Ataque de nervios, cunoscut și sub numele de Sindromul Puerto Rico sau Sindromul Puerto Rico, este un sindrom legat cultural exclusiv culturilor latino-americane, în special cele din Caraibe. Este mult mai probabil să apară la femei, deși simptomele au fost raportate și la bărbați.
Fraza spaniolă se traduce literalmente ca „atac al nervilor” și seamănă adesea cu un atac de panică, dar cele două tulburări nu sunt tocmai aceleași.
Simptome
Ca toate răspunsurile la frică, atacul de nervi se poate prezenta diferit la diferiți indivizi. Cu toate acestea, în general, majoritatea cazurilor prezintă simptome similare, inclusiv:
- Frică intensă și incapacitate de mișcare
- Urlet sau plâns incontrolabil
- Leșin sau convulsii
- Senzație de căldură care se ridică de la piept la cap
- Atacuri verbale și agresivitate fizică
- Strângere toracică sau palpitații cardiace
Ataque de Nervios și Panic Attack
Deși au adesea simptome similare, atacul de nervi și atacul de panică sunt tulburări separate. Într-un atac de panică, răspunsurile fizice și emoționale sunt cauzate direct de anxietate intensă și frică. În atacul de nervi, anxietatea și frica sunt considerate răspunsuri normale și sănătoase la apariția sindromului.
Ca un atac de panică, o gamă largă de situații declanșează atacul de nervi. Știrile supărătoare sau șocante despre membrii familiei sunt considerate cea mai probabilă cauză, dar atacul de nervi poate apărea în aproape orice cadru.
Factori de risc
Femeile cu vârsta peste 45 de ani prezintă cel mai mare risc de atac de nervi, dar și bărbații pot dezvolta acest lucru.
În plus, cei din medii socioeconomice mai scăzute și cei care au suferit suferințe familiale, cum ar fi divorțul sau moartea unei persoane dragi, sunt mai predispuși să dezvolte această afecțiune.
A avea o tulburare de dispoziție de bază poate schimba, de asemenea, natura unui atac, iar pacienții cu depresie sau anxietate existentă sunt mai predispuși să acționeze agresiv. În schimb, pacienții cu o tulburare de panică existentă sunt mai predispuși să experimenteze senzația de sufocare și frica de a muri în timpul unui atac.
Tratament
Atacul de nervi este adesea tratat ca o tulburare de panică sau o altă tulburare de anxietate. Terapia cognitiv-comportamentală îi ajută pe clienți să învețe să recunoască și să oprească gândurile lor declanșatoare, precum și să folosească abilitățile de coping pentru a lucra printr-un atac odată ce acesta începe. Aceste metode sunt adesea eficiente, dar trebuie utilizate într-un context cultural.
Unele cercetări arată că cei care sunt predispuși la atacul de nervi pot avea tendința de a suprima furia și alte emoții negative, care apoi apar în mod necorespunzător în timpul unui atac. Ele pot fi, de asemenea, histrionice și predispuse la somatizarea problemelor psihologice.
Prin urmare, tratamentele de anxietate și panică nu vor avea succes de la sine. În schimb, terapeutul trebuie să examineze cu atenție istoricul și situația actuală a clientului pentru a dezvolta o înțelegere completă a problemelor.
Un plan complet de tratament va aborda nu numai atacul de nervi, ci și toate celelalte tulburări de bază. De asemenea, va lua în considerare contextul cultural al clientului și circumstanțele actuale ale vieții.