O fobie specifică este o frică intensă și irațională față de un anumit obiect sau situație. O fobie este o frică excesivă și copleșitoare care are ca rezultat evitarea sau suferința extremă. Unele fobii sunt centrate pe un anumit obiect de frică, în timp ce altele sunt complexe și legate de diferite situații sau circumstanțe.
Fobiile afectează aproximativ 19 milioane de adulți, iar femeile au de două ori mai multe șanse decât bărbații să aibă o fobie specifică. Unii oameni experimentează simultan mai multe fobii specifice. Aproximativ 75% dintre persoanele cu o fobie specifică se tem de mai multe obiecte sau situații.
DSM-5 Criterii pentru un diagnostic specific de fobie
Frica și fobia nu sunt aceleași, deci este important să știm diferența. Mulți oameni se confruntă cu frici sau aversiuni față de obiecte sau situații, dar acest lucru nu înseamnă neapărat că ar fi diagnosticați cu o fobie specifică.
Terapeutul dvs. nu poate utiliza un test de laborator pentru a face un diagnostic, așa că ea și alți profesioniști din domeniul sănătății mintale consultă DSM-5 (Manual de diagnosticare și statistică, ediția a V-a). Acest ghid oferă criterii de diagnostic specifice pentru fobia specifică de la Asociația Americană de Psihiatrie:
- Frică nerezonabilă, excesivă: Persoana prezintă frică excesivă sau nerezonabilă, persistentă și intensă declanșată de un anumit obiect sau situație.
- Răspuns imediat la anxietate: Reacția de frică trebuie să fie disproporționată față de pericolul real și apare aproape instantaneu atunci când este prezentată cu obiectul sau situația.
- Evitare sau suferință extremă: Individul iese din calea ei pentru a evita obiectul sau situația sau îl suportă cu o suferință extremă.
- Limitarea vieții: Fobia are un impact semnificativ asupra școlii, muncii sau vieții personale a individului.
- Durată de șase luni: La copii și adulți, durata simptomelor trebuie să dureze cel puțin șase luni.
- Nu este cauzat de o altă tulburare: Multe tulburări de anxietate au simptome similare. Un medic sau terapeut ar trebui mai întâi să excludă afecțiuni similare, cum ar fi agorafobia, tulburarea obsesiv-compulsivă (TOC) și tulburarea de anxietate de separare înainte de a diagnostica o fobie specifică.
Recunoașterea fricii ca irațională nu este necesară
În edițiile anterioare DSM, adulții cu fobii specifice trebuiau să recunoască faptul că temerile lor sunt disproporționate față de realitate, dar copiii nu. Ediția din 2013 spune acum că adulții nu mai trebuie să recunoască iraționalitatea comportamentului lor pentru a primi un diagnostic.
Tipuri de fobii specifice
Există cinci tipuri de fobii specifice:
- Tip natural / mediu: Acestea sunt fobii ale naturii, vremii și evenimente sau situații de mediu. Acestea pot include frica de tunete și fulgere (astrafobie) sau de apă (acvafobie).
- Tipul leziunii: Acest tip de frică este legat de teama de rănire fizică sau vătămare. Acestea includ o frică de dentist (dentofobie) sau injecții (trippanofobie).
- Tipul animalului: Aceste frici sunt centrate pe frica de animale sau insecte. Aceasta poate include frica de câini (cinofobie), șerpi (ofidiofobie) și insecte (entomofobie).
- Tipul Situațional: Acest tip de fobie se concentrează pe temerile declanșate de situații specifice. Acestea includ frica de spălare (ablutofobie) și spațiile închise (claustrofobie).
- Alte tipuri: Temerile care nu se încadrează în celelalte patru tipuri sunt incluse în această categorie. Aceasta poate include lucruri precum frica de sufocare, vărsături sau sunete puternice.
Cauze
Există o serie de factori diferiți care pot contribui la dezvoltarea fobiilor specifice. Unele lucruri care pot juca un rol includ:
- Temperament: Cercetările sugerează că persoanele care prezintă o inhibiție comportamentală mai mare au un risc mai mare pentru o varietate de tulburări de anxietate, inclusiv fobii specifice.
- Genetica: Studiile au constatat că persoanele care au un membru al familiei cu o tulburare de anxietate sau fobie sunt mai susceptibile de a dezvolta, de asemenea, un anumit tip de fobie.
