Ce este percepția?

Percepția este experiența senzorială a lumii. Aceasta implică atât recunoașterea stimulilor de mediu, cât și acțiuni ca răspuns la acești stimuli.

Prin procesul perceptiv, obținem informații despre proprietățile și elementele mediului care sunt esențiale pentru supraviețuirea noastră. Percepția nu numai că ne creează experiența lumii din jurul nostru; ne permite să acționăm în mediul nostru.

Percepția include cele cinci simțuri; atingere, vedere, sunet, miros și gust. De asemenea, include ceea ce este cunoscut sub numele de propriocepție, un set de simțuri care implică abilitatea de a detecta schimbări în pozițiile și mișcările corpului. De asemenea, implică procesele cognitive necesare procesării informațiilor, cum ar fi recunoașterea feței unui prieten sau detectarea unui miros familiar.

Aflați mai multe despre modul în care trecem de la detectarea stimulilor din mediu la acționarea efectivă pe baza acelor informații.

Tipuri de percepție

Unele dintre principalele tipuri de percepție includ:

Viziune
Atingere
Sunet
Gust
Miros

Există și alte simțuri care ne permit să percepem lucruri precum echilibrul, timpul, poziția corpului, accelerația și percepția stărilor interne. Multe dintre acestea sunt multimodale și implică mai multe modalități senzoriale. Percepția socială, sau capacitatea de a identifica și utiliza indicii sociale despre oameni și relații, este un alt tip important de percepție.

Cum functioneaza

Procesul perceptiv este o secvență de pași care începe cu mediul și duce la percepția noastră despre un stimul și acțiune ca răspuns la stimul. Se întâmplă continuu, dar nu petreci mult timp gândindu-te la real proces care apare atunci când percepi mulți stimuli care te înconjoară la un moment dat.

De exemplu, procesul de transformare a luminii care cade pe retine într-o imagine vizuală reală se întâmplă în mod inconștient și automat. Schimbările subtile ale presiunii asupra pielii tale care îți permit să simți obiecte apar fără un singur gând.

Percepția acționează ca un filtru care ne permite să existe și să interpretăm lumea fără a deveni copleșiți de abundența stimulilor.

Pași în procesul perceptiv

Stimulul de mediu
Stimulul frecventat
Imaginea de pe retină
Transducție
Prelucrarea neuronală
Percepţie
Recunoaştere
Acțiune

Impactul percepției

Pentru a vedea impactul percepției, poate fi util să ne uităm la modul în care funcționează procesul. Acest lucru variază oarecum pentru fiecare sens. În cazul percepției vizuale:

Stimulul de mediu: Lumea este plină de stimuli care pot atrage atenția prin diferite simțuri. Stimulul de mediu este tot ceea ce în mediu are potențialul de a fi perceput.
Stimulul participat: Stimulul frecventat este obiectul specific din mediul pe care se concentrează atenția.
Imaginea de pe retină: Aceasta implică lumina care trece de fapt prin cornee și pupilă și spre lentila ochiului. Corneea ajută la focalizarea luminii pe măsură ce pătrunde în ochi, iar irisul ochiului controlează dimensiunea pupilelor pentru a determina câtă lumină trebuie să intre. Corneea și lentila acționează împreună pentru a proiecta o imagine inversată pe retină.
Transducție: Imaginea de pe retină este apoi transformată în semnale electrice într-un proces cunoscut sub numele de transducție. Acest lucru permite interpretarea mesajelor vizuale către creier.
Prelucrare neuronală: Semnalele electrice sunt supuse prelucrării neuronale. Calea urmată de un anumit semnal depinde de ce tip de semnal este (adică un semnal auditiv sau un semnal vizual).
Percepţie: În această etapă a procesului, percepeți obiectul stimul din mediu. În acest moment devii conștient conștient de stimul.
Recunoaştere: Percepția nu implică doar conștientizarea conștientă a stimulilor. De asemenea, este necesar ca creierul să clasifice și să interpreteze ceea ce simți. Abilitatea de a interpreta și de a da sens obiectului este următorul pas, cunoscut sub numele de recunoaștere.
Acțiune: Faza de acțiune a percepției implică un anumit tip de activitate motorie care are loc ca răspuns la stimulul perceput și recunoscut. Acest lucru ar putea implica o acțiune majoră, cum ar fi alergarea către o persoană aflată în dificultate sau ceva la fel de subtil ca clipirea ochilor ca răspuns la o pufă de praf care suflă prin aer.

