Ce este disocierea?
Disocierea este o deconectare între amintirile, sentimentele, comportamentele, percepțiile și / sau sentimentul de sine ale unei persoane. Această deconectare este automată și complet în afara controlului persoanei. Este adesea descrisă ca o experiență „în afara corpului”.
Disocierea există pe un spectru care variază de la experiențe ușoare de zi cu zi la tulburări care interferează cu funcționarea zilnică. Aproape toată lumea se confruntă cu o ușoară disociere din când în când. De fapt, visarea cu ochii deschiși este un exemplu prim și comun de disociere ușoară.
Cu toate acestea, episoadele disociative lungi sau persistente pot fi un simptom al unei probleme mai mari de sănătate mintală, cum ar fi o tulburare disociativă
Simptome
Există cinci simptome de bază ale disocierii:
- Amnezie: Adesea descris ca „lacune” în memorie care pot varia de la minute la ani
- Depersonalizare: Senzație de deconectare de corpul sau de gânduri
- Derealizare: Sentimentul deconectat de lumea din jur
- Modificarea identității: Simțul de a fi semnificativ diferit de o altă parte a ta
- Confuzie de identitate: Un sentiment de confuzie cu privire la cine ești cu adevărat
Pentru unii oameni, aceste simptome pot dura zile sau săptămâni. Dacă aveți o tulburare disociativă, este posibil să aveți aceste simptome luni, chiar ani.
Puteți avea simptome de disociere fără a avea o tulburare disociativă. De asemenea, puteți avea simptome de disociere ca parte a unei alte boli mintale, cum ar fi anxietatea.
Tipuri de tulburări disociative
Unii oameni experimentează crize de deconectare de durată sau recurente. Când se întâmplă acest lucru, s-ar putea semnala o tulburare disociativă. Actualul „Manual de diagnostic și statistic al tulburărilor mentale” (DSM-5) identifică trei tipuri de tulburări disociative:
- Tulburare de despersonalizare-derealizare: Această tulburare disociativă se caracterizează prin episoade persistente sau recurente de depersonalizare, derealizare sau ambele. Este adesea descris ca sentiment ca și cum te-ai observa ca pe un personaj dintr-un film.
- Tulburare de identitate disociativă (DID): Anterior cunoscută sub numele de „tulburare de personalitate multiplă”, DID este o tulburare controversată caracterizată de o persoană care se fragmentează în cel puțin două identități distincte sau stări de personalitate.
- Amnezie disociativă: O afecțiune caracterizată prin lacune de memorie raportate retrospectiv. Aceste lacune implică incapacitatea de a aminti informații personale, de obicei legate de o experiență traumatică.
Alte condiții asociate
Disocierea este mai mult decât un simptom al tulburărilor disociative. În realitate, disocierea poate însoți aproape orice afecțiune psihiatrică, unele dintre cele mai frecvente fiind:
- Anxietate
- Tulburare de personalitate la limită
- Depresie
- Epilepsie
- Tulburare obsesiv-compulsivă (TOC)
- Tulburare de stres posttraumatic (PTSD)
- Schizofrenie
Cauze
Cauza exactă a disocierii nu este clară, dar este adesea o reacție directă la un traumatism semnificativ. Mai exact, disocierea afectează de obicei persoanele care au suferit abuzuri fizice sau sexuale, răpiri, un accident de mașină care pune viața în pericol sau un dezastru natural. Cu toate acestea, este important să rețineți că nu toți cei care experimentează aceste traume se vor disocia.
Majoritatea cercetătorilor consideră disocierea ca un răspuns de protecție după traume, care le permite oamenilor să funcționeze și să își desfășoare viața de zi cu zi prin blocarea emoțiilor și amintirilor legate de traume care altfel ar putea fi copleșitoare.
Legătura între utilizarea substanțelor și disocierea
Unele substanțe, cum ar fi alcoolul și canabisul, pot declanșa episoade temporare de disociere. De obicei, aceste simptome disociative induse de substanță apar în timp ce medicamentul este activ și se estompează după ce acesta dispare. Efectele lor încep de obicei în decurs de 20 de minute de la ingestie și pot dura până la 12 ore.
Medicamentele disociative precum DXM (dextrometorfan), ketamina și PCP (fenciclidina) pot declanșa, de asemenea, episoade disociative. Dar, conform DSM-5, simptomele declanșate de aceste substanțe nu îndeplinesc criteriile pentru diagnosticarea tulburării.
Tratament
Tratamentul principal pentru disociere implică psihoterapie. Există multe tipuri diferite de psihoterapie utilizate pentru tratarea disocierii, inclusiv:
- Terapia cognitiv-comportamentală (TCC): Conceput pentru a ajuta oamenii să identifice și să schimbe gândurile și comportamentele negative.
- Terapia comportamentală dialectică (DBT): Ajută oamenii să învețe abilități pentru a gestiona mai bine emoțiile și a opri comportamentele dăunătoare.
- Reprocesarea desensibilizării mișcării ochilor (EMDR): Folosește strategii CBT împreună cu exerciții vizuale pentru a vă ajuta să faceți față traumelor și flashback-urilor din trecut.
Pe tot parcursul terapiei, explorați experiența inițială care a provocat simptomele de disociere. Cu ajutorul terapeutului dvs., veți confrunta în siguranță această experiență direct, astfel încât să puteți trece peste ea.
Un cuvânt de la Verywell
Disocierea este o reacție comună la traume și o componentă a multor tulburări mentale. Indiferent de cauză, este important să știi că nu ești singur. Dacă sunteți îngrijorat că aveți simptome disociative, discutați cu un profesionist din domeniul sănătății sau cu cineva cu cunoștințe în care aveți încredere.
