea cândva universale s-ar putea aplica culturilor din afara acestor zone. Oare concluziile și ipotezele lor despre psihologia umană ar putea fi părtinitoare pe baza eșantionului din care au fost trase observațiile lor?
Psihologii interculturali lucrează pentru a corecta multe dintre prejudecățile care pot exista în cercetările actuale și pentru a determina dacă fenomenele care apar în culturile europene și nord-americane apar și în alte părți ale lumii.
De exemplu, luați în considerare modul în care ceva precum cunoașterea socială ar putea varia de la o cultură individualistă precum Statele Unite față de o cultură colectivistă precum China. Oamenii din China se bazează pe aceleași indicii sociale ca și oamenii din SUA? Ce diferențe culturale ar putea influența modul în care oamenii se percep reciproc? Acestea sunt doar câteva dintre întrebările pe care le-ar putea explora un psiholog intercultural.
Ce este exact cultura?
Cultura se referă la multe caracteristici ale unui grup de oameni, inclusiv atitudini, comportamente, obiceiuri și valori care se transmit de la o generație la alta. Culturile din întreaga lume au multe asemănări, dar sunt marcate de diferențe considerabile. De exemplu, în timp ce oamenii din toate culturile experimentează fericirea, modul în care este exprimat acest sentiment variază de la o cultură la alta.
Scopul psihologilor interculturali este de a privi atât comportamentele universale, cât și comportamentele unice pentru a identifica modurile în care cultura ne afectează comportamentul, viața de familie, educația, experiențele sociale și alte domenii.
Mulți psihologi interculturali aleg să se concentreze pe una dintre cele două abordări:
- Abordarea etică studiază cultura printr-o perspectivă „externă”, aplicând un set „universal” de concepte și măsurători tuturor culturilor.
- Abordarea emic studiază cultura folosind o perspectivă „din interior”, analizând concepte în contextul specific al culturii observate.
Unii psihologi interculturali adoptă o abordare emic-etică combinată.
Între timp, unii psihologi interculturali studiază și ceva cunoscut sub numele de etnocentrism.
Etnocentrism se referă la o tendință de a utiliza propria dvs. cultură ca standard prin care să judecați și să evaluați alte culturi. Cu alte cuvinte, a lua un punct de vedere etnocentric înseamnă să folosiți înțelegerea propriei culturi pentru a evalua ceea ce este „normal”. Acest lucru poate duce la prejudecăți și la o tendință de a vedea diferențele culturale ca fiind anormale sau într-o lumină negativă. De asemenea, poate fi dificil să vedeți cum vă influențează propriul mediu cultural comportamentele.
Psihologii interculturali se uită adesea la modul în care etnocentrismul ne influențează comportamentele și gândurile, inclusiv modul în care interacționăm cu indivizi din alte culturi.
Psihologii sunt, de asemenea, preocupați de modul în care etnocentrismul poate influența procesul de cercetare. De exemplu, un studiu ar putea fi criticat pentru că are o prejudecată etnocentrică.
Subiecte majore în psihologia interculturală
- Emoții
- Achiziționarea limbajului
- Dezvoltarea copilului
- Personalitate
- Comportament social
- Relațiile familiale și sociale
Cum diferă psihologia interculturală de alte ramuri ale psihologiei
- Multe alte ramuri ale psihologiei se concentrează asupra modului în care părinții, prietenii și alte persoane influențează comportamentul uman, dar majoritatea nu iau în considerare impactul puternic pe care cultura îl poate avea asupra acțiunilor individuale ale omului.
- Psihologia interculturală, pe de altă parte, este axată pe studierea comportamentului uman într-un mod care ia în considerare efectele culturii.
- Potrivit lui Walter J. Lonner, scriind pentru Ochi pe Psi Chi, psihologia interculturală poate fi considerată mai degrabă ca un tip de metodologie de cercetare decât ca un domeniu complet separat în cadrul psihologiei.
Cine ar trebui să studieze psihologia interculturală?
Psihologia interculturală atinge o gamă largă de subiecte, astfel încât studenții interesați de alte subiecte de psihologie pot alege să se concentreze și asupra acestui domeniu al psihologiei. Următoarele sunt doar câteva exemple de cine poate beneficia de studiul psihologiei interculturale:
- Studenții interesați să învețe modul în care practicile de creștere a copiilor din diferite culturi influențează dezvoltarea.
- Profesorii, educatorii și proiectanții de curriculum care creează lecții și materiale de educație multiculturală pot beneficia de a afla mai multe despre modul în care diferențele culturale influențează învățarea, realizarea și motivația elevilor.
- Studenții interesați de psihologia socială sau a personalității pot beneficia de învățarea modului în care cultura afectează comportamentul social și personalitatea individuală.
