Tulburarea de panică este clasificată ca tulburare de anxietate în DSM-5. Conform liniilor directoare, pentru a fi diagnosticat cu o tulburare de panică, trebuie să experimentați în mod regulat atacuri de panică neașteptate.
Ce mai spune DSM-5 despre o tulburare de panică? Cum se compară modul în care este diagnosticat în DSM-5 cu edițiile anterioare ale manualului? Printre actualizări se numără clarificarea tipurilor de atacuri de panică și modul în care agorafobia este asociată cu tulburarea de panică.
Ce este DSM-5?
Manualul de diagnostic și statistic al tulburărilor mentale (DSM) de către Asociația Americană de Psihiatrie (APA) este sistemul utilizat în Statele Unite pentru diagnosticarea tulburărilor de sănătate mintală. DSM conține criterii de diagnostic utilizate de profesioniștii din domeniul sănătății mintale pentru a clasifica și descrie fiecare boală mintală cunoscută.
Lansarea DSM din 2013 a fost prima actualizare semnificativă din 1994. Multe modificări au fost făcute în această a cincea ediție (DSM-5), inclusiv unele actualizări ale diagnosticului de tulburare de panică.
Acest sistem nu este lipsit de controverse. Multe tulburări au simptome care se suprapun. Unii profesioniști pun la îndoială validitatea acestui tip de sistem de clasificare, în timp ce alții consideră că există o mare subiectivitate în aplicarea sa.
În ciuda acestor rezerve, un diagnostic este adesea necesar pentru tratament, cercetare și rambursarea asigurărilor. Mulți profesioniști consideră că acest sistem este mult mai bun decât niciun sistem.
Modul în care DSM-5 diagnostică o tulburare de panică
Criteriile de diagnostic pentru tulburarea de panică sunt definite în DSM-5. Este o tulburare de anxietate bazată în principal pe apariția atacurilor de panică, care sunt recurente și adesea neașteptate.
În plus, cel puțin un atac de panică este urmat de o lună sau mai multe persoane care se tem că vor avea mai multe atacuri și care îi vor determina să își schimbe comportamentul, ceea ce include adesea evitarea situațiilor care ar putea induce un atac.
Este important să rețineți că un diagnostic de tulburare de panică trebuie să excludă alte cauze potențiale ale atacului de panică (sau eveniment care se simte ca unul):
- Atacurile nu se datorează efectelor fiziologice directe ale unei substanțe (cum ar fi consumul de droguri sau un medicament) sau unei stări medicale generale.
- Atacurile nu sunt mai bine explicate de o altă tulburare mentală. Acestea pot include o fobie socială sau o altă fobie specifică, tulburarea obsesiv-compulsivă (TOC), tulburarea de stres posttraumatic (PTSD) sau tulburarea de anxietate de separare.
Definirea atacurilor de panică
Deoarece atacurile de panică sunt cheia unui diagnostic de tulburare de panică, acestea sunt bine definite și specifice. Aici sunt semnificative actualizările DSM-5.
Versiunea anterioară (DSM-IV) a clasificat atacurile de panică în trei categorii: legate situațional / cued, predispuse situațional sau neașteptate / nedescoperite. DSM-5 simplifică abordarea clasificării atacurilor de panică oferind doar două categorii foarte clare: atacuri de panică așteptate și neașteptate.
Atacurile de panică așteptate sunt cele asociate cu o frică specifică, cum ar fi cea de a zbura. Atacurile de panică neașteptate nu au declanșator sau indiciu aparent și pot apărea din senin. Conform DSM-5, un atac de panică se caracterizează prin patru sau mai multe dintre următoarele simptome (prezența a mai puțin de patru simptome poate fi considerată un atac de panică cu simptome limitate):
- Palpitații, bătăi cardiace sau ritm cardiac accelerat
- Transpiraţie
- Tremurând sau tremurând
- Senzații de dificultăți de respirație sau sufocare
- Un sentiment de sufocare
- Durere sau disconfort în piept
- Greață sau suferință abdominală
- Senzație de amețeală, instabilitate, amețeală sau leșin
- Sentimente de irealitate (derealizare) sau de detașare de sine (depersonalizare)
- Teama de a pierde controlul sau de a înnebuni
- Teama de a muri
- Senzație de amorțeală sau furnicături (parestezii)
- Frisoane sau bufeuri
Agorafobie vs. Tulburare de panică
În versiunile anterioare ale DSM, agorafobia a fost asociată cu tulburarea de panică. Odată cu actualizările DSM-5, agorafobia este acum un diagnostic separat și codabil. Aceasta este una dintre cele mai mari diferențe în actualizări.
În cadrul actualizării agorafobiei, DSM-5 notează că o persoană trebuie să experimenteze frică sau anxietate intensă în cel puțin două situații. Acestea includ a fi afară în spații publice, deschise și în mulțimi, în esență oriunde în care vă aflați în afara casei.
De asemenea, notează că trebuie prezentate comportamente de evitare. Acestea sunt rezultatul fricii de a fi în situații care pot induce atacuri de panică sau anxietate în care ajutorul poate să nu fie disponibil sau că este dificil să fugi.
Diagnosticul profesional
Este important de știut că simptomele tulburării de panică pot imita multe alte tulburări de anxietate și / sau afecțiuni medicale. Numai medicul sau profesionistul din domeniul sănătății mintale poate diagnostica tulburarea de panică.
Ghid de discuții despre tulburarea de panică
Obțineți ghidul nostru imprimabil pentru a vă ajuta să puneți întrebările corecte la următoarea întâlnire cu medicul dumneavoastră.
Descărcați PDF
Tulburările de anxietate, cum ar fi tulburarea de panică, se numără printre cele mai răspândite tipuri de afecțiuni de sănătate mintală, dar numai aproximativ 20% dintre persoanele care au simptome de anxietate caută tratament. Deoarece tulburările de anxietate sunt mai frecvente la femei decât la bărbați, experții recomandă acum ca clinicienii să examineze femeile și fetele cu vârsta de 13 ani și peste pentru condiții de anxietate.
Când căutați ajutor profesional pentru a vă evalua simptomele și pentru a ajunge la un diagnostic, nu uitați că onestitatea este cheia. Puteți vedea chiar un terapeut și decideți că doriți să vedeți altul în schimb. Nu uitați să faceți ceea ce vă convine.
Deși la început vă poate fi dificil să discutați despre sentimentele dvs., amintiți-vă că medicul dumneavoastră este acolo pentru a vă ajuta și că a vorbi deschis despre starea dumneavoastră este primul pas către gestionarea simptomelor într-un mod sănătos.
Dacă dumneavoastră sau o persoană dragă vă confruntați cu tulburarea de panică, contactați Linia telefonică națională de asistență pentru administrarea serviciilor de abuz de substanțe și sănătate mintală (SAMHSA) la 1-800-662-4357 pentru informații despre facilitățile de asistență și tratament din zona dvs.
Pentru mai multe resurse de sănătate mintală, consultați baza noastră de date națională de asistență.