- Experiențe: Experiențele stresante sau traumatice pot juca, de asemenea, un rol în formarea unei fobii. O singură incidență de a fi mușcat de un câine, de exemplu, poate juca un rol în dezvoltarea fricii de câini.
Tratament
În timp ce fobiile specifice pot fi grave și debilitante, sunt disponibile tratamente eficiente care pot ajuta la reducerea sau chiar eliminarea simptomelor. Acestea includ:
Medicament
Deși medicamentele nu sunt utilizate de obicei singure pentru tratarea fobiilor, uneori pot fi prescrise pentru a ajuta oamenii să gestioneze reacțiile fizice și emoționale asociate cu fobiile. Astfel de medicamente sunt de obicei cele mai eficiente atunci când sunt asociate cu psihoterapia.
Psihoterapie
Există o serie de tehnici de psihoterapie care pot fi folosite pentru a trata fobiile, dar terapia de expunere și terapia cognitiv-comportamentală (TCC) sunt cele două care sunt mai frecvent utilizate.
- Terapia expunerii presupune expunerea treptată și progresivă la obiectul sau situația temută. O astfel de expunere este apoi asociată cu strategii de relaxare până când treptat reacția de frică este redusă sau stinsă.
- Terapie cognitiv comportamentală implică ajutarea oamenilor să învețe să identifice și apoi să schimbe gândurile negative automate care contribuie la reacțiile fobice.
DSM-5 afirmă că persoanele cu tulburări specifice au, de asemenea, un risc crescut de sinucidere. Aceste fobii tind, de asemenea, să apară în mod obișnuit alături de alte condiții de sănătate mintală, inclusiv tulburarea de panică, tulburarea de stres post-traumatic (PTSD) și tulburarea consumului de substanțe. Din acest motiv, tratamentul adecvat este esențial.
Dacă aveți gânduri de sinucidere, contactați National Suicide Prevention Lifeline la 1-800-273-8255 pentru sprijin și asistență de la un consilier instruit. Dacă dumneavoastră sau o persoană dragă vă aflați în pericol imediat, sunați la 911.
Pentru mai multe resurse de sănătate mintală, consultați baza noastră de date națională de asistență.
Pregătirea pentru prima dvs. întâlnire
Ai decis că este timpul să cauți ajutor profesional pentru frica ta? Pentru a profita la maximum de programarea dvs. și pentru a vă ajuta terapeutul să stabilească dacă aveți frică sau fobie, puteți pregăti trei liste:
- Simptome: Faceți o listă a simptomelor fizice și psihologice, inclusiv declanșatorul, modul în care vă confruntați cu frica și lucrurile care vă fac anxietatea mai bună sau mai rea.
- Viata personala: Faceți o listă cu orice lucru stresant care se întâmplă în viața dvs., inclusiv divorțul sau necazurile la locul de muncă. Enumerarea unor situații noi care par a fi un lucru pozitiv, inclusiv promovarea sau o relație romantică în devenire, este, de asemenea, importantă, deoarece veștile bune pot provoca și anxietate.
- Medicamente și suplimente: Faceți o listă cu toate medicamentele și suplimentele pe care le luați în mod regulat, cum ar fi vitaminele și ceaiurile din plante. Aceste substanțe vă pot afecta starea mentală și pot interfera cu tratamentul.
Întrebări de adresat terapeutului
În timp ce vă aflați în cabinetul terapeutului pentru a determina dacă frica dvs. este o fobie specifică, folosiți-vă timpul cu înțelepciune și puneți orice întrebări aveți. Îți face griji că nu te vei putea gândi la niciunul la fața locului? Iată câteva pe care le puteți folosi:
- Ce opțiuni de tratament recomandați?
- Cum pot cel mai bine să-mi gestionez celelalte afecțiuni de sănătate în timpul tratamentului?
- Dacă urmez planul de tratament recomandat, cât de multe îmbunătățiri mă pot aștepta să văd?
Un cuvânt de la Verywell
Persoanele care au o fobie specifică pot fi conștiente de faptul că temerile lor sunt iraționale, dar știind acest lucru nu înseamnă că frica lor nu este foarte reală și adesea debilitantă. Fobiile specifice sunt frecvente și multe dintre temerile instinctuale care joacă un rol în fobii sunt ceva ce mulți oameni experimentează și înțeleg. De asemenea, este important să ne amintim că sunt disponibile tratamente eficiente care pot ajuta la ameliorarea acestor sentimente și pot ajuta oamenii să se simtă mai bine.