Procesul de percepție vă permite să experimentați lumea din jur și să interacționați cu ea în moduri adecvate și semnificative.

Luați un moment pentru a vă gândi la toate lucrurile pe care le percepeți zilnic. În orice moment, s-ar putea să vedeți obiecte familiare din mediul dvs., să simțiți atingerea obiectelor și a oamenilor pe pielea voastră, să mirosiți aroma unei mese gătite acasă și să auzi sunetul muzicii care se cânta în apartamentul vecinului de alături. Toate aceste lucruri vă ajută să vă alcătuiți experiența conștientă și vă permit să interacționați cu oamenii și obiectele din jurul vostru.

Sfaturi și trucuri

Există câteva lucruri pe care le puteți face, care vă pot ajuta să percepeți mai mult în lumea din jur - sau cel puțin să vă concentrați asupra lucrurilor importante.

Fiți atenți. Percepția necesită să participați la lumea din jur. Aceasta ar putea include orice poate fi văzut, atins, gustat, mirosit sau auzit. Ar putea implica, de asemenea, sentimentul propriocepției, cum ar fi mișcările brațelor și picioarelor sau schimbarea poziției corpului în raport cu obiectele din mediu.
Faceți sens ceea ce percepeți. Etapa de recunoaștere este o parte esențială a percepției, deoarece vă permite să înțelegeți lumea din jurul vostru. Plasând obiecte în categorii semnificative, sunteți capabil să înțelegeți și să reacționați corespunzător.
Ia măsuri. Pasul final al procesului perceptiv implică un fel de acțiune ca răspuns la stimulul de mediu. Acest lucru ar putea implica o varietate de acțiuni, cum ar fi întoarcerea capului pentru o privire mai atentă sau întoarcerea pentru a privi altceva.

Posibile capcane

Procesul percepțional nu merge întotdeauna fără probleme și există o serie de lucruri care pot interfera cu percepția. Tulburările percepționale sunt condiții cognitive care sunt marcate de o capacitate afectată de a percepe obiecte sau concepte.

Unele tulburări care pot afecta percepția includ:

Sindroame de neglijare spațială, care implică nerespectarea stimulilor de pe o parte a corpului
Prosopagnozia, o tulburare care face dificilă recunoașterea fețelor
Aphantasia, o afecțiune caracterizată prin incapacitatea de a vizualiza lucrurile din mintea ta
Schizofrenia, care este marcată de percepții anormale asupra realității

Unele dintre aceste afecțiuni pot fi influențate de genetică, în timp ce altele rezultă din accident vascular cerebral sau leziuni cerebrale.

Istoria percepției

Interesul pentru percepție datează de pe vremea filosofilor greci antici care erau interesați de modul în care oamenii cunosc lumea și dobândesc înțelegere.

Pe măsură ce psihologia a apărut ca o știință separată de filozofie, cercetătorii au devenit interesați să înțeleagă modul în care au funcționat diferite aspecte ale percepției, în special percepția culorii. Pe lângă înțelegerea proceselor fiziologice de bază care apar, psihologii erau interesați și să înțeleagă modul în care mintea interpretează și organizează aceste percepții. Psihologii Gestalt au propus o abordare holistică, sugerând că suma este mai mare decât suma părților sale.

Psihologii cognitivi au lucrat, de asemenea, pentru a înțelege cum motivațiile și așteptările pot juca un rol în procesul percepției.

Astăzi, cercetătorii lucrează, de asemenea, pentru a investiga percepția la nivel neuronal și a analiza modul în care leziunile, afecțiunile și substanțele ar putea afecta percepția.