Autovătămarea este actul de a-și răni corpul fără intenția de sinucidere. În timp ce auto-vătămarea este un comportament complet distinct de sinucidere, este adesea văzută ca o avertizare cu steag roșu a persoanelor care ar putea încerca să se sinucidă la o dată ulterioară.
Auto-vătămarea non-suicidă poate lua multe forme diferite, inclusiv tăierea, arderea, zgârierea, abraziunea, perforarea și lovirea capului. Cazurile mai severe au implicat ruperea oaselor, auto-amputarea și leziuni permanente ale ochilor.
Autolesionarea este un simptom asociat cu diferite forme de boli psihiatrice, inclusiv cicluri depresive majore ale tulburării bipolare. Alte cauze includ tulburarea de personalitate la limită, tulburările alimentare și tulburările disociative.
Demografia auto-vătămării
Autolesionarea este văzută mai frecvent la persoanele mai tinere, cu până la 17% dintre adolescenți și aproximativ 15% dintre studenții care se implică într-un comportament auto-vătămător. Șaptesprezece la sută este, de asemenea, prevalența de auto-vătămare pe toată durata vieții. Într-o analiză a seturilor de date raportate de auto-vătămare din 1990 până în 2015, ratele au crescut până în 2015.
Primul episod a apărut în mod obișnuit în jurul vârstei de 13 ani, aproape jumătate (47%) raportând doar unul sau două episoade. Tăierea a fost comportamentul de auto-vătămare cel mai frecvent raportat (45 la sută), iar fetele din această analiză au fost mai predispuse să se autolesioneze. Cel mai frecvent motiv pentru auto-vătămare a fost acela de a fi ușurați de gânduri sau sentimente deranjante. Deși puțin mai mult de jumătate au căutat ajutor, majoritatea au căutat ajutor de la un prieten, nu de la un profesionist, indicând o cale de intervenție.
Pacienții psihiatrici adolescenți au cea mai mare rată de auto-vătămare, variind de la 40% până la 80%, în funcție de studiu. Dintre pacienții psihiatrici în vârstă, rata se situează între două și 20%.
De asemenea, este important să rețineți că adolescenții, în special fetele, pot trece printr-o perioadă de auto-vătămare cu un diagnostic de orice boală mentală majoră / tulburare de personalitate.
Tulburări psihiatrice legate de auto-vătămare
În timp ce ratele de auto-vătămare sunt mai mari la persoanele supuse îngrijirii psihiatrice, forma și severitatea comportamentului pot varia semnificativ. Patru tulburări psihiatrice specifice sunt strâns legate de auto-vătămare:
Tulburare depresivă majoră (MDD)
MDD este legat de auto-vătămare la 42% dintre adolescenții care beneficiază de îngrijiri psihiatrice. MDD este o trăsătură caracteristică a tulburării bipolare I și una care este mai probabil să persiste dacă nu este tratată. La cei diagnosticați cu depresie persistentă (distimie), unul din opt se va autolesiona ca „gest de sinucidere” în care nu există intenția reală de a muri.
Tulburare de personalitate la limită (BPD)
Tulburarea de personalitate la limită este singura afecțiune cea mai asociată cu auto-vătămarea, apărând în până la 75 la sută din cazuri. Autovătămarea este văzută ca un mijloc de reglare a dispoziției, 96% spunând că dispozițiile lor negative au fost ameliorate imediat după un act de auto-vătămare.
Tulburări disociative
Tulburările disociative sunt cele caracterizate prin sentimente de a fi deconectate mental și uneori fizic de realitate. Majoritatea sunt legate de traume emoționale extreme și se pot manifesta prin acte de auto-pedepsire pentru un eveniment pentru care persoana se simte „responsabilă”. Aproximativ 69% dintre cei diagnosticați cu tulburare disociativă se implică în auto-vătămare.
Tulburari de alimentatie
Bulimia și anorexia nervoasă sunt, de asemenea, legate de auto-vătămare în 26 până la 61% din cazuri. Auto-pedepsirea este văzută ca rațiunea din spatele multor dintre aceste comportamente.
Cauzele impulsului pentru auto-vătămare
Deoarece există multe tulburări mentale diferite asociate cu auto-vătămarea, este dificil de explicat de ce s-ar putea să experimentați un impuls de a vă face rău. Acestea fiind spuse, în majoritatea cazurilor, auto-vătămarea este legată de sentimente negative înainte de act, ceea ce duce la dorința de a calma anxietatea sau tensiunea.
Autovătămarea a fost, de asemenea, legată de auto-pedepsire, căutarea senzațiilor (exprimată adesea ca dorința de a „simți ceva” atunci când amorțesc emoțional) sau evitarea sinuciderii (folosirea durerii ca o supapă de ușurare pentru o emoție autodistructivă).
Dacă aveți gânduri de sinucidere, contactați National Suicide Prevention Lifeline la 1-800-273-8255 pentru sprijin și asistență de la un consilier instruit. Dacă dumneavoastră sau o persoană dragă vă aflați în pericol imediat, sunați la 911.
Pentru mai multe resurse de sănătate mintală, consultați baza noastră de date națională de asistență.
Tratamentul auto-vătămării asociate cu tulburări psihiatrice
Tratarea auto-vătămării ca manifestare a unei tulburări mai profunde este complexă. Pe de o parte, doriți să minimizați daunele fizice în timp ce înțelegeți că nu puteți face acest lucru fără a trata starea de bază.
Procesul implică evaluarea structurată a atitudinilor și convingerilor persoanei, în esență pentru a înțelege auto-vătămarea din perspectiva sa. Tratamentul implică consiliere și utilizarea medicamentelor pentru tratarea tulburării de bază, indiferent dacă este vorba de depresie bipolară, BPD sau o combinație de tulburări.
Cele mai bune 9 programe de terapie online Am încercat, testat și scris recenzii imparțiale ale celor mai bune programe de terapie online, inclusiv Talkspace, Betterhelp și Regain.
