Termenul de compensare se referă la un tip de mecanism de apărare în care oamenii depășesc într-o zonă pentru a compensa eșecurile într-o altă zonă. De exemplu, indivizii cu o viață de familie săracă își pot direcționa energia spre a excela dincolo de ceea ce este necesar la locul de muncă.
Această strategie psihologică permite oamenilor să mascheze inadecvări, frustrări, stresuri sau îndemnuri, direcționând energia către excelență sau realizarea în alte domenii.
Compensarea în viața de zi cu zi
Termenul este folosit surprinzător de des în limbajul cotidian. „Probabil că compensează excesiv ceva”, este o frază folosită adesea de oameni pentru a sugera că o persoană se complacă în excese într-un domeniu al vieții sale pentru a ascunde nesiguranțe cu privire la alte aspecte ale vieții lor.
În unele cazuri, această compensare poate apărea în mod conștient. Dacă știți că aveți abilități slabe de vorbire în public, ați putea încerca să compensați prin excelența în comunicările scrise de la locul de muncă.
Făcând acest lucru, atrageți atenția asupra unei zone în care sunteți mult mai puternic și minimizați zona în care sunteți slabi. În alte cazuri, compensarea ar putea apărea în mod inconștient. S-ar putea chiar să nu-ți dai seama de propriile sentimente ascunse de inadecvare care te determină să compensezi în alte domenii.
Compensația ca mecanism de apărare
Compensația se poate manifesta în câteva moduri diferite. Supracompensarea apare atunci când oamenii depășesc într-o zonă pentru a compensa neajunsurile din alt aspect al vieții.
Subcompensarea, pe de altă parte, se poate întâmpla atunci când oamenii se confruntă cu astfel de neajunsuri, devenind excesiv dependenți de ceilalți. Iată câteva exemple de supracompensare și subcompensare.
- Un tânăr simte că este un atlet sărac și nu este ales niciodată pentru echipe în timpul orei sale de educație fizică. El compensează excesiv, devenind profund implicat în alte activități școlare, inclusiv clubul de teatru și ziarul școlii.
- Un elev se simte inferior în timpul orei de matematică și subcompensează, devenind excesiv de dependent de profesor și colegi pentru asistență academică.
- O persoană se simte rău pentru că nu este un bucătar bun și supracompensează având o bucătărie extrem de ordonată și organizată.
- O persoană compensează obiceiul de sănătate proastă al fumatului, fiind foarte angajat să mănânce sănătos și să se antreneze zilnic.
Argumente pro şi contra
Compensația poate avea un efect puternic asupra deciziilor de comportament și sănătate. Deși compensarea este adesea descrisă într-o lumină negativă, aceasta poate avea efecte pozitive în unele cazuri. Psihologul Alfred Adler a sugerat că, atunci când oamenii se confruntă cu sentimente de inferioritate, ei pot experimenta automat o nevoie compensatorie de a căuta superioritate.
Drept urmare, oamenii se împing să-și depășească punctele slabe și să-și atingă obiectivele.
De exemplu, imaginați-vă că un băiat tânăr trăiește sentimente de inferioritate, deoarece nu poate face atâtea coșuri pe cât le fac colegii săi atunci când joacă baschet. Din cauza acestor sentimente de inadecvare, el se împinge să depășească această slăbiciune, îmbunătățindu-și viteza și abilitățile de dribling.
Se înscrie la antrenamentul de baschet și începe să practice singur fiecare zi după școală. În cele din urmă, el devine un jucător de baschet și mai bun decât mulți dintre prietenii săi.
Imaginați-vă că tocmai ați început să luați un curs de Zumba. La început, s-ar putea să te simți în afara elementului tău și chiar puțin timid, deoarece toți ceilalți par atât de pricepuți și de experimentați.
Datorită acestor sentimente inițiale de inferioritate, ați putea practica yoga acasă pentru a vă îmbunătăți flexibilitatea, ceea ce, la rândul său, vă îmbunătățește dansul. Datorită dorinței inițiale de a-ți depăși sentimentele de inferioritate, ești capabil să-ți dezvolți noi abilități și să rămâi la o rutină de antrenament de care ajungi să te bucuri cu adevărat.
Cu toate acestea, compensația poate împiedica oamenii să încerce lucruri noi sau să încerce să remedieze neajunsurile.
De exemplu, să ne imaginăm că o tânără studentă are un sentiment de inferioritate pentru că are puțini prieteni apropiați. Oriunde merge, își vede colegii angajându-se în conversații animate cu prietenii lor.
Compensează acest sentiment spunându-și: „Poate că nu am mulți prieteni apropiați, dar am note excelente!” În loc să caute legături sociale, se aruncă în sarcinile școlare și petrece puțin timp distrându-se sau participând la evenimente sociale.
În acest caz, compensația a împiedicat-o să-și depășească sentimentele de inferioritate. Oamenii care sunt narcisici pot supracompensa atunci când au o stimă de sine scăzută și gelozie, căutând putere și atenție.
