Potrivit Asociației Americane de Psihiatrie, o fobie este o frică irațională și excesivă față de un obiect sau situație. În majoritatea cazurilor, fobia implică un sentiment de pericol sau o teamă de rău. De exemplu, cei cu agorafobie se tem de a fi prinși într-un loc sau situație inevitabilă.
Simptome de fobie
Simptomele fobice pot apărea prin expunerea la obiectul sau situația temută sau uneori doar prin gândirea la obiectul temut. Simptomele tipice asociate cu fobiile includ:
- Respirație
- Amețeli, tremurături și ritm cardiac crescut
- Teama de a muri
- Greaţă
- Preocuparea cu obiectul temut
- Un sentiment de irealitate
În unele cazuri, aceste simptome se pot transforma într-un atac de anxietate pe scară largă.
Ca răspuns la aceste simptome, unii indivizi pot dezvolta tulburări de anxietate socială (SAD) - cunoscute anterior sub numele de fobie socială - și pot începe să se izoleze, ducând la dificultăți severe de funcționare în viața de zi cu zi și de menținere a relațiilor.
În alte cazuri, cum ar fi în cazul hipocondriei, o persoană poate solicita asistență medicală din cauza unei preocupări constante cu boli imaginate sau cu moartea iminentă.
Tipuri de fobii
Asociația Americană de Psihiatrie definește fobiile ca tulburări de anxietate și le clasifică în trei tipuri diferite:
- Agorafobie: Aceasta descrie teama de a fi prins într-un loc sau situație de neevitat. Ca urmare, individul fob poate începe să evite astfel de situații. În unele cazuri, această teamă poate deveni atât de răspândită și copleșitoare încât individul se teme chiar să-și părăsească casa.
- Fobii specifice: Acestea implică frica de un anumit obiect (cum ar fi șerpi sau fluturi și molii). Astfel de fobii se încadrează de obicei în una din cele patru categorii diferite: situațională, animală, medicală sau de mediu. Câteva exemple de obiecte de frică obișnuite includ păianjeni, câini, ace, dezastre naturale, înălțimi și zbor.
- Fobii sociale: O frică de situații sociale include o frică extremă și omniprezentă de situații sociale. În unele cazuri, această teamă se poate concentra pe un tip foarte particular de situație socială, cum ar fi vorbirea în public. În alte cazuri, oamenii se pot teme să îndeplinească orice sarcină în fața altor persoane, de teamă că vor fi cumva jenate public.
Mai multe exemple ale celor patru tipuri majore de fobii specifice includ:
- Animal: Teama de șerpi, rozătoare, pisici sau păsări.
- Medical: Teama de a vedea sânge sau de a vizita un medic.
- Mediul natural: Teama de fulgere, apă, furtuni, uragane, tornade sau alunecări de noroi.
- Situațional: Frica de poduri, de a pleca de acasă sau de a conduce.
Prevalența tulburării de anxietate socială
Potrivit Institutului Național de Sănătate Mentală, tulburarea de anxietate socială afectează aproximativ 7% dintre americanii adulți într-un anumit an, iar fobiile specifice afectează aproximativ 9%. În general, femeile sunt mai afectate decât bărbații.
In conformitate cu Manualul de diagnosticare și statistic al tulburărilor mintale, doar aproximativ 10% din cazurile de fobie raportate devin fobii pe tot parcursul vieții.
Tratamente pentru fobie
Există o serie de abordări de tratament pentru fobii, iar eficacitatea fiecărei abordări depinde de persoană și de tipul lor de fobie.
În tratamentele de expunere, persoana este expusă strategic obiectului său temut pentru a o ajuta să-și depășească frica. Un tip de tratament de expunere este inundația, în care pacientul se confruntă cu obiectul temut pentru o lungă perioadă de timp fără posibilitatea de a scăpa. Scopul acestei metode este de a ajuta individul să-și înfrunte frica și să-și dea seama că obiectul temut nu îi va face rău.
O altă metodă des utilizată în tratamentul fobiei este contracondiționarea. În această metodă, persoana este învățată un nou răspuns la obiectul temut. Mai degrabă decât panică în fața obiectului sau situației temute, persoana învață tehnici de relaxare pentru a înlocui anxietatea și frica.
Acest nou comportament este incompatibil cu răspunsul anterior la panică, astfel încât răspunsul fobic se diminuează treptat. Contracondiționarea este adesea utilizată la persoanele care nu sunt capabile să se ocupe de tratamentele de expunere și a fost eficientă pentru tratarea copiilor și adolescenților.
În cele din urmă, atât pentru adulți, cât și pentru copii cu fobie socială, medicamentele, cum ar fi o doză mică de benzodiazepină sau potențial un antidepresiv (cum ar fi un inhibitor selectiv al recaptării serotoninei sau SSRI), în combinație cu terapia cognitiv-comportamentală, se pot dovedi utile.
Obțineți sfaturi de la Verywell Mind Podcast
Găzduit de redactor-șef și terapeut Amy Morin, LCSW, acest episod din The Verywell Mind Podcast prezintă cum să-ți înfrunți temerile într-un mod sănătos.
Un cuvânt de la Verywell
Dacă credeți că aveți o fobie, vă rugăm să căutați un tratament de la un terapeut, psiholog sau psihiatru autorizat. Meriți să dezvolți controlul acestei frici și poți cu o terapie adecvată.